7,468 matches
-
(Σаπφω(lb.greaca), Safo sau Psappha), poetă din Lesbos, care a trăit la sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr. și în primul sfert al secolului al VI-lea Î.Hr. . Ea a fost cea mai de seamă poetă lirică a antichității grecești. (numele ei adevărat, în
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
mult și ea s-a întors la insula Lesbos, unde a trăit până la bătrânețe. Dragostea ei pentru frumosul Phaon precum și sinuciderea în cascada de la Leucada sunt pure legende. Sappho a fost fiica lui Scamandronymos și a Kleidei. Contemporană cu Alceu, poeta aparține unei familii de aristocrați din insula Lesbos. În primele decenii ale secolului VI Î.Hr. a fost nevoită să plece în exil (Siracuza, Sicilia) datorită domniei lui Pitacos. Sappho se va întoarce în țară cu prilejul amnistiei acordate de
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
de aristocrați din insula Lesbos. În primele decenii ale secolului VI Î.Hr. a fost nevoită să plece în exil (Siracuza, Sicilia) datorită domniei lui Pitacos. Sappho se va întoarce în țară cu prilejul amnistiei acordate de primul magistrat. Tatăl poetei facea parte din latifundarii insulei ; cei trei frați, Larichos, Caraxos și Eurygios - menționați uneori de Sappho - au deținut diferite funcții pe insulă. Herodot ("Istorii" II) poveștește pe larg despre o aventură sentimentală a lui Caraxos în Egipt, la Naucratis, unde
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
din Lesbos, era gata să se ruineze pentru o preafrumoasă curtezană, Doricha. Într-un lung poem, plin de admonestări, din care s-au păstrat câteva rânduri, Sapho își îndeamnă fratele să revină pe calea cea bună. Cu privire la viața intimă a poetei părerile sunt împărțite. Notița biografică din lexiconul bizantin "Suda" susține că a fost căsătorită cu un cetățean bogat din Lesbos , Kerkylas, cu care a avut o fetiță Cleis (sau Kleïs), numită după mama poetei. Faptul este confirmat de Ovidiu ("Heroides
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
cea bună. Cu privire la viața intimă a poetei părerile sunt împărțite. Notița biografică din lexiconul bizantin "Suda" susține că a fost căsătorită cu un cetățean bogat din Lesbos , Kerkylas, cu care a avut o fetiță Cleis (sau Kleïs), numită după mama poetei. Faptul este confirmat de Ovidiu ("Heroides"), precum și de o biografie anonimă, descifrată de pe un papirus. Un alt fragment papiriaceu, descoperit în deceniul prin 1940, cuprinde o mărturie directă a existenței copilului: "fetița mea frumoasă, Kleïs, ca o floare de aur
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
vei zace pe veci, fără ca cineva să-și aducă aminte de tine; tu n-ai avut niciodată parte de trandafirii Pieirii; fără renume aici, tot așa vei rămâne și în Hades, rătăcind încolo și încoace printre morții necunoscuți"". În jurul morții poetei, antichitatea a brodat legenda iubirii pentru Phaon (Ovidiu, "Heroides", XV ). Adonis, sau o altă divinitate asemănătoare, a fost cântat și sub numele de Phaon (sau Faon). Suprapunerea Adonis-Phaon stă la baza legendei care pretinde că poeta s-ar fi sinucis
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
morții necunoscuți"". În jurul morții poetei, antichitatea a brodat legenda iubirii pentru Phaon (Ovidiu, "Heroides", XV ). Adonis, sau o altă divinitate asemănătoare, a fost cântat și sub numele de Phaon (sau Faon). Suprapunerea Adonis-Phaon stă la baza legendei care pretinde că poeta s-ar fi sinucis, în urma unei iubiri nefericite, aruncându-se de pe stânca Leucade (Ovidiu ""Heroides""). Amintirea ei și impresia pe care a produs-o asupra posterității au lăsat urme neșterse în literatura greco-latină. Ea dedică unora dintre elevele sale versuri
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
lui Hector cu Andromaca. Valoroase sunt prelucrările ei din lirica populară din Lesbos, adevărate bijuterii ale genului, cântece de nuntă îndeosebi. Iubirea, strălucirea frumuseții tinere, farmecul personal, luxul, vraja nopții luminate de lună se desprind din fiecare rând scris de poetă, în puternic contrast cu oroarea de aspectele degadante ale vieții. Sappho a fost o artistă desăvârșită a cuvântului scris. Dialectul eolic ce-l întrebuințează nu a împiedicat (în general, «pentru detalii vezi Pierderea Poeziei lui Sappho») răspândirea poemelor ei, grupate
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Zeus, vicleană/Tu din tronul tău scăpărând lumină,/ Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână/ Nici în aleanuri"" Zeița, care auzindu-i sosește într-un car tras de vrăbii iuți ce zboară lin peste pământu negru și îi adresează poetei următoarele cuvinte: ""Cine te supără? Persuasiunea pe cine vrei să convingă? În curând cea care fuge acum de tine te va urmării, și, dacă nu te iubește, te va iubii"." Oda se încheie cu o nouă invocație către zeiță, poeta
