7,848 matches
-
că era despre mine sau așa ceva - știu că Denisha nu face din astea -, da’ niciodată nu mă includ în glumele lor și restu’, decât dacă vor ceva de la mine, și din cauza asta mă simt așa singură câteodată. — Deci, ieșim la plimbare, Sheila? — Mda, ok, Stacey. Da’ dispari când îți zic, da? Dacă Vince are chef, nu vreau să ne stai tu în cale, ok? — Ok, am zis. Da’ las’, m-am gândit io, că vezi tu cum îți zic io ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și pantofilor mei. Când eram copil, fusesem un somnambul frecvent și aventuros, trezit adesea la jumătatea călătoriei de o mamă anxioasă, pentru a se regăsi, terifiat, în alt loc decât în căldura și siguranța propriului dormitor. Niciodată nu îmi aminteam plimbarea în sine, iar mai târziu mi-am putut reaminti doar momentul șocant al revenirii la conștiență, învelit în pijamale, în cine știe ce colț al casei. Numai că, odată ce mi se spusese, de multe ori, ce făcusem în timpul aventurilor mele nocturne, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
neobosit în fiecare dimineață să-mi spună și mă prefăcusem atât de bine că nu mă deranja, că se lăsaseră convinși să fie sinceri. Cred că tata, un adept al onestității, își dădea seama și că, dacă păstrau secretul în privința plimbărilor, aș putea să îmi amintesc de unele dintre ele, iar minciuna lor ar fi demascată și nu aș mai putea avea niciodată încredere în ei. Și acum toate astea mă copleșeau într-o clipă. Brusc, eram sigur că-l vizitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
propriei mele stângăcii, am insistat să se întoarcă acasă de la supermarket cu mine, cu tot cu afurisitele de fursecuri, pe care știam că oricum nu le vor primi înapoi. Plănuiam să deschidem o sticlă de vin și să uităm de toată povestea. Plimbarea împreună înapoi spre casă a fost una nefericit de apăsătoare. Am încercat tot felul de glume și diversiuni ca să-l înveselesc și să-l fac să iasă din tăcerea lui neagră, dar nu mi se părea că ajung undeva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
va putea să se ierte niciodată sau că n-o să știe niciodată sigur. Ceva de genul acesta, oricum. În legătură cu ce anume, nu reușesc să îl fac să-mi spună și nici nu sunt sigură că vreau. Când facem una din plimbările noastre obișnuite de după-amiaza (cumva pare mult mai ușor să ne simțim adevărați când suntem plecați de acasă), am observat cum se uită la copiii mici cu un aer de tristețe teribilă. Acum Ben și Sally sunt amândoi plecați, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ce i-ar determina pe cei de la Aviasan să ne dea cadou un avion. ― Șantajul! Locatarii vilei sânt părinții pilotului. Doi oameni în vârstă care seara primesc prieteni. Lunea, de obicei, se joacă poker. Între 5 și 7 fac o plimbare. Când se vor întoarce, vă vor găsi instalați în casă. Nu-i greu să ții la respect patru bătrâni cu un revolver. ― De unde arme? ― Unul dintre tovarășii dumitale se va însărcina cu aceasta. ― Aha! Deci ne jucăm de-a ostaticii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fii atât de bleagă. Retractă îngăduitoare: Bleguță. Auzi mieunatul motanului dincolo de ușă și se ridică. ― Draga mea, te rog să nu uiți măștile de gaze. Lupu era un bărbat meticulos, trebuie totuși să le verifici încă o dată... A fost o plimbare plăcută, Mirciulică? Îi întinse o bomboană. Motanul întoarse capul plin de dispreț și se cățără pe canapea. ― Ah, înțeleg! Ai luat masa în oraș. Din nefericire, azi nu-i nimic drăguț la televizor. Vom citi amândoi Fetița cu chibrituri... Am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rămas-bun. Abandonă pila de unghii, făcu aparatul de radio mai încet și ridică receptorul. Recunoscu glasul femeii din confesional. ― Domnul inginer Ionescu? ― Da. ― Pregătește-te pentru mâine seară. Între 5 și 7, familia Miga, după cum ți-am spus, face o plimbare. Vei fi acolo la ora 6 împreună cu colaboratorii dumitale. ― Dar... ― Ai răbdare. Ceilalți doi te așteaptă în Grădina Icoanei. A treia bancă pe stânga, intrând prin Pictor Verona. ― Hm! V-ați uitat pe fereastră? Plouă de-o săptămână. Pare cel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
