8,125 matches
-
carne, între voință și instinct și, în genere, pe dualitățile de tip antagonist produse de cădere, adică pe o criză ce trebuia înfruntată adecvat, prin luciditatea rațională și activă, aproape militară, a luptei între contrarii. în Orientul creștin, la Părinții pustiei și la teologii mistici, lupta aceasta e, desigur, prezentă. Dar ea e subsumată unei atitudini contemplative în care intelectul urmărește să ia cu sine cît mai departe corpul în aventura spirituală, să-l apropie asimptotic de starea lui paradisiacă, să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spiritului asupra trupului de carne ; se împlinește cînd ființa umană atinge principiul ceresc al trupului său. La cel din urmă se referea Origen cînd pretindea că laxitatea față de corpul pieritor tocește simțurile spirituale, minează vivacitatea celuilalt trup, îl amorțește. în pustia egipteană, Antonie și emulii săi încercau să-și conducă trupul de carne spre întîlnirea cu principiul lui. Posturile, disciplina rugăciunii și a muncii manuale nu urmăreau să mortifice trupul pieritor, ci să-l subțieze, să-l facă să regăsească întrucîtva
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ci să-l subțieze, să-l facă să regăsească întrucîtva liniștea, respirația, consistența ce-i fuseseră proprii în Paradis. Ei încercau să ducă trupul cît mai departe în aventura persoanei lor integrale. Departe de a-l reprima, asceții severi ai pustiei purtau o rafinată grijă spirituală trupului. Aveau o atitudine de tip înglobant, care vizează întregul ființei omenești, are în vedere totalitatea realului și transmutarea lui pe direcția Polului. Nikolai Berdiaev își declară apăsat filozofia drept dualistă, existențial dualistă, fiindcă ea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a gîndi diferențiat persoana umană nu produce fracturarea, ci buna ei ierarhizare interioară. în teologie și în textele spirituale, distincțiile privind etajele ființei umane, raporturile, conflictele, armonizarea lor constituie un capitol masiv. Se știe ce reticențe exprimă literatura creștină a pustiei față de sentimentalism și imaginație, ce tehnici recomandă ea pentru a le ține în frîu, pentru a le supune duhului sau intelectului. Se știe ce religiozitate kitsch poate rezulta atunci cînd trăirea spirituală e acaparată de ortopraxie, de afectivitate și voluntarism
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nu. De altfel, chiar mentalitatea modernă s-a format, în parte, prin reacție contra unei teologii oficiale de tip judiciar, care risca să facă din istorie procesul de selecție pentru un Infern și un Purgatoriu supraaoglomerate, pentru un Paradis aproape pustiu. Născută prin reactivitate, modernitatea timpurie a înlocuit această teologie mai degrabă sumbră cu o ideologie optimistă a istoriei, proclamînd marșul omului și al națiunilor către un viitor luminos și demn sau măcar prosper și demn. Dar, în secolul XX, istoria
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
absolutului este omul singur, pe cale de a se unifica, de a deveni simplu ca și polul pe care îl vizează. Cel care poate participa la divin este omul lăuntric, persoana în statura ei verticală completă. Fuga de lume, fuga în pustie, fuga de aici înseamnă, dintotdeauna, retragere din regimul obiectivării și al pluralității, reacordarea ființei la unitatea Unului. în societățile vechi, tipul acesta de destin reprezenta excepționalul normei, dacă recurgem la termenii lui Andrei Pleșu 1 : era normă atinsă, la care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tip de gîndire căruia gnosticii și maniheenii i-au dat o frumusețe stranie e prezent la Platon, în Evanghelia după Ioan, în Epistolele pauline, că el a fost de o fastuoasă creativitate în Antichitatea tîrzie. Potrivit lui André Scrima, de la Părinții pustiei la Capadocieni, la Maxim Mărturisitorul, la Palama și haghioriți, apofatismul constituie în Răsăritul creștin un stil, o intenție esențială, mai degrabă decît un curent sau o școală de spiritualitate 4. Apofatism existențial 5, gustat în experiența contemplativă și în cea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a crescut, prezența familiei domnitoare insuflând o anumită siguranță locuitorilor. După moartea cruntă a doamnei Elena Rareș, în 1554, sugrumată de trimișii lui Alexandru Lăpușneanu, deoarece se împotrivea căsătoriei acesteia cu fiica sa, Ruxandra, curțile de la Șipote au rămas pustii, membrii familiei domnitoare părăsind-o. Aceasta a dus la desființarea ocolului, o parte din satele componente fiind donate mănăstirilor ( ex.:satul Stroești, donat Mănăstirii Sf. Sava, din Iași), iar altele, precum Tătăreni au devenit siliști, adică fără locuitori. Oficial, însă