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
poetei următoarele cuvinte: ""Cine te supără? Persuasiunea pe cine vrei să convingă? În curând cea care fuge acum de tine te va urmării, și, dacă nu te iubește, te va iubii"." Oda se încheie cu o nouă invocație către zeiță, poeta cerându-i să fie dezlegată de neastâmpărul care o roade, să i se îndeplinească dorințele inimii. Într-o altă odă - adaptată într-o limbă latină desăvârșită de Catul, marele admirator al poetei - revărsarea de pasiune descrisă sub aspectul fizic, cu
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
se încheie cu o nouă invocație către zeiță, poeta cerându-i să fie dezlegată de neastâmpărul care o roade, să i se îndeplinească dorințele inimii. Într-o altă odă - adaptată într-o limbă latină desăvârșită de Catul, marele admirator al poetei - revărsarea de pasiune descrisă sub aspectul fizic, cu elemente puternic contrastante, impresionează și astăzi, așa cum a impresionat și pe autorul care a scris ""Tratatul despre Sublim"". În această odă Sappho asistă, stând deoparte, la șoaptele a doi îndrăgostiți. Iată începutul
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Parcă ași fi moartă"." În acest poem nu este vorba despre o contemplare a ființei iubite și pierdute, nici despre un sentiment de meschină gelozie, ci de o stare psihologică complexă, determinată de izolarea celor doi față de tumultul pasional al poetei, ignorat cu desăvârșire de tânăra pereche. Sentimentul de iubire față de frumusețea gingașă a uneia sau a alteia dintre elevele sale revine în poezia safică sub multiple înfățișări. Este mai mult ca sigur, judecând ansamblul creației sale artistice, că Sappho nu
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Sappho depășește lumea zeilor lui Homer. Influența Asiei, cu care Lesbosul întreținea legături intense, se făcuse, de altfel, simțită de mult în creația litereară a insulei Lesbos și încă din secolul VII Î.Hr. . Un papirus a dezvăluit totuși, că poeta ar fi cântat, uneori, și teme comune cu cele a lui Alceu, cum ar fi, de pildă alegoria corăbii surprinse de furtună în largul mării. Sappho restrânge tematica odei la cercul propriilor ei vicsitudini, dovedin, odată în plus că și
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
ei personal. A încercat să scrie și poezie epico-narativă. Principala ei compoziție, în acest domeniu, este destinată nunții lui Hector și Andromaca, dar autentificarea poemului este contestată. În poemele lipsite de destăinuiri asupra simțămintelor personale, Sappho se dovedește aceeași mare poetă. Principala sursă de inspirație ce o folosește este cântecul popular de nuntă, modelat cu măiestrie. Demetrios, în ""Tratatul despre stil"" (167), a remarcat că, în seria cântecelor de nuntă arta poetei variază simțitor față de maniera ei obișnuită, străbătută de un
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
destăinuiri asupra simțămintelor personale, Sappho se dovedește aceeași mare poetă. Principala sursă de inspirație ce o folosește este cântecul popular de nuntă, modelat cu măiestrie. Demetrios, în ""Tratatul despre stil"" (167), a remarcat că, în seria cântecelor de nuntă arta poetei variază simțitor față de maniera ei obișnuită, străbătută de un intens lirism. Sappho se aproprie acum de vorbirea populară și devine când ironică, când iubitoare de hiperbole glumețe; altădată totul devine laudativ, ca și în fragmentul de față: ""fericit mire, căsătoria
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
de vedere, fiecare din criticii literari ai antichității au relevat laturi diferite ale talentului ei: Dionysos din Halicarnas i-a lăudat melodia versului, eufonia stilului. Autorul anonim al ""Trata despre Sublim"" a fost impresionat de exactitatea nuanțelor emotive găsite de poetă. În secolul al II-lea alături de Mimnerm și Arhiloh, poeziile create de Sappho erau foarte citite de publicul iubitor de poezie; în acea vreme, retorii Maximos din tyr, Himerios, Synesios continuau să admire și să comenteze creația poetei. Influența poeziei
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
găsite de poetă. În secolul al II-lea alături de Mimnerm și Arhiloh, poeziile create de Sappho erau foarte citite de publicul iubitor de poezie; în acea vreme, retorii Maximos din tyr, Himerios, Synesios continuau să admire și să comenteze creația poetei. Influența poeziei safice s-a resimțit în lirica latină. Catul a tradus liber unele poeme, imitând-o în expresia pasională a versurilor de iubire pe care le-a compus pentru Lesbia. El a fost primul poet latin care a folosit