băiatul a avertizat Miliția, nu mai e nimic de făcut. Gîndește-te o clipă! Vin și găsesc cuibul gol. Un renghi frumușel și atât. Cunosc următoarea etapă a itinerarului. Întâlnirea cu pilotul la Stâlpi. Ne așteaptă acolo. Ce-ai cîștigat? O plimbare cu mașina? ― Atunci? ― Nu ne rămâne decât să sperăm că individul și-a văzut de treabă. Adăugă după o pauză privindu-l în ochi: Cred că neliniștea ta e de altă natură. Nu trebuia să-mi dai ultima fiolă... Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Poți să alegi? Ai ce să alegi? Oamenii trebuie în orice caz salvați, dar cum? Pânzele trebuie să rămână în țară. Și, din nou, cum? Părea că vorbește singur. Se oprea din când în când gesticulând agitat, apoi își relua plimbarea între fereastră și biblioteca scundă cu cărți puține. ― Competiția e neloială, remarcă locotenentul. La tot ce a născocit ea luni de zile, trebuie să găsim rezolvare în câteva ore. Maiorul își privi ceasul. ― Exact două ore și jumătate. La 9
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o privea concentrat, nemișcat ca un sfinx. Făcu pe neașteptate un salt acrobatic peste marginea fotoliului și traversă încăperea îndreptîndu-se spre ușă. Bătrâna îl măsură contrariată apoi se ridică să-i deschidă. ― Nu înțeleg cum poate să-ți ardă de plimbare tocmai acum. Aceasta nu-i o dovadă de sensibilitate, ci doar o manieră de a protesta pentru că nu ți-am adus jeleuri. Să știi că persoanele ranchiunoase îmi plac și mai puțin! Mirciulică se strecură afară. Melania Lupu, bosumflată, se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se întoarse după zece minute și începu să se plimbe agitat de la un capăt la celălalt al biroului. Azimioară fără nici o intenție de umor își trase scaunul lângă perete făcîndu-i loc. Îl privea placid, cu un soi de curiozitate de parcă plimbarea maiorului ar fi constituit obiectul unui studiu interesant. ― Am o idee, anunță Cristescu în maniera sa nouă, bruscă, emițând ceva fără nici o legătură cu discuția anterioară. Ochii locotenentului luciră scurt: "Aha!" ― Ai ghicit! Cererea mea a fost respinsă. Am primit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne gândim... Verifică ușa de la intrare dacă e închisă, apoi se apropie de fereastră îndreptînd draperia. ― Am eu un elev, bâlbâi Panaitescu, taică-său e Dobriceanu, ginecologul. Sânt plini de bani. Popa se opri măsurîndu-l câteva secunde. Își reluă agitat plimbarea scrîșnind: ― Cretini!... Iremediabil cretini! Melania Lupu declară cu un surâs nehotărît: ― Cunosc pe cineva. Cred... Cred că l-ar interesa. N-o asculta nimeni. Bătrâna continuă liniștită: ― Locuiește la Amsterdam. Popa dădu din mână a lehamite, fără să se oprească
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i venea să vomite. De s-ar termina toată povestea! Nu mai rezist. ― N-avem nici o soluție, conchise Matei. Doar, în sfârșit, doar dacă nu avertizăm Miliția. ― Și ce faci cu cadavrul? Îl îngropi în Cișmigiu? Sculptorul își reluă agitat plimbarea. ― Cred că e destul de simplu, se auzi glasul limpede al Melaniei Lupu. Popa dădu sceptic din cap. Bătrâna continuă liniștită: ― N-avem decât să susținem că domnul Panaitescu s-a sinucis. Se întoarseră iute, privind-o cu ochii căscați. Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cristescu oftă. ― Stimată doamnă, Valerica Scurtu nu a plecat de acasă și, ca să fiu mai precis, nici nu intenționa s-o facă. ― Cum puteți fi atât de sigur? Maiorul făcu câțiva pași prin încăpere. Se opri zâmbind apoi își reluă plimbarea. ― Extrem de simplu. Nu pot să cred că a plecat, de fapt fugit, e sugestia dumneavoastră, apropo de dispariția în noapte fără să anunțe pe nimeni, fără să lase o vorbă... ― Sugestie? Cel mult o opinie... ― Să zicem. Deci mi-e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dea cheea ceea și să iee una de aur, că mai bine a prii stăpînu - său. Ehei! și când i-o luat [cheea, i-o luat] saracul, toată puterea lui. Îi dă. N-o apucat de-a vini el de la plimbare și palatul n-o mai fost. A rămas el săracul în câmp, nici bordeiul ce-l ave înnainte, nu era acu. Da-mpăratul i-a trimis așa răspuns pe un logofăt: că dacă pân în trei zile n-a face
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
corpul social, fie iresponsabil, stricat, smintit, vicios - și atunci nu are nici o scuză. Nu ai dreptul să fii sărac, pentru că sărăcia trimite imediat cu gândul la moarte. Săracul este perceput ca un mort, un mort în viață care îți strică plimbarea prin parc. Frica bancherului de omul sărac depășește cu mult frica de moartea care l-ar putea cuprinde pe nepusă masă. Ah, dacă moartea ar fi o provocare materială... * O amintire a zădărniciei: animalul. * Aș vrea ca Dumnezeu să-mi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
