14,398 matches
-
atunci când își evocă copilăria și când își anunță plecarea definitivă: "Și iarăși prin biserici de frunze și de aur,/ la păduricea de roșcovi a copilăriei..." sau "Copilule care ai fost,/ ai mai rămas pe undeva?/ În care ierbi a adormit/ pierdută umbra ta." Privirea caută umbra flăcărilor, imponderabilul, întruchipările pure. El este blândul și palidul mire care alege drumul cel mai scurt spre țărmul cunoscut: " voi fi cam ciudat, tu să nu plângi atunci/ toate se schimbă, iată și anii/ aceia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Hagiu reînvie mitul morților, al strămoșilor, reînvie muncile agricole la modul livresc, ca un om care n-a participat efectiv la cosit: "Și mai departe, miriștea de lan cosit/ și grâul de sămânță/ în camera cea mare adunat". Sentimentul iubirii pierdute și un întreg univers supus nunții se situează în afara harului, deși intuim frecvent influențe blagiene și argheziene: "și totul face dragoste sub ochii mei măriți/ cum se-mpreună-acum securea cu butucul" (imagine argheziană). Gheorghe Tomozei "Pasărea albastră",E. S. P. L. A
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de mici dimensiuni, "Scrisori bizantine". Gustul poetului pentru rafinamente lexicale și preferința pentru termenii dintr-un registru pitoresc găsesc un teren prielnic în încercarea de reconstituire a ceea ce reprezintă pentru poet Bizanțul: "Nompeia Corint Petras Atena/ Negrepont/ Durazzo Avalona/ Corfu;/ pierdute sunt de o vreme lungă, cât o remușcare/ veștile de un galben canar ale acestor cetăți." Marius Robescu "Ninge la izvoare", Editura Tineretului, 1967; "Viața și petrecerea", E. S. P. L. A., 1969; "Mușuroiul, editura I. Creangă, 1970; "Clar și singurătate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lipsească comentariul. Solul unui tragic rege care-i oferea totul, subjugând-o pentru totdeauna, spune destul, simbolistic, pentru ca explicațiile să nu mai fie necesare: "Nu vine nimeni. Nu-mi mai știe seama/ Nici tainic sol, nici grijuliu stăpân...". O iubire pierdută mai sensibilizează poemele: "Ți-aș întinde o mână/ Prin ceața și ploaia de oricând și nicicând./ Din viață sau moarte, pe ochi ca o frunză/ Privirea-ți albastră să-mi cadă foșnind." Florența Albu "Fără popas", versuri, E. P. L., 1961
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trecutului își fac loc: Și-atunci a venit Doja și s-a urcat pe tron/ și toți au rămas muți de-ndurerare/ Că tâmplele-i erau înfierbântate/ și fierul roșu se-nroșea mai tare." Ca poetă a iubirii, cântă o dragoste pierdută, însingurarea, sentimente puternice care-i înfrumusețează existența, "Ondina", "Au să rămână plopii", "Către Ieronim" (grupate sub genericul "Ritualuri") sunt poeme-descântec care invocă o iubire pură: "Îl cheamă Ion și-i fecior de om/ Cum n-am cunoscut, cum n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetului este "mijitul sărbătorii". Adevărata iubire este altceva decât încovoiere "sub patimile cărnii", înseamnă înțelepciunea de a te dedica celuilalt: Că nu-i iubirea decât semn/ Că trebuie să ieși în întâmpinare/ Pe cel împovărat să-l ușurezi/ Și cel pierdut să-l scoți la arătare". Iubirea pare a fi a vechilor creștini, ca și a vechilor greci: "Iubirea nu-i decât a ști/ Să te retragi în ceasul cumințiii/ Când clopotele cad pe cer/ Să-ți cer luminile ființii"(" Început
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu s-au mai întors." Stafiile, moroii vin la cișmele și-i damblagesc pe cei care vor să se răzbune, și-i lasă betejiți ca pe Grigore cel cu mâna moale. Refugiul în această lume este generat de căutarea purității pierdute. Neînvinsa nevoie de puritate explică și înfățișarea sărbătorească, strălucitoare a satului, la anumite date. Astfel, în zilele lui de sărbătoare, la lăsata secului, satul are ecoul cel mai înalt și gerul persistă, lumea se află într-o stare de încremenire
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că s-a întors născut/ În timp ce era/ înseamnă că s-a născut de două ori". 20 "Cum au trăit cândva prevestirile/ La venirea cuiva însemnat/ Oare pot să-mi întreb părinții dacă au simțit sub existența lor/ Măcar un plâns pierdut/ Sau prea eram aproape." 1 Al. Piru, "Poezia românească contemporană", editura Eminescu, pag 115. 2 "H. Zilieru este un macedonskian", (M. Mincu "Poezie și generație", Editura Eminescu, 1975, pag. 145). 1 Alexandru Piru, Ibidem, pag. 197. 2 D. Micu, "Gazeta
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
anumite școli, cu elevi cu un anumit potențial." (Andreea Novanc) "Din păcate, acest lucru nu depinde de noi, cei mici, ci de cei mari, care, de cele mai multe ori, nu valorifică ceea ce este important cu adevărat, însă nicio speranță nu trebuie pierdută, se poate!" (Flavia Balaș) "Foarte bine și simplu, ar fi chiar mult mai eficiente." (Andrei Neguț) "Prin perseverență și convingerea profesorilor (dar și a elevilor) că această integrare este posibilă." (Tulia Savulov) "Prima oară trebuie creat un cadru acestor activități
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Am câteva discuții serioase cu Ja, mă interoghez sever, mă uit în "oglindă" și surâd, ajungând la concluzia că eu cred în tot ceea ce am făcut până aici... și luminița secretă, din străfundul sufletului, mai licărește încă. Nu e totul pierdut. Voi aștepta toamna. Sâmbătă, 21 septembrie, 2008 Se pare că orice "gestație" umană durează 9 luni. Ne întâlnim, din nou, în Cabinetul de română, la masa ovală. Am inima strânsă și, într-un fel, mai mari emoții decât la început
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ciclul reconsiderărilor în actualitate, pentru teatrul românesc al deceniului opt, pentru actuala generație de artiști și spectatori, a celui mai important capitol al dramaturgiei naționale; evident, deschizând, totodată, ca și noile reprezentații cu D-ale carnavalului (Lucian Pintilie), O scrisoare pierdută (Liviu Ciulei) drumul unor exegeze scenice novatoare. (Valentin Silvestru) Spectacolul Năpasta, al regizorului Alexa Visarion, pe care l-am realizat împreună în 1974, la Teatrul Giulești a optat pentru o formulă de studio, exploatând foarte eficient avantajele respective. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un fel de "calm olimpian" al artistului stăpân pe rolurile și menirea sa în societate . lectura caragialeană până la descoperirea și fixarea în conștiințe... ...Năpasta este un film despre cauzele ratate în numele unui ideal, despre vinovăția ispășită prin nedreptate, despre șansele pierdute sau câștigare ale eliberării, ale purificării unor suflete traumatizate de un climat ambiguu. Pentru a ajunge aici Alexa Visarion a străbătut un drum lung, fiecare montare teatrală fiind, practic, o etapă... A demontat, piesă cu piesă, apoi, însuși mecanismul justițiar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și Grupul celor Zece, a eșuat. Am decis așadar să nu mai continuăm publicarea în acest mod, cu atît mai mult cu cît unii dintre noi intenționau să scrie cărți. Prima a apărut Le paradigme perdu: la nature humaine (Paradigma pierdută: natura umană) a lui Edgar Morin, în 1973; menționa în prefața sa importanța pe care au avut-o pentru el discuțiile în cadrul Grupului celor Zece. Alain Laurent a fost cel care a insistat după aceea, în prefața cărții sale Féminin-Masculin
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
interna-ționale. Un mare colocviu bioantropologic intitulat Unitatea omului are mare succes și oferă ocazia publicării unei cărți: L'unité de l'homme/ Unitatea omului (în colaborare cu Massimo Piattelli-Palmarini, 1974). În 1973 apare Le Paradigme perdu: la nature humaine (Paradigma pierdută: natură umană), sinteză a lucrărilor acestui colocviu, apoi, din 1977, La Méthode (Metoda). Și anii `80 și `90 sînt bogați în publicații: Pour sortir du XXe siècle (Pentru a ieși din secolul XX) (1981), Journal d'un livre (Jurnalul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în care au apărut două caiete (unul despre desproprietărire, celălalt despre agresivitate, violență și politică), însă n-a existat o continuare. În schimb, cărțile unora și altora au adus multe lucruri. Cartea-joncțiune a lui Edgar Morin, Le Paradigme perdu (Paradigma pierdută), a apărut în 1973, Le Macroscope, al lui Joël de Rosnay, în 1975. Cît despre mine, rezultatul a fost L`économique et le vivant (Economicul și viul), carte în jurul căreia se lega o nouă coerență, schimbarea de optică pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în jurul a patru teme: sociologia, metoda complexității, antropologia, autobiografia, e greu de încadrat. Refuzînd o specializare care "mutilează gîndirea", Edgar Morin a fost interesat de filosofie, sociologie, antropologie, epistemologie, și încearcă să înțeleagă complexitatea omului și a lumii. În Paradigma pierdută, publicată în 1973, recunoaște contribuția Grupului celor Zece la orientarea noilor sale lecturi și, prin Jacques Sauvan, la descoperirea unei "cibernetici care, departe de a fi o reducere simplistă la scheme mecaniciste, reprezintă, dimpotrivă, o introducere în complexitate". În această
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
adevăr uman care cuprinde eroarea", dar o eroare care poate provoca apariția unei inovații și a unei complexități mai fecunde. În cartea sa Mes Démons (Demonii mei), încercare de introspecție-retrospecție, publicată la mai mult de douăzeci de ani după Paradigma pierdută, Morin mai cita încă Grupul celor Zece. René Passet se numără printre puținii economiști care au încercat să desprindă o nouă paradigmă a teoriei economice, mai ales în L'Économique et le vivant. Fără a transpune în mod simplist legile
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Clubului de la Roma: 22 noiembrie 1972 Creșterea economică Invitat: François Jacob Logica viului: 1972 Sosirea de noi membri în Grupul celor Zece: 1972 Jacques Attali și Henri Atlan Moartea lui Robert Buron: aprilie 1973 Data publicării volumului Paradigme perdu (Paradigma pierdută) de Edgar Morin: 1973 Sosirea lui Odette Thibault, Michel Serres și Michel Rocard: 1973 Invitat: Michel Phillipot (Despre compoziția muzicală): 1973 Zi cu André LeroiGourhan la Pincevent: 22 iunie 1973 Rencontres Sciences et Politique (Intîlniri Științe și Politică) (Seuil) : octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pildă) - timp realsubiectiv: durată interioară, timp psihic (timpul magic al copilăriei, timp den sificat al clipei înveșnicite prin iubire/timp dilatat prin cunoaștere etc.) - timp ireal, imaginar: al aventurii imaginare, al visului; atemporalitatea eului creator, timp regăsit, al recuperării unității pierdute; indeterminarea timpului basmic; timpul fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lui HarapAlb de I. Creangă). - Incipitul modern apelează la semnale metatextuale care reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului. Incipitul de tipul ex abrupto prezintă elemente textuale ca și când ar fi deja cunoscute lectorului (Sărmanul Dionis de M. Eminescu, O scri soare pierdută de I.L. Caragiale). Punerea în abis schițează un „desen“ emblematic care esențializează structurile textuale ( Dimineața pierdută de Gabriela Adameșteanu). Incipitul de tipul „prefeței pragmatice“ „negociază“ convenția narațiunii, oferind cititorului un cod de lectură (Romanul adolescentului miop de M. Eliade, Insula
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ești o noapte, eu sunt o stea / Iubita mea. (M. Emi nescu); Măînchin la soareleînțelept, / Că sufletui fântână în piept (I. Barbu); Tăcerea se face vânt albăstrui (N. Stănescu); Poezia este ochiul care plânge (N. Stănescu); Amintirile sunt icoanele timpului pierdut. (M. Eliade) Metafora explicită - indiferent de tipul construcției sintactice prin care se realizează - poate deveni metaforă oximoronică, precum în versurile: Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt, / eu voi fi soarele negru, pământul. (Șt. Augustin Doinaș); Doar steaua neagră
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Cărtărescu); Și nu mai vreau să știu pânla sfârșit / Cinea iubit frumos, cinea greșit / Cinea făcut spre noapte primul pas / Cinea plecat din joc, cinea rămas / Cine șia smuls pereții rând pe rând / Cine santors mereu cu ziuan gând / Cinea pierdut și cinea câștigat / De toate înlănțuit sau dezlegat. (Gh. Țărnea) Hiperbola este o figură stilistică de gândire ce constă în exagerarea dimensiunilor, a proporțiilor reale ale unui obiect, fenomen etc. cu scopul sporirii expresivității. Hiperbola evidențiază o modificare semnificativă în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
moravuri ale societății, situații hazlii, comedia apelează la limbaje scenice complexe pentru a provoca râsul. Cel care desăvârșește aceste limbaje și comportamentul scenic al personajelor comice în spațiul comediei românești este I.L. Caragiale. Strălucit precursor al teatrului modern, autorul Scrisorii pierdute ilustrează cu virtuozitate toate trăsăturile definitorii ale comediei: conflicte derizorii care au întotdeauna un deznodământ fericit, orientarea observației psihologice spre generalitate și tipologie, asocierea comicului cu umorul și satira, cu ironia, sarcasmul sau grotescul, utilizarea unor tehnici dramatice specifice (travestiul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
speciei literare comedie existente în textul dramatic studiat Principala categorie estetică pe care o dezvoltă această specie dramatică este comicul, care constă în acțiuni, situații, tipuri umane, moravuri ce provoacă râsul. Cea mai cunoscută piesă a lui Caragiale, O scrisoare pierdută, dezvoltă toate formele comicului, fiind o comedie de moravuri și de intrigă, o comedie de caractere și de limbaj. Tema degradării vieții politice, sociale și private se concretizează prin punerea în scenă a unui episod din campania electorală pentru desemnarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
abstracte, cu simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Această „schemă morală“ generează comicul de caractere prin contradicția dintre aparență și esență. Abdicând de la condiția exemplară pe care ar trebui să o reprezinte în viața publică, eroii Scrisorii pierdute sunt caracterizați prin suficiența intelec tuală sau prostia agresivă, prin imoralitate și duplicitate, prin corupție, oportu nism ori lașitate. Carențele de caracter par să fi afectat grav moravurile și relațiile dintre oameni. Între Ștefan Tipătescu și Nae Cațavencu, de exemplu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]