8,070 matches
-
de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
urma să vină, târgul fu ornat și pavoazat ca un pom de Crăciun, fanfarele reunite ale pompierilor și feroviarilor cântau până târziu după miezul nopții. "Ziua de pravilă" se soldă însă cu un bilanț catastrofal: 17 înjunghiați, 39 de grav răniți, 4 prăvălii incendiate, 7 fântâni particulare infestate cu șoricioacă și mai mult de jumătate din locuitori cotonogiți fără milă în bătaie. Cele mai grele pierderi au fost înregistrate în rândul negustorilor, al cămătarilor și al funcționarilor, așa încât imediat datina fu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu stoicism rigorile și ororile războiului). Apariția fetiței (noiembrie 1942) este necesara și așteptata lumină în întuneric! Noiembrie 1943: aflat în dispozitiv la Limanul-Bug-Nipru, trăiește la modul dramatic retragerea spre Odessa. În fine, iată momentul de cumpănă din aprilie 1944: rănit grav la brațul stâng, locotenentul Alexandru Mânăstireanu traversează lungul calvar al militarului rănit care-și vede moartea cu ochii și trebuie să spună Adio, arme! Fiece moment trăit pe front ori acasă, în permisii, este atent încadrat istoric, cu referiri
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
așteptata lumină în întuneric! Noiembrie 1943: aflat în dispozitiv la Limanul-Bug-Nipru, trăiește la modul dramatic retragerea spre Odessa. În fine, iată momentul de cumpănă din aprilie 1944: rănit grav la brațul stâng, locotenentul Alexandru Mânăstireanu traversează lungul calvar al militarului rănit care-și vede moartea cu ochii și trebuie să spună Adio, arme! Fiece moment trăit pe front ori acasă, în permisii, este atent încadrat istoric, cu referiri precise la mersul războiului și la protagoniștii lui, cu judecăți și comentarii revelatorii
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în gerul rusesc, era mereu preocupat „de a nu-i asupri pe ostași și nici populația civilă”. În noiembrie 1943, după cum singur spune, aflat în dispozitiv la Limanul - Bug - Nipru - trăiește dramatic momente le retragerii spre Odessa. În aprilie 1944, rănit grav la brațul stâng, locotenentul Alexandru Mânăstireanu spune Adio, arme! și-l întâlnesc în Priponești cu semnul V pe tunica militară, semn că își făcuse datoria față de țară. Din noiembrie ’37 și până în septembrie ’45, el s-a aflat mereu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
zonei de luptă. Gestul meu din acel moment de grea cumpănă fusese înțeles și mă bucuram, după aproape 30 de ani că am avut acea inspirație de a-l trimite cu noua misiune. La căderea întunericului peste poziția unde căzusem rănit și după ce am organizat rezistența oamenilor ce-mi mai rămăseseră, Mihai și-a făcut apariția cu o căruță de la compania noastră, mi-a potolit setea istovitoare datorită pierderii unei mari cantități de sânge, m-a urcat în căruță, m-a
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
puterea cu ghearele și cu dinții. Represiunea acționa la maximum mai ales asupra celor bănuiți a fi potrivnici «noului», asupra elitei - sortite exterminării, pentru asigurarea dominației maselor. Întors de pe frontul din Răsărit, cu «semnul» de fost ofițer, ba și grav rănit, «dovadă» că «mă răfuisem» (deși nu era adevărat) cu cei care acum ne «deschideau drumurile», de la școala cu 7 clase din Priponeștii mei, comună cu oameni gospodari, dar refractari și ei, ca mai toți țăranii noii orânduiri, mă pomenesc transferat
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Maria, cutremurul din noiembrie 1940. Apoi 1941... căsătoria... războiul... eliberarea Basarabiei... 22 februarie 1942 - trecerea Nistrului... după cucerirea Odessei... Stalingradul... retragerea (,,Acum mergeam spre Țară cu rușii după noi...”), luptele de lângă satul Tudora - Cetatea Albă în care a fost grav rănit, internarea în spitalul din Făgăraș...23 august 1944, „alianța” cu foștii inamici în condiții umilitoare (,,...Rusia ne urăște și urmărește desființarea noastră ca popor și ca stat!”)...9 mai „ziua victoriei”...Hiroshima și Nagasachi... Apoi, „în vâltoarea vremurilor”,...6 martie
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și Mussolini le-au făcut cadou nord-vestul Transilvaniei, din dorința de a fi cât mai aproape de petrolul din Valea Prahovei. 4 aprilie mă duce cu gândul la teribilul bombardament anglo-american soldat cu trei mii de morți și alte mii de răniți, plus incalculabile pagube materiale asupra Bucureștilor. De data aceasta adversarii au fost mai eficienți decât în bombardamentul efectuat asupra Ploieștilor în august 1943 - sau poate și din cauză că Germania hitleristă nu mai era acea formidabilă forță de la începutul războiului. Revin la