că eu v-am întrebat dacă voiați să vă culcați cu mine, ce ați răspunde, ce ar spune aparatul. Fraza predilectă a ministrului apărării, O torpilă de adâncime lansată împotriva sistemului, parțial inspirată din experiența de neuitat a unei istorice plimbări submarine de o jumătate de oră în ape blânde, începu să capete forță și să atragă atenția când planurile ministrului de interne, deși obținuse unele mici succese, însă fără vreo semnificație apreciabilă în ansamblul situației, se dovediseră lipsite de puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gura de pură uimire. Și, deodată, ca și cum i-ar fi căzut un văl de pe ochi, văzu calea, Oamenii, spuse el, cu excepția cazului unei incapacități fizice absolute, nu stau tot timpul închiși în casă, pleacă la slujbele lor, la cumpărături, la plimbare, așa stând lucrurile, ideea mea constă în a intra în casa în care locuiește tipul când nu e nimeni acolo, adresa e scrisă în scrisoare, de chei false nu ducem lipsă, există întotdeauna fotografii pe mobile, nu va fi greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
seama că e vorba de oameni normali, care aparțin speciei comune a trecătorilor, oameni obișnuiți, la adăpost de orice suspiciune, atât de cea că ar fi reprezentanți ai legii, cât și de cea că ar fi urmăriți de ea. În timpul plimbării cu mașina, comisarul vru să cunoască impresiile pe care cei doi subalterni le culeseseră din conversația cu omul cu scrisoarea, precizând, totuși, că nu era interesat să audă judecăți morale, Că este un ticălos de cea mai mare clasă, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trecerea în revistă a armelor și munițiilor, așa cum se gândise la sosire și era, cu fermitate de raport scris, obligația lui de comisar. Dimineața încă mai păstra ceva din luminozitatea zorilor, aerul era răcoros, vremea perfectă pentru a face o plimbare pe jos. Coborî din mașină și o porni la drum. Se duse până la capătul străzii, o luă la stânga și dădu într-o piață, o traversă, intră pe altă stradă și ajunse în altă piață, își amintea că fusese acolo acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că n-a venit câinele în partea aceea, era posibil să-l recunoască și să-i facă de data asta ceva mai mult decât să-l mârâie. Soția medicului nu aștepta pe nimeni, își scosese pur și simplu câinele la plimbare, ca atâția alți oameni. Comisarul merse drept la ea, făcând să scârțâie pietrișul și se opri la câțiva pași. Lent, ca și cum i-ar fi fost greu să se despartă de lectură, soția medicului înălță capul și îl privi. În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și îl privi. În primul moment nu păru să-l recunoască, desigur pentru că nu se aștepta să-l vadă acolo, apoi spuse, V-am tot așteptat, dar, cum nu veneați și câinele era nerăbdător să iasă, l-am scos la plimbare, soțul meu e acasă, poate să vă primească până vin eu, asta dacă nu vă grăbiți prea mult, Nu mă grăbesc, Atunci duceți-vă, că vin și eu numaidecât, doar să-i las câinelui timpul necesar, el nu are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Inspectorul îl privi surprins, Restul, domnule comisar, nu e mai nimic, au ieșit împreună când s-a terminat filmul, au luat un taxi, noi am luat altul, am dat șoferului ordinul clasic Poliția, urmărește mașina aceea, era mai mult o plimbare, nevasta tipului cu scrisoarea a fost prima care a coborât, Unde, Pe strada unde locuiește, vă spusesem deja, domnule comisar, că nu aveam noutăți, apoi taxiul i-a dus pe ceilalți acasă, Și voi, ce-ați făcut, Eu rămăsesem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolare" — Vreau să știu tot, cum v-ați cunoscut, cum e el, dacă sărută bine... Îmi zise Tinsley, după câteva zile. Eram cu Lauren pe vasul tatălui lui Tinsley, o șalupă veche, Într-o plimbare până la mica insulă aflată nu departe de plajă. Eram toate Întinse pe puntea din spatele vasului. Era o zi Însorită și cu briză, ideală pentru bronzat. Lauren și Tinsley purtau amândouă bikini albi foarte sumari, pe care Îi foloseau numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]