9,158 matches
-
cumpărarea politicienilor, dubla contabilitate, chestiuni de acest fel care au reușit să dărâme un sistem politic. Cifrele sunt amețitoare: douăsprezece mii de persoane anchetate, cinci prim-miniștri acuzați, trei condamnați. Partidul Demo crat-Creștin, Partidul Republican și Partidul Liberal s-au prăbușit, altele au fost forțate să se reorganizeze. Și totuși, Mani Pulite n-a semănat nici cu serialul Caracatița, nici cu Frăția Inelului. În lumea reală, binele și răul nu sunt atât de clar diferențiate, corupții nu se cer singuri la
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
ziua am văzut numai suferință în carne și oase. În jurul meu, oameni apropiați își înfruntă o boală năprasnică atât de demn și curajos, încât m-am făcut pulbere. Seara n-am fost în stare de nimic altceva decât să mă prăbușesc în pat și să mă gândesc mult, cu ochii închiși, la doi bărbați: unul foarte tânăr, pe care nu l-am cunoscut decât din scris, și unul încă tânăr, care mi-a fost un fel de frate geamăn. Primul e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
tristă, plus alte vreo 10, când birocrația, nesimțirea unora, neatenția altora m-au enervat și stresat, plus aproape 2 ore în care sufletul mi-a intrat pur și simplu în bernă. N-am pus la socoteală cele peste 70 h. prăbușite în somn sau într-un fel de viroză. De totului tot, văd că am adunat 26 de ceasuri bune. Joi, 13 dec. Seara, lansarea Cărții cu bunici la „Joc secund“. Campanie de lectură Timișoara citește. Asta și facem: citim ce-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
este mai dependentă de GH decât oasele calotei craniene. La copiii cu nanism Laron se mai observă și apariția tardivă și persistentă a dentiției provizorii . Investigarea pacienților cu rezistență la acțiunea GH va demonstra de multe ori existența unui nivel prăbușit de IGF-I și IGFBP 3, în paralel cu un GH crescut, din cauza lipsei de feedback negativ, cauzată de nivelul foarte scăzut de IGF-I (vezi și capitolul referitor la evaluări). Interesant, la acești pacienți nu doar IGF-I, ci
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de stimulare a secreției de GH, ei putând fi considerați ca având fie o rezistență parțială la acțiunea GH, fie o disfuncție neurosecretorie; 3) a treia categorie extrem de rar întâlnită este a copiilor cu talie foarte mică și un nivel prăbușit de IGF-I, dar cu un nivel normal sau crescut al GH bazal, care răspunde exploziv la teste de stimulare, sugerând existența unei rezistențe totale la acțiunea GH . Copiii din prima categorie sunt cei mai potriviți beneficiari ai unei terapii
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de mașină sau de căruță. Doar într-un târziu, urme de copite și câte o balegă pe drumul desfundat. Am prins curaj și am luat-o pe jos. Mai săltăreț, mai târșâit, am urcat vreo două ore, până ne-am prăbușit de oboseală. De pe un mic platou, cu piscurile sub noi și norii negri deasupra, am zis să-l întrebăm pe Filip unde-i Târsa. Dar Nokia era mută. Abia când am văzut că nu-i semnal și că suntem Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
km este parcurs de telecabine în 25 de minute. Acestea, mai ales cele cu podeaua transparentă din sticlă, nu sunt pentru cei cu inima slabă. Din ele ai o panoramă care te face să-ți ții respirația să nu te prăbușești în neant: din viteza normală a unei telecabine vezi crestele munților cu trasee turistice amenajate, navele și ambarcațiunile ce se deplasează din și spre insulele din Marea Chinei de Sud, Orașul Tung Chung cu valea cu același nume, „roiul” de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
toate sunt zadarnice acum. Vrei să-mi dai o rază de speranță, dar nu vrei să vezi că nu mai am nici o șansă. Trebuie să predau ștafeta, o spun cu toată seriozitatea. N-am alternativă. Sunt complet epuizat. Moralmente sunt prăbușit.... - Sunt suferințele întregului neam, dragă Mircea, replică dr. Topa. Nu este prima oară când trebuie să le suportăm. Tributul cerut depășește puterile noastre omenești. În ciuda atâtor vitregii, neamul n-a pierit. Dumnezeu nu ne va părăsi, ai încredere în El
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