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
prea auzit. În filmarea inițială de acum două luni am expus pe viu, palpitant, participarea mea în diferite etape ale războiului până la ultima acțiune de luptă directă în ziua a doua de Paști a anului 1944, când am fost grav rănit, fiind apoi clasat ca invalid de război. Operatorul care filmase scenele filmului prezentat mi-a mărturisit că tot ce a filmat până la mine erau aprecieri făcute de naratorii participanți la cele ce văzuseră în ansamblul desfășurării operațiunilor militare și că
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe drumurile desfundate din bălțile de la Iaska, din stânga Nistrului, având corespondent pe malul românesc localitatea Cracmaz. Ajuns pe malul românesc, am aflat despre teribilul bombardament asupra Bucureștilor făcut de anglo-americani, soldat cu trei mii de morți și mult mai mulți răniți, plus incalculabile distrugeri materiale. De data aceasta, inamicii noștri de atunci au fost mai eficienți decât la bombardamentul asupra Ploieștilor din august 1943, când au avut serioase pierderi de oameni și aparate de zbor. Bănuiesc că, în 1944 uriașa forță
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și lanțuri, ortacii trudesc de zor, meritând cu prisosință mulțumirile „tovarășului Iliescu”. Îmi stăruie și acum în memoria auditivă timbrul vocii sale inconfundabil: „Vă mulțumesc pentru atitudinea cetățenească”. Oare când și cum va răspunde Iliescu pentru cei morți, sute de răniți, mii de cetățeni agresați și imensele pagube materiale suferite de instituțiile statului? Poate, odată, adevărul-adevărat se va cunoaște și vinovații vor plăti măcar moral. Ce imens prejudiciu ne-a adus în lumea întreagă acea forță întunecată a opresiunii comandată și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Evelin: Dar resursele alimentare pentru viață? Pămăntul, cu cei șapte miliarde de oameni în prezent și cu paisprezece miliarde spre sfărșitul secolului, va fi amenințat de foame. Foamea care aduce violență, umilință și moarte. Pentru că Pămăntul va fi foarte, foarte rănit trebuie pansat urgent să nu devină cangrenă și mai gravă! Aurora: Natura va reacționa violent: inundații, cutremure, erupții vulcanice, furtuni violente, tot mai dese și devastatoare. Profesorul: și, uite așa, în loc să ne ocupăm de sănătatea Pămăntului, deci și a omului
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Ăia doi se vârcoleau și urlau. Reveni după câțiva pași, și le ordonă: stați aici până când mă Întorc. Și ieși din parc. Se Întoarse după câteva minute, cu un taxi. Coborând, Îi explică, șoferului, carei privea uimit, pe cei doi răniți. Păi, ce să pățească, dom’le, sau luat la trântă, de la un pariu. Și s-au trântit, văd, bine de tot. Că și-a rupt, fiecare, câte ceva. Unul - o mână; altul - o altă mână. Când s-o ia din loc
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dacă, poate, n-am să vă recunosc, voi să mă salutați cu SĂRUT MÂNA! Da? Da. Mai cu vlagă: da? Da! Da? Da! Încă o dată: da! Bine, dacă da, apoi, da, să fie! Taximetristul sosi. Urcară În taxi, cei doi răniți și Cocuz Cocuz. Se duse cu ei la spitalul de urgență. Acolo, explică, medicilor: minte de tineri flușturatici! Dintr-o trântă, de la un pariu, iată ce a putut să rezulte. Un medic Îi Întrebă: așa, măi dragilor? Așa, răspunseră ei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mândrie în jurul lor. În definitiv era un succes, în primul rând, al băncii noastre. Am citit-o foarte emoționat și, la unele pasagii, mi-au tremurat lacrimi pe gene. Doar în teza mea era vorba de tata, care se-ntorsese rănit, în cârji, de pe front. Din această fericită zi mi s-a stabilit faima, pe care m-am străduit să n-o dezmint niciodată în cei opt ani școală, de a fi cel mai tare din clasă la Română. Dar teza
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
somnurile repetate, Cât mă mai chinui să-ntâlnesc Râvnitul zeu, din lumi uitate?... Mai este mult? Ades m-abate Un gând, spre zări de infinit, Pe drumul spre eternitate, Dar pasul, parcă-i mai trudit... Și gândurile-n sfat, șoptesc, Rănită, vremea se contractă, Nu mai rămân, nu mai pornesc, E atmosfera prea compactă... Dar nu renunț și nu mă ierte, Chiar de-aș plăti, la visul meu Și-ncerc, prin trecerile certe, Să mă-ntâlnesc...cu Dumnezeu...