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
a versurilor de iubire pe care le-a compus pentru Lesbia. El a fost primul poet latin care a folosit strofa safică. Horațiu a scris, la rândul lui ode în metrul safic, dar era prea departe de temperamentul liric al poetei pentru a se putea apropia de tonul vibrant al poemelor ei, așa cum a făcut Catul. În lirica românească Mihai Eminescu a compus binecunoscuta ""Odă în metrul antic"", căreia i-a oferit un conținut filosofic diferit de opera lui Sappho. Deși
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
poetică cea mai accesibilă, deci cea mai populară. Lorca se simțea deranjat de cei care îl considerau țigan. De asemenea se spune că în această perioadă l-a cunoscut pe Picasso. Rodul călătoriei în New York a fost cartea de poezii „"Poeta en Nueva York"” („"Poet în New York"”). Se pare că a fost o etapă fericită din viața sa, chiar dacă nu a reușit să învețe engleză. Cu toate acestea a rămas indignat de nedreptatea socială din Statele Unite. În 1930 a plecat la
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
de una bazată pe chestiuni relaționate cu lumea țiganilor și cu cea andaluză. Lorca îl înalță pe țigan la rang de mit literar, așa cum va face mai târziu cu negrul și cu evreul (n.t. e o traducere mot-a-mot) în „"Poeta en Nueva York"”. În „"Romancero gitano"” este folosită romanța în toate variantele sale : epică, lirică și dramatică; limbajul este rezultatul fuziunii dintre cel cult și cel popular. Lorca a compus „"Poeta en Nueva York"” în urma experienței din Statele Unite, unde a
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
cu evreul (n.t. e o traducere mot-a-mot) în „"Poeta en Nueva York"”. În „"Romancero gitano"” este folosită romanța în toate variantele sale : epică, lirică și dramatică; limbajul este rezultatul fuziunii dintre cel cult și cel popular. Lorca a compus „"Poeta en Nueva York"” în urma experienței din Statele Unite, unde a trăit în 1929 și 1930. Pentru Lorca civilizația modernă și Natura sunt incompatibile. Viziunea sa asupra New York-ului este una de coșmar și dezolare, proprie unui vis urât. Pentru a își
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
Tamarit"” (1940) este un volum de poezii care recreează o atmosferă orientală, inpirându-se dintr-o antologie de poezie arabico-andaluză. Tema principală este dragostea care duce la trăirea unor experiențe frustrante și amare; limbajul folosit este foarte apropiat de cel din „"Poeta en Nueva York"”. „"Llanto por la muerte de Ignacio Sánchez Mejías"” (1935) este o elegie încărcată de durere și emoție, ce reprezintă un omenagu adus toreadorului sevilian Ignacio Sánchez Mejías, care i-a susținut mereu pe poeții Generației lui 27
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
lăcașului de cult și icoanele din catapeteasmă au fost pictați în 1880 de zugravii T. Ioan și D. Iliescu, aceeași care au pictat în 1882 și pereții Bisericii "Adormirea Maicii Domnului". În apropierea zidului sudic al bisericii se află mormântul poetei Veronica Micle (1850-1889). Acesta este singurul mormânt rămas din vechiul cimitir al mănăstirii, după ce osemintele din celelalte morminte au fost deshumate și depuse în osuarul de sub altarul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului". Pe placa de marmură de pe monumentul funerar este înscris
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
(numele real fiind Sofia Fusa, căsătorită Micu; n. 23 septembrie 1941, comuna Toporăuți, județul Cernăuți, România, actualmente în Ucraina) este o renumită interpretă română de muzică populară, poetă și actriță de film din zona Bucovinei. s-a născut la data de 23 septembrie 1941 în comuna Toporăuți (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de orașul Cernăuți (astăzi în Ucraina), primind la naștere numele de Sofia Fusa. A
Sofia Vicoveanca () [Corola-website/Science/306505_a_307834]
-
de Teodosie II cel Tânăr a fost împărat al Imperiului Bizantin între 408 și 450. Teodosie era fiul lui Arcadius și fratele Pulcheriei, de care a fost influențat pe mai tot timpul domniei. În iunie 421 s-a căsătorit cu poeta Aelia Eudocia cu care a avut o fiică, pe Licinia Eudoxia, căsătorită cu împăratul din vest Valentinian III. Teodosie a fondat Universitatea din Constantinopol în 425; el a creat și publicat în 438 "Codexul Theodosian". Edictul lui din 435 prevedea
Teodosiu al II-lea () [Corola-website/Science/306579_a_307908]