8,590 matches
-
să-mi justific orele petrecute în acea noapte, atâtea filme și cărți polițiste începeau de aici. Mă dusesem acasă și mă culcasem. Hm! Deși noaptea aceea fusese neagră și ploua tare, puteam eu fi sigur că... nu ne văzuse nimeni rătăcind?... Am ieșit din biroul anchetatorului hotărât să mărturisesc, dar nu atunci, să nu spun vreo prostie, ci după ce o să mă gândesc bine. Dar pe urmă mi-am dat seama că n-aveam la ce mă gândi. Totul era limpede pentru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de ce... Știam de ce; eu îi cerusem Căprioarei să scape de sarcină, altfel nu mă puteam căsători cu ea, nu i-o spusesem nici direct, nici indirect, dar ea înțelesese, iar eu nu-i spusesem: păstrează copilul... tăcusem și iată-ne rătăcind în noapte, de la un doctor la altul, bătând, fără să ne gândim, la porțile nenorocirii; căci spre uimirea mea în chiar clipele când îmi destăinuia secretul suferinței ei, adică sarcina, în loc s-o dau afară din casă și să rup
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
despărțire îmi întinse mâna, pe care i-o sărutai și ea mi-o strânse pe-a mea scurt, și păstrai apoi în minte încă o dată mărimea și vigoarea palmei și în același timp imponderabilitatea turburătoare a brațului, ascuns în blană... Rătăcii apoi singur până ajunsei acasă. Luminile reclamelor, foiala de pe străzi, vitrinele luxoase (în ciuda sărăciei) îmi alungară bizara melancolie, vraja depresivă care mă stăpânise tot timpul în lunga mea plimbare cu Matilda, soția detestată a prietenului meu. Îi uitai pe amândoi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și se lăsă o tăcere. "Încît, continuai eu, trebuie să ieși într-un fel din istoria asta. Suferința, după Dostoievski, e singurul remediu, după mine suferința e o criză din care trebuie să ieși cât mai rapid, adâncimile ei ne rătăcesc spiritul. Ce e de fapt suferința? O depresiune. Ce rost are să zaci în ea și, mai rău, să te acomodezi cu ea? Dostoievski se sperie la gândul că omul, redevenit liber, n-o să știe ce să facă cu libertatea. E
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
împotriva lui Petrică... Cum de țâșnise din mine și mă ținuse înlănțuit atâtea luni? O iubeam pe Matilda? Bineînțeles că nu, mi-era străină, dar altcineva de mine, un alt eu însumi îmi șoptise tot timpul că da. Contemplam, în timp ce rătăceam pe străzi, în timp ce rămâneam minute lungi în fața vitrinelor, a caselor frumoașe pe care mi se părea că nu le mai văzusem până atunci, sau dimpotrivă mi se păreau familiare deși îmi erau necunoscute, în timp ce mă uitam la un câine prost
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
elibereze sufletul." Alte cuvinte nu s-au mai spus. Sufletul meu se eliberase de furie în timpul îndelungatei mele plimbări, dar apăruse acel fior despre care numai eu știam că nu e al nenorocirii, în clipa când o văzusem plimbîndu-se parcă rătăcită prin fața casei mele: nu știa ce face, nu știa ce-avea să i se întîmple, cine poate să știe? (de aici pasul ezitant, legănat de o nesfârșită lentoare), dar nu putea suporta ceva, un gând care îi apăruse, un sentiment
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că masca ei cu senzuale buze trase în jos se mișca, sub presiunea unui enorm interes, unei ascuțite curiozități. Ce poate fi? mă întrebai. Bineînțeles, rânjii în sinea mea, cuvântul gringalet, la care adăugasem tău, adică al ei, bărbatul ei, rătăcea ca o bilă în căutarea unui înțeles care nu se desvăluia. Bărbatul ei era un gringalet?! Adică cum? Cum însă nu intra în legea care o călăuzea să se mire, se redresă, masca se reașeză, pleoapele se lăsară greu peste
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