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
casă arată o bună prevestire. Când se ivesc furnici prin casă, e semn de belșug. Când o cucuvea cântă la casa cuiva și mai ales la fereastră aduce veste: sau va muri cineva din acea casă, sau casele vor rămâne pustii. Când o găină cântă cocoșește, acesta e semn că: sau găina va muri, sau o persoană din acea mahala. Când vreun câine urlă mereu va pieri el sau se abate o nenorocire pentru acea casă. Celui care omoară un păianjen
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
cel ce-a făcut-o va face o călătorie. Să nu poarte cineva cămașa pe dos, căci i se întoarce norocul spre rău. Pune cămașa jos și calc-o în picioare. Să nu fluiere cineva în casă, căci trage a pustiu peantru acea casă. Să nu doarmă careva cu fața în sus și cu mâinile pe piept, căci trage a moarte. Când cineva își mușcă limba din greșeală, e semn că-l vorbește oarecine de rău. Când la masă se varsă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
compact și groaznic, „se varsă de sus”. Negurile ce se ridică din văi către vârful muntelui îl fac și mai înfiorător. Nici o stea, nici un licăr de lumină de nicăieri. Nici o ființă, nici o mișcare. Tăcere încremenită ca stâncile, singurătate neagră și pustie. întreaga lume, întreaga viață a murit parcă sub bezna universală. Chiar sufletul poetului parcă a murit și s-a îngropat. Totul e groază sacră și haos cosmic. Suntem la începutul lumii: „Și pământul era fără chip și pustiu, și întuneric
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
corectat prin procesul de formare a profesorilor. Exemplul clasic pentru a descoperi care sunt valorile pe care le preferă profesorii este de a le cere să enumere primește trei obiecte pe care le-ar lua cu ei pe o insulă pustie și să-și justifice alegerea pe baza unor principii universal valabile. În cazul în care valorile alese nu sunt în concordanță cu aceste principii profesorilor li se cere să își restructureze sistemul de valori în concordanță cu normele morale acceptate
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
casă arată o bună prevestire. Când se ivesc furnici prin casă, e semn de belșug. Când o cucuvea cântă la casa cuiva și mai ales la fereastră aduce veste: sau va muri cineva din acea casă, sau casele vor rămâne pustii. Când o găină cântă cocoșește, acesta e semn că: sau găina va muri, sau o persoană din acea mahala. Când vreun câine urlă mereu va pieri el sau se abate o nenorocire pentru acea casă. Celui care omoară un păianjen
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
cel ce-a făcut-o va face o călătorie. Să nu poarte cineva cămașa pe dos, căci i se întoarce norocul spre rău. Pune cămașa jos și calc-o în picioare. Să nu fluiere cineva în casă, căci trage a pustiu peantru acea casă. Să nu doarmă careva cu fața în sus și cu mâinile pe piept, căci trage a moarte. Când cineva își mușcă limba din greșeală, e semn că-l vorbește oarecine de rău. Când la masă se varsă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ochii tăi cu oamenii și cu faptele de odinioară. Vei vedea piramidele cele mari, în care se află însemnate timpurile și semnele dumnezeirii. Vei sta cu mirare lângă leul uriaș de piatră, cu cap de muiere, care străjuiește cătră hotarul pustiilor Libiei și, ca să-i afli taina, te vei coborî cătră apa Nilului și vei bate la ușa templului pe care ți-l voi numi și unde am bătut și eu când eram ca tine. Vei spune cuvântul și vei face
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și aerisirea lui au fost bune, iar temperaturile favorabile (PAPADAKIS J., 1966). Unii autori consideră năutul printre plantele rezistente la secetă, afirmând că această plantă este singura leguminoasă pentru boabe care poate suporta seceta din regiunile situate la limita “stepei pustii” (IAKUȚKIN I.V., 1951; AXINTE M. și colab., 1999, 2002). O particularitate foarte importantă a plantei este aceea de a-și încetini și chiar opri creșterea, dacă seceta se accentuează și se prelungește, pentru ca să-și reia ritmul normal de viașă de îndată ce
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
raportul dintre autoritatea harismatică și la autoritatea ierarhică. Se știe că în Imperiul Bizantin patriarhul și împăratul constituiau autoritatea ierarhică, în timp ce monahii și laicatul reprezentau autoritatea harismatică. În istoria creștinismului s-au întâmplat numeroase cazuri în care monahii (de la Părinții Pustiei până la călugării din Bizanț și, ulterior, la isihaști și stareți), deși neconfirmați ca succesori apostolici, să se dovedească nu numai îndrituiți să vorbească de cele sfinte, ci și să aibă, în calitate de protectori ai dogmelor și canoanelor, o autoritate mai mare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