În restul timpului, de-a lungul unui an întreg, urbea noastră își dormea somnul ei netulburat. Un somn gigantic. Cât vacarmul adus prin eter de muzica asurzitoare din bâlciul de ieri și de astăzi. Podul de piatră "De s-ar prăbuși în hăuri, apa ar suna nebună, tulburarea ei s-ar înălța până la nori" Într-o seară liniștită de vară, copil fiind, mă aflam pe colina din preajma satului meu de câmpie întinsă și monotonă; priveam spre apus un cer învolburat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cu înfrigurare, gesticulând. Îndată ce ne-au văzut, au început să vocifereze spre noi; strigătele lor se întretăiau, formau un vacarm. Ce înseamnă asta, spuse tata. Ce vor ăștia? Aproape de pod, strigătele celor de peste râu deveniseră puternice și deslușite: Podul se prăbușește! Rămâneți acolo! Pilonii sunt măcinați de ape. Se pare că s-a terminat, vom sta aici spuse calm tata. Moșul spunea că putem trece, mă încăpățânam eu să risc. Moșul, moșul, mormăi tata. Ce știe el. Dacă nu ne întâlneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
doua trosnitură mă aflam la mijlocul podului. Repede, repede am auzit un glas sau mi s-a părut că aud un glas ca un nechezat de mânz din spatele meu. La a treia trosnitură, unul din pilonii de bază ai podului se prăbuși cu un zgomot asurzitor, sfărâmându-se bucăți în apa tulbure, adâncă și înfiorătoare. Podul de piatră se înclină pe o parte, ecoul surd al vacarmului dispăruse. Dintr-un impuls lăuntric, am luat-o la fugă, în câteva clipe eram pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
repede, dar taică-tu n-a înțeles. O să rămână acolo unde este. Ce vorbești, moșule, ești nebun?! Podul ține, e de piatră... Calul necheză a doua oară înspăimântat. Tata porni spre podul înclinat peste apele furibunde, gata gata să se prăbușească în râu. Un pilon căzu de îndată ce el păși pe pod, zgomotul rămase fără ecou. O tăcere apăsătoare îi cuprinse pe toți. Moșul zise: Acum nu știu ce se va întâmpla. Nu garantez nimic. Taci, spurcăciune! Din cauza ta am rămas fără cal, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cu furie la moș să-l prindă de gât, dar îi dădu drumul îndată: o trosnitură prelungă, de zece ori mai puternică decât toate trosniturile, umplu văzduhul cenușiu. Podul de piatră se sfărma bucată cu bucată, arcuirea lui frumoasă se prăbușea cu iuțeală în apele fioroase ce-l primeau cu zgomote amplificate parcă de mulțumirea că astfel râul devenea mai mare. Rămaseră suspendate dezolant în aer două lespezi uriașe de piatră, prea bine ancorate în pământ ca să fie doborâte și înghițite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
câinelui lor ciobănesc. Cei dinăuntru tresăriră. Femeia ezită puțin nehotărâtă, apoi se îndreptă spre ușă și o deschise...Aproape târându-se, cel pe care îl așteptaseră cu înfrigurare atâta timp pătrunse în odaie și, fără să scoată o vorbă, se prăbuși pe lavița de la intrare...Era sleit de puteri, posomorât. Prin două cuvinte smulse anevoie din pieptul slăbit ceru apă și-și umezi buzele arse de ger și vânt, pe urmă înghiți setos două-trei gâturi din lichidul călduț...După ce-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
gândea că e firesc pentru o persoană ca el și se înălța mai departe încrezător. Uneori, se întâlnea cu cei ce cădeau, supărați și fără chef de vorbă. Doar câte unul mai binevoitor îi comunica impresii din înalturile de unde se prăbușea. Odată, de mânecă i s-a agățat un individ mic, gras și chel care-l ținea cu putere de haină strângându-i mâna stângă aproape de cot. Ar fi vrut să se debaraseze de el, dar nu era ușor din motive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Nu cred că mâneca mea va rezista să ne țină pe amândoi! Mi s-a întâmplat și altă dată ceva asemănător. Când mâneca s-a rupt nu era cusută cu ață rezistentă la smucituri cel cu care călătoream s-a prăbușit în gol. Cu eforturi disperate a reușit să-și oprească căderea. Acum se află sub noi. E bine pentru el că merge tot în sus... Priviți, femeia aceea din dreapta! interveni precipitat cel cu chelie. Ah, păcat! Ați întors capul prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cât timp călătoriți? Imediat după terminarea cursului de perfecționare... Uite! spuse, iarăși, precipitat, cheliosul. Cei doi din stânga noastră, lipsiți unul de altul, și-au pierdut echilibrul. Vor intra în fluxul descendent al suflului... Gata, nu se mai văd, s-au prăbușit. Nimeni nu-i mai poate