?NT?LNIRE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83811_a_85136]
-
sunt pe cale de a fi estompate. Solitar și dezabuzat, deschis spre gene rozitate și sacrificiu, Corto are trăsăturile, paradoxale, ale călărețului singuratic pe care îl întruchipează Clint Eastwood în westernurile lui Sergio Leone. Egoismul este ultimul refugiu al unei inimi rănite, iar Corto Maltese este cruciatul care își poartă bătăliile (pierdute) cu orgoliul celui care știe că Istoria este un catalog de crime și de erori. Melancolia ironică a lui Corto este marca identitară a exploratorului ce nu ezită să devină
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
damnat, numele piraților din Antile, este silueta delicată și fragilă care inspiră în Corto gesturile de romantism evocând itinerariile cavalerilor rătăcitori. Pe Soledad, Corto o descoperă prizonieră a unei insule și a unei reședințe cu nume predestinat, Golgotha. Amnezic și rănit, Corto este atras în acest labirint de amintiri și de aparențe, labirint în centrul căruia se află Soledad și povara ei de păcate ale strămoșilor. Evadarea din acest infern este posibilă doar prin moartea celui care a dat familiei Löckhaart
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și Shamael, depozitarii înțelepciunii și vrăjilor pe care stăpânirea europeană nu le poate înțelege, orbită fiind de conștiința datoriei sale imperiale. Oamenii-leopard sunt custozii tradiției pe care o revelă lui Corto, atunci când acesta se află în pragul lumii de dincolo, rănit mortal de sergent și de complicele său. Supraviețuirea lui Corto este ininteligibilă în termenii rațiuni carteziene. Ea este darul oferit lui Corto de cei care văd în marinarul cu cercel în ureche o punte între lumile visului, unit cu Africa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Paradoxul face parte din absurdul războiului - atacați de un avion american, naufragiații englezi sunt puși la adăpost de către locotenentul german, cu prețul vieții sale. Mii de kilometri mai departe, sub soarele Somaliei din care se ivește și Cush, ofițerul englez rănit descoperă altruismul „imbecil” al camaradului inamic italian. În fața războinicilor dankali, italianul face un schimb de vieți : a sa în locul inamicului pe care ar fi trebuit să îl urască. Războiul lui Ernie Pike este un teatru al pasiunilor și al mântuirii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Hidroavionul pe care îl descarcă inginerul american poate fi cheia misiunii de identificare a locului în care vasul german se ascunde. Văzduhul este alternativa la drumurile imposibile și labirintice ale deltei africane. În jurul acestui obiect încă fragil, ca o pasăre rănită, se adună energia agenților germani. Un anume părinte Philips se dovedește a fi un vrednic ofițer german. Capturarea sa eșuează, dar drumul său se va încrucișa cu al inginerului american mai târziu. Ca și în Out of Africa al lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și încerca să pătrundă cu privirea întunericul întrerupt de rafalele de armă și de urletele agonice. Atacurile de noapte erau cele mai cumplite, amestec de energie fizică dezlănțuită într-un orgasm ucigaș și de icnete ce ascund agonia ignobilă a răniților de moarte. În acele clipe, Corto se în toar cea pe firul viselor sale către tranșeele altui război și înțelegea că pacea la care visaseră atâția dintre cei pe care îi întâlnise atunci nu avea să se împlinească niciodată. În
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de la începutul războiului și plini de păduchi, bolnavi și obosiți. Mda. Și cum merg treburile pe aici? O să vedeți personal la noapte. Noaptea aceea a rămas de pomină pentru colone lul Momiceanu. Fiind declarat armistițiu temporar pentru strângerea morților și răniților dintre trupele rivale, comandantul muzicii militare, căpitanul Hanganu și căpitanul preot Boris Totoescu fuseseră de dimineață la țărmul mării în comunele Cebanca și Grigorievca unde au fost botezați 60 de copii și se făcuse masă mare cu veselie și din
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]