crezând în același timp că prin acea gaură ținea contactul cu cei de jos, oameni liberi ca și el, care duceau mai departe vagoneții. O pauză. Dispărui dintre sutele de umbre, pe care nimeni nu le mai putea urmări și rătăcii spre ținta mea, o lampă de carbid plasată undeva în stânga, care mă aștepta. O lăsasem pe-a mea în urmă, pitită într-un colț... Trecui prin întuneric și brusc zării poziția șoldie de stăpân a omului meu. Ținea un picior
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să fac?" Mergeți și deratizați la diferite adrese pe care o să vi le comunicăm noi..." Era plictisit. Dacă tot nu primeam (și cum aveam să primesc?), ce rost mai avea întrebarea? "Pot să viu mâine eu răspunsul?" "Bineînțeles!" Ieșii afară rătăcind spre casă, întîrziai ici-colo să privesc un cuplu de îndrăgostiți, sau bătrâni cu fălcile tremurând vegetând prin scuaruri. Așadar, gândii, la deratizare! Și eram stăpânit de o euforie ciudată, parcă jubilatoare. Surâdeam în sinea mea. Bietul Petrică, de care râsesem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din cartierul Fetescului ai venit aici să iei medicamentul și să te odihnești? De ce nu te-ai dus acasă? Vedeți, ea avea istoria ei cu medicamentul, care îi da amețeli, da' tot îl lua! Și maiorul a înțeles că bătrâna rătăcea și ea așa pe unde o duceau pașii, că acasă ce-o aștepta? Și o urcă în mașină și o ia cu el... Acolo, bună ziua, tanti, bună ziua, maică, bucuroși de oaspeți, zice nevasta maiorului... O zi, două, trei... Pe urmă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tu, pe care te-am adorat, nefericită ființă pe care lumina soarelui te va mai lumina încă, nu mă vezi, nu mă auzi? Matilda! Pe tine te chem! Trezește-te!..." Și dacă moare? îmi trecu prin cap. Mă ridicai și rătăcii prin birou asaltat de gândul că astfel se petrec nenorochile, și ucigaș e cel care a lovit cel mai tare, chiar dacă... Da, în fața morții orice justificare sporește vinovăția... Și ce dacă... Trebuia pentru asta... Dar dacă... Aha! Și dacă aplic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
restul nu se privește s-a turburat în mine atât de tare, încît înspăimîntat am ieșit imediat afară și am plecat: copilul Sibilei era acel monstru de coșmar pe care îl credeam o emanație a ființei mele, a creierului meu rătăcit în tenebrele somnului. În realitate eu îl văzusem în vis cu mult înainte ca el să se nască. Spun visului realitate fiindcă eram în acea zi foarte lucid și foarte liniștit și știam cu certitudine că nu proiectasem un coșmar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
repede spre cuibul din care avea să zboare mai târziu un nou pretendent la cucerirea lumii... Dar unde e Silvia? Silvia nu venea, deși grosul copiilor care se scurgeau pe dinaintea mea prin gang începuse să se subțieze... S-o fi rătăcit? O fi aflat ceva Matilda și o fi venit s-o ia mai înainte? Dar deodată o zării în depărtare. Da, ea era la coadă... Nimeni nu mai era în urma ei... Venea, ca să zic așa, cu sârg, avea și ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ele nimic nociv, aveam, ca și Rousseau, notele mele muzicale de copiat, rău plătite, ca și ale aceluia, dar nu mai puțin decât erau plătiți alți umanoizi. Și aveam orașul meu, cu frumoasele lui dealuri și amețitoarele păduri... Simțeam, realmente, rătăcind pe potecile lor, o amețeală... mirosurile de rășină, de urme de jivine, susurul pâraielor, tăcerea copacilor, înalta lor semeție, foșnetul pașilor mei călcând peste straturi de frunze și crengi moarte, îmi pricinuiau o intensă beție lucidă. Fiorul era de singurătate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sensibilitate la indiscreție, prefer să bat "în retragere", nu pot să suport, chiar dacă nu sânt vizată direct..." "Așa, deci!" Știu că așa se trăiește, continuă, dar în mine au alt ecou..."' Începui să mă plimb prin birou, cu sentimentul că rătăcesc pe potecile mele, la care mă ducea gândul îndată ce terminam orele contabile... Ecoul ăsta e natural sau e cîștigat?" zisei oprindu-mă o clipă și contemplând prin geam dealurile îndepărtate care se zăreau din această parte a clădirii. "E