salva. Individul deveni palid, oftă adânc și închise ochii un timp. Apoi zise cu sfială: Vă rog, nu aș putea... Cum să vă spun? Pentru echilibrul nostru. Dacă tot ne-am întâlnit... O.K., întindeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în holda bogată de grâu. Înaintă neobosit o bună bucată de vreme, vârful cetățuii nu se mai zărea, vroia să meargă mai departe pe acel drum, târându-și picioarele la nesfârșit la stânga, înainte, la dreapta, înapoi până s-ar fi prăbușit ori s-ar fi oprit dezorientat, plictisit. Dar nu. Când observă că a ajuns la distanțe egale de coastele abrupte ale podișului, nu mai făcu un pas: se întinse cât de lung era pe pătura moale și caldă de paie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ar fi putut izbi cu pumnii lui uriași, dezlănțuiți pereții casei. Casa era veche, dărăpănată ce-ar fi spus proprietarul? Ne dădea afară. Ultima lovitură mi s-a părut cea mai puternică sau bubuiturile mă năuciseră de tot. Unchiul se prăbuși ca un sac greu pe podea. Liniștea devenise de nesuportat. Mătușa reveni cu teamă lângă el, îl privi câteva clipe, apoi spuse: Așa se întâmplă întotdeauna, lovește în dulapul ăsta sau izbește cu pumnii în pereți până cade la pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
adăugă cu aplomb cercetătorul D. De aceea, am o întrebare, colega: Și în ce vei ține acea substanță care dizolvă orice, cum spui?... Era o logică de fier în această interogație, toți au amuțit pe loc, iar A s-a prăbușit pe scaun dezumflat ca un aerostat, a oftat adânc în sinea lui și a adoptat din nou mutra posacă a omului nemulțumit de toți și de toate. Astfel a luat sfârșit ședința de lucru și cercetătorii s-au risipit ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mică și cu foarfecele de tăiat vița de vie în mână s-a îndreptat spre pom. S-a urcat încet în copac și a început să taie crenguțele rupte și uscate. La coborâre puse greșit piciorul pe scară și se prăbuși în gol. Căzătura fu zdravănă încât își rupse piciorul. Stătu nemișcată un răstimp, apoi încercă să se târâie spre ușa deschisă a casei. Scâncind și gemând, își reproșa că se apucase de o treabă de bărbat. Cine m-a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
crăpături mari cât palma în perete, atât a așteptat un mic cutremur de pământ adus de o mașină condusă de un șofer zănatic. Crăpăturile s-au lărgit enorm, acoperișul ruginit s-a rupt în două și, deodată, toate s-au prăbușit la pământ. Rămăseseră pe verticală doar trei pereți din spatele casei, mai rezistenți, care aveau și ei crăpături mari, dizgrațioase. Un nor de praf alb, uscat, înecăcios s-a ridicat în jur, încât casa, ceea ce mai rămăsese din ea, nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
uscat, înecăcios s-a ridicat în jur, încât casa, ceea ce mai rămăsese din ea, nu se mai vedea. Camionul alerga departe, trecuse fulgerător, nimeni nu-l văzuse. Șoferul fluiera fericit că-și depășise norma. Când ultimele cărămizi și grinzi se prăbușiră peste alte cărămizi și grinzi, praful se ridică spre cer și casa își dezvălui deodată goliciunea, dezmățul obiectelor din interior: lustre sparte, tablouri rupte, dulapuri pline de cărți răsturnate. Casa părea umplută cu cărți. Erau mai multe cărți decât cărămizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mai primește. Dacă le vindea cineva la timp, lua bani, nu glumă, pe ele. Acum sunt bune doar pentru foc... Întors de la întrunire, fostul aviator spunea: Casa asta trebuia dărâmată de mult. Dacă primăria n-a făcut-o, s-a prăbușit singură. Era veche, nu se putea face nimic cu ea. Toate lucrurile au un sfârșit. Municipalitatea o să-mi dea altă locuință, doar am la activ o mie de ore de zbor în război... După doi ani, Primăria a curățat locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ceva, dar nu-și aminti ce. Apoi nu-și aminti unde se afla. Cu o disperare surdă încercă să-și amintească altceva, orice. Mâinile căzură pe lângă corp neputincioase, capul un cap de plumb parcă nu-i aparținea. Când fruntea se prăbuși pe masă, cu un zgomot ascuțit de plescăit de palme, prezentul imediat devenit trecut întinse brațul spre el în colțul în care stătea nemișcat, învăluindu-l ca pe un animal mic, zgribulit, lipsit de apărare. Îl strânse cu putere, până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]