necesitate a oricărui timp în analectele sacre ale pustiului. Prezența Logosului, a Cuvântului lui Dumnezeu devine o certitudine în această zonă a sacralității, a liturgicului, unde " Părintele umple cu Dumnezeu cotidianul aproapelui său, din prispa sa, de pe pragul său". Astfel, pustia românească se definește prin sobornicitate, concept esențial al tradiției patristice răsăritene. Readucând ființa umană în lucrarea de vindecare a mundus-ului, o taxonomie a omului simplu, smerit și umil, monahul român valorifică raportul sui-generis dintre existența activă, caracterizată de esența actului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Boulgakov, Serge, L'échelle de Jacob, Lausanne, L'Âge d'Homme, 1987. Boulgakov, Serge, La philosophie du Verbe et du Nom, Lausanne, L'Âge d'Homme, 1991. Boulgakov, Serge, L'Orthodoxie, Lausanne, L'Âge d'Homme, 2001. Bremond, Jean, Părinții Pustiei, ediția a II-a, București, Editura Nemira, 2010. Burns, John, Histoire de la pensée politique médiévale, Paris, PUF, 1993. Chelini, Jean, Palanque, Jean-Rémy, Petite histoire des grands conciles, Paris, Desclée de Brouwer, 1962. Chestov, Léon, Les commencements et les fins, Lausanne
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
zămislit în pântecele maicii tale. Și bine ar fi fost de tine, vânzătorule, de nu te-ai fi născut" (În Sfânta și marea Joi, slava Canonului spălării picioarelor); "Iuda, cu adevărat, este fiul viperelor celor ce au mâncat mana în pustie și au cârtit asupra Hrănitorului; că încă fiind în gura lui bucatele, cârteau asupra lui Dumnezeu, nemulțumitorii" (În Sfânta și marea Joi, seara, la Vecernie); "Iuda sluga și vicleanul, ucenicul și pizmărețul, prieten și diavol" (În sfânta și marea Joi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aceluiași fluviu va rămîne sub stăpînirea absolută și incontestabilă a Imperiului rus". Cum precizează și Neagu Djuvara în volumul menționat, "nu am fost dintotdeauna vecini cu rușii. Am fost vecini cu rutenii și, mai la răsărit, dincolo de stepe multă vreme pustii, cu cazacii, dar rușii moscoviți abia după Petru cel Mare au început să se apropie de Marea Neagră, și, în toate războaiele pe care le-am pomenit, de fiecare dată înaintează, ocupînd ținuturi odinioară dependente de tătarii din Crimeea sau chiar
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
operații. Figurația e mai abstractă decît intuiția simbolica și mai naivă ca alegoria. A o confunda cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște) așa de frecvent în Philippide, se acopere de precedentul indiscutabil al lui Novalis". Este emoționantă și în totul admirabilă atitudinea față de un alt poet, contemporan lui, atitudine atît de rar întîlnită în mohorîtele noastre zile: "Dar elogiul meu absolut
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la catolici și la ortodocși. Tot aici Frumoasa călăuză îi arată că are de-mplinit: Aici codrean scurt timp tu ai să fii,/ și cetățean cu mine pe vecie/ al Romei după care-i Hrist roman./ Deci, pentru lumea cea trăind pustie,/ țintește carul; și la înturnare/ acolo jos, ceea ce vezi descrie". În Cîntul XXXIII și cel din urmă al Purgatoriului, transformat după ce a băut din rîul Eunoe, ce întărește amintirea faptelor bune, se simte schimbat, pregătit să se înalțe către Paradis
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dascălii preferați. T.S. Eliot îl consideră în eseul său, Dante, scris în 1929, "cel mai universal dintre poeții care au scris în limbi moderne". Poetul florentin apelează în marele său poem la alegorie, care înseamnă, cum subliniază și poetul Țării pustii, imagini vizuale clare. Citim în eseul amintit: "Imaginația lui Dante era o imaginație vizuală. O imaginație vizuală în alt sens decît aceea a unui pictor modern de naturi moarte; e vizuală în sensul că Dante a trăit într-o epocă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
amplifica cele spuse direct în litera textului". Edgar Papu propune și o aplicație pe textul dantesc Infernul, Cîntul I: " La miezul căii noastre date,/ m-aflai într-o pădure-ntunecoasă/ pierdut de drumurile-adevărate./ Vai! cît e zicerea de-anevoioasă/ despre pustiul codru și-aspru foarte/ ce-n gînd 'noiește spaima fioroasă!/ De-amar ce e, ceva mai mult e moarte.// Dar ajungînd la poala-unei coline,/ acolo unde se sfîrșea cea vale/ ce-mi înfricase inima de-a bine,/ privind în sus
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]