cîștigat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o sticlă întreagă, fără să vă amețiți... Și pe urmă ploaia o să stea și o să apară iar soarele peste oraș și vă invit la o plimbare pe străzile mele ude, o întoarse ea vorbind acum în numele orașului, pe care o să rătăciți până ce o să vă intre picioarele în gât, iar seara o să vedeți un film care o să vă amuze oricum, oricât de tâmpit ar fi... Mergem?" tresări cu un entuziasm ai fi zis frenetic, ca și când viziunea orelor care vor urma i-ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îi sboară gîndul? mă întrebam. Chiar credea că mi se păreau pasionante desvăluirile ei...? Amintirile ei din copilărie... când fugise uite pe colo tocmai pe deal să se dea cu săniuța și o prinsese rapida coborâre a serii și se rătăcise în oraș, și ce pățise acasă... El da, se rătăcise, și ce era cu asta?! Bun! Și ce pățise? Că o certaseră... Mă uitam pe cer, să-mi sboare gândul, să iau martori norii că nu pricepeam absolut deloc ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
păreau pasionante desvăluirile ei...? Amintirile ei din copilărie... când fugise uite pe colo tocmai pe deal să se dea cu săniuța și o prinsese rapida coborâre a serii și se rătăcise în oraș, și ce pățise acasă... El da, se rătăcise, și ce era cu asta?! Bun! Și ce pățise? Că o certaseră... Mă uitam pe cer, să-mi sboare gândul, să iau martori norii că nu pricepeam absolut deloc ce plăcere îi făcea să vorbească singură. Îl înțelegeam în schimb
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
doar să gândesc acest lucru în prezența ei, ca să tresară cu putere și o suferință acută, însoțită de panică, să i se aștearnă pe chip. Ce e cu tine, zicea, cu o îngrijorare care nu mai disimula nimic, cu privirea rătăcind fără sprijin în ochii mei, repetând cu o șoaptă gravă, plină, ca o lovitură de gong: mă auzi, ce e cu tine?!" Și atunci tresăream eu însumi ca trezit dintr-un somn și alungam gândul despărțirii ca pe o fantasmă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai hoinăreau pe acolo, se întorceau pe urmă gâfâind și mai coborau o dată, cel mult de două ori, mai mult nu făcea nimeni. E adevărat, râse ea, că ăla era adevăratul schi, fără întoarceri mecanizate, unii, cum ți-am spus, rătăceau aiurea prin cotloanele muntelui, se mai prăbușeau prin gropi, își mai rupeau cîte-un picior, îi mai mâncau lupii..." "Chiar?" "Daaa! făcu Suzy mereu veselă, muntele e mai primejdios decât marea, poți să te rătăcești, te poate prinde din senin o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mecanizate, unii, cum ți-am spus, rătăceau aiurea prin cotloanele muntelui, se mai prăbușeau prin gropi, își mai rupeau cîte-un picior, îi mai mâncau lupii..." "Chiar?" "Daaa! făcu Suzy mereu veselă, muntele e mai primejdios decât marea, poți să te rătăcești, te poate prinde din senin o furtună... Pe mine m-a prins o dată una la Poiana Stânei, uite-așa, dragă, mă trăsnea în cap, vedeam cu ochii mei unda fulgerului cum mi se încolăcea printre picioare ca un șarpe de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mei unda fulgerului cum mi se încolăcea printre picioare ca un șarpe de foc... Dar nu m-am speriat. Gata, Suzy! râdeam, s-a zis cu tine... Un grup, continuă ea în timp ce schiurile ne fâșâiau ușor la vale, s-a rătăcit tot așa, din pricina furtunii... I-a atacat o haită hămesită (așa sânt ei, atacă numai în haite și numai când sânt foarte flămînzi)... I-au mâncat, afară de unul, care a reușit să se urce într-un copac... Nevastă-sa era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
forestierii a doua zi dimineața, albit complet și cu ochii holbați... Înnebunise! Și ce era acolo, continuă Suzy mirată, un loc obișnuit de munte, o simplă potecă, la vreo cincizeci de metri de drumul de coborâre normal de care se rătăciseră, și-i apucase seara bâjbâind după el sub ploaie și ceață. Știi, aicea sus nu e