7,756 matches
-
dreptatea. 13. Cine L-a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine I-a dat lumea în grija Lui? 14. Dacă nu s-ar gîndi decît la El, dacă și-ar lua înapoi duhul și suflarea, 15. tot ce este carne ar pieri deodată, și omul s-ar întoarce în țărînă. 16. Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele. 17. Oare ar putea să domnească un vrăjmaș al dreptății? Și vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
domnitori: "Nelegiuiților!" 19. Care nu caută la fața celor mari și nu face deosebire între bogat și sărac, pentru că toți sunt lucrarea mîinilor Lui? 20. Într-o clipă, ei își pierd viața. La miezul nopții, un popor se clatină și piere. Cel puternic piere, fără amestecul mîinii vreunui om. 21. Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, privește pașii fiecăruia. 22. Nu este nici întuneric, nici umbra morții unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea. 23. Dumnezeu n-are nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Care nu caută la fața celor mari și nu face deosebire între bogat și sărac, pentru că toți sunt lucrarea mîinilor Lui? 20. Într-o clipă, ei își pierd viața. La miezul nopții, un popor se clatină și piere. Cel puternic piere, fără amestecul mîinii vreunui om. 21. Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, privește pașii fiecăruia. 22. Nu este nici întuneric, nici umbra morții unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea. 23. Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor. 10. Îi înștiințează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire. 11. Dacă ascultă și se supun, își sfîrșesc zilele în fericire, și anii în bucurie. 12. Dacă n-ascultă, pier uciși de sabie, mor în orbirea lor. 13. Nelegiuiții se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănțuie; 14. își pierd viața în tinerețe, mor ca cei desfrînați. 15. Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mare din Ierusalim... ― Ce legătură are Șarhorodul cu mitropolitul și cu marii boieri moldoveni? ― Uite că are, părinte, fiindcă la acea vreme “S-au sculat pre acela loc oști și prădzi și dintr-acele veșminte și odoar(e)... multe au pierit, iară câte n-au perit ei le-au adus aicea în ț(a)raa noastră și le-au pus de au stătut la sv(â)ntaa mănăstire la Pobrataa 23 de a(n)i închise într-o ladă...” După atâta
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
chiliile și alte îngrădiri, care s-au risipit și s-au stricat. Al doilea, și odăjdiile și argintăria bisericească care a fost dată de răposatul Petru voievod la acea sfântă mănăstire, unde este înmormântată și doamna domniei sale, Maria, toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint. Și singură doamna Maria, fiica răposatului Petru (Șchiopu) voievod, a mărturisit cu gura ei, de față, înaintea noastră și înaintea Sfatului nostru, câtă seamă de odăjdii și argintărie bisericească a fost. Alta
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
totul deosebită localității. În apusul soarelui, ele străluceau ca niște stele terestre, mișcătoare, când în grupuri compacte, când răzlețe, dar, niciodată, de una singură. Prieteniile și liniștea continua, pe urmă, până se afuma primul bâtaș. Că, de-acolo înnainte, distracția pierea. Într-o zi, primarul a primit o bâtă-n cap, nu s-a mai putut ridica de jos. Ce jale a fost atunci! Ce jale, oameni buni! Ulterior, mortul a intrat în groapă, iar casca de protecție, în legendă și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mărunții copaci, din iarba ce începuse să se dezvolte, prin acel areal. Mihai Tatulici, împreună cu ingineri și tehnicieni silvici, erau, permanent, prezenți, printre udători, care, în unele cazuri, mai și completau, gâgâlicele de salcâm, care, dintr-un motiv sau altul, pieriseră. Toamna, terenul respectiv începuse să se prezinte, sfintei naturi, cu un alt obraz, cu o altă față. Încărcată de vigoare și de promisiuni. Întrun loc, mai pe la mijlocul Repedei, Mihai Tatulici plantase, cu mîna sa, un puiuleț de brad, rătăcit prin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cât n-a fost așteptarea ei. Apoi, și-a ales pe una din femeile cele mai frumoase de pe proprietatea sa, și i-a zis că dorește s-o ia de soție. Auuuu!, a urlat ea, încât, bietului Blând, i-a pierit definitiv pofta de însurătoare. Acum, uitați-vă la el; e bătrân, ca toți bătrânii; dar, e sătul, până peste cap, de femei. Cum? Că, doar, tot are nevoe, de câte una?! Ei, are, că, de!; e om, și el, ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lașară în mâinile lor, aceștia se grăbiră să o împingă la țărm, unde însoțitorii lor se aruncară asupra vaselor cu apă și a nucilor de cocos, bând cu o asemenea nerăbdare, încât era clar că fuseseră pe punctul de a pieri de sete și că fără sosirea providențiala a catamaranului n-ar mai fi rezistat mult timp. Tapú Tetuanúi și Chimé din Farepíti urmăreau scenă, neputându-se hotărî dacă să înainteze către insula sau să se-ntoarcă la bord, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Se adresează lui Gabi: Profesorul este negru de supărare. De ce? sar într-un glas cei doi amici. Este dezastru. Nu-ți dă voie să pleci acum în România. De ce, omule? Analizele sînt groaznice. Gabi se înnegrește la față și îi piere tot cheful. Profesorul te va interna măcar 2-3 săptămîni. Este extrem de riscant, stai pe muchie de cuțit. Dar ce este așa de rău, adică ce l-a speriat așa de tare? Nu știu. Dă-i un telefon, doar sînteți amici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bătrîn mijloc și banca pe care jucam șah cu Mitică Bordeianu i-au citit prietenii de la Casa de cultură poeziile Înainte de a-l băga În groapă și umbra clătinată a lui taică-miu pe peretele din dreapta și mama În balcon pierită sub șalul de lînă și În casa mică veche de lîngă gard patul Florichii servitoarea cămășile ei de americă ligheanul cu smalțul sărit sînii moi de femeie trecută bine de patruzeci plăcere și greață nevoia de a trăi și chiotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iată, sînt și eu indiferent În fața alternativei pentru că am credința că tot ce se Întîmplă În ultimă instanță e spre bine. — Păi, domnule, față de somnul matale suveran, claustrarea mea e... — Hai s-o lăsăm baltă. Fiecare pasăre pe limba ei piere. Am obosit, n-ai vrea să schimbăm discuția? Mai bine Îți recit ceva din Pessoa: „Să-i imităm pe Perșii din poveste În timp ce-afară, - aproape Războiul, viața, patria ne cheamă, Zadarnic să lăsăm De-afară să ne cheme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bănuiesc primejdia, trăiesc Într-o dulce inconștiență, cei mai mari sînt vicleni, caută subterfugii, se ascund În găleata de gunoi, se strecoară pe orificiul de scurgere. Talpa Îi lovește la Întîmplare, mai mult după inabilitatea lor decît după iscusința ei. Pier credulii, cei apatici, cei obosiți, pier Îndrăgostiții, aventurierii, Înfometații. În fiecare noapte, după ora 12, trebuie să joc rolul lui Dumnezeu. Nu reușesc să intru niciodată În pielea personajului, să fiu la Înălțime, cum se spune. Ucid cu milă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
inconștiență, cei mai mari sînt vicleni, caută subterfugii, se ascund În găleata de gunoi, se strecoară pe orificiul de scurgere. Talpa Îi lovește la Întîmplare, mai mult după inabilitatea lor decît după iscusința ei. Pier credulii, cei apatici, cei obosiți, pier Îndrăgostiții, aventurierii, Înfometații. În fiecare noapte, după ora 12, trebuie să joc rolul lui Dumnezeu. Nu reușesc să intru niciodată În pielea personajului, să fiu la Înălțime, cum se spune. Ucid cu milă și frică. Mă paralizează conștiința păcatului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poate să se bucure de hoitul lui nici cît un cîine și ea cu dușurile Înainte și după ca să nu-ți mai tihnească nimic Suzi e mult mai naturală nu-și face probleme nu te Înnebunește cu preludiul de-ți piere tot cheful cînd o simți mai fierbinte acolo și moale și ești gata să i-o Înfigi atunci Începe să-ți vorbească de amorul divin de perechea predestinată de atracția lunii și dă-i cu poezia de parcă ne-am regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de lei ca la cerșetori și mi-am cumpărat parizăr și penteleu și o pîine neagră de toți banii și-am Înfulecat ca un spart În sala de așteptare de clasa a doua atunci am știut că n-am să pier dacă nu simți rușinea cînd cerșești Înseamnă că ai stofă de Învingător și spate ce spate salahor a Întîia la BCS opt ore cu cărțile-n spinare la mutatul depozitelor aveam mușchi nu glumă și mîntuitoarele alea durdulii li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mingi de tenis. Printre nuielele gardului zări siluetele albe ale jucătorilor mișcîndu-se aidoma unor fluturi. Era pe Înserate și În curînd avea să fie prea Întuneric ca să se mai poată juca tenis. Așteptînd pe cineva foarte drag, Rowe stătea acolo, pierit ca un adolescent, cu inima bătîndu-i să se spargă. Dar deznădejdea care-l copleși era aceea a unui om matur, cînd un necunoscut Îi atinse umărul, spunînd: „Luați-l de aici!“ Rowe nu se trezi, ci trecu În alt vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pomenesc acționînd potrivit unor norme În care nu știau că cred. De la moartea soției sale, Rowe nu mai visase cu ochii deschiși; nici măcar În timpul procesului nu visase - bunăoară la o achitare. Această latură a activității spiritului său părea să fi pierit cu desăvîrșire; nu se mai simțea capabil de sacrificiu, de curaj, de virtute, pentru că nu mai visa la ele. Era conștient de ceea ce pierduse din această pricină: lumea nu mai avea pentru el o dimensiune, apărîndu-i subțire ca o foiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
greșeală, zise Rowe. Întunericul Îi despărțea acum. Undeva, departe, Începuseră să bubuie tunurile. — Vor aștepta să sune sirenele, spuse ea. Cred că n-au să facă nimic pînă nu coboară toată lumea În adăpost. — Ai auzit?! exclamă Rowe, simțind cum Îi piere tot calmul. — Ce? — Mi se pare c-a Încercat cineva clanța. — Îi simt din ce În ce mai aproape. — Dar n-o să ne dăm bătuți atît de ușor! rosti el. Ajută-mă, te rog, să mut divanul. Împinseră amîndoi divanul spre ușa dinspre bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
săptămîna aceasta...“ După ce sorbea din cafea și spărgea coaja oului fiert, citea despre „Bătălia Atlanticului“... Ouăle erau totdeauna fierte exact cum Îi plăceau lui: cu albușul tare și gălbenușul cleios. Ziarul spunea: „Amiralitatea comunică cu regret că Întreg echipajul a pierit“... Digby primea totdeauna o bucățică de unt, căci sanatoriul avea și vaci. În timp ce citea, Digby se pomeni cu Johns, care venea să mai schimbe cîte-o vorbă cu el. — Ce-i aia „coloana a 5-a“? Îl Întrebă el, ridicîndu-și privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fost ucis, e la fel de viu ca și dumneata. 2 — E viu? — Firește că-i viu! Nu pricep ce ți-a venit să-l alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal! exclamă Rowe, simțind că-i piere toată oboseala și observînd chiar că afară era frumos. A fost rănit grav?... — Vorbești serios? Îl Întrebă detectivul, perplex, și adăugă: Nu pricep nimic din ce-mi spui. Unde s-a Întîmplat povestea asta? Și cînd anume? La ce scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
explora centimetru cu centimetru. Deodată scoase un strigăt scurt, unic. Insul din spatele ei, un zdrahon cu părul creț, continua să pompeze conștiincios, berbecește; avea o privire goală, absentă. Oprește! Oprește! strigă Bruno; i se păruse că strigă, dar vocea Îi pierise, nu scotea decât un soi de chelălăit slab. Se ridică și Îl Împinse brutal pe bărbatul care rămase uluit, cu sexul erect, cu brațele atârnânde. Christiane se lăsase pe-o parte, fața Îi era schimonosită de durere. — Te poți mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
parter și am numit-o clasa albastră. Îmi place mult această culoare care mă îmbie atât la studiu cât și la relaxare. Când am pășit pentru prima dată pragul ei, am simțit că o primă etapă a copilăriei mele a pierit. Eram o școlărită timidă, cu părul castaniu, strâns intr-o codiță lungă pe spate. Ochii mei căprui reflectau bucuria noii experiențe, iar toată ființa mea vibra de emoție. Știam că am mai multe responsabilități și eram încă de atunci foarte
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
țâșnit În sus pe scări, aruncând o ultimă privire Înapoi, unde drujba reapăruse și, cu o mișcare expertă, ca și cum nu trunchiuri de copaci ar fi retezat toată viața, ci gâturi, i-a eliberat capul lui Guido de posesor. Astfel a pierit bietul vânzător de electrocasnice, ce tristă ironie!, tocmai din pricina aparatelor pe care le ajutase mereu să Înceapă o nouă viață, găsindu-le familii mai primitoare decât cele care le abandonaseră. În timp ce duhul lui nobil era livrat Purgatoriului, ceilalți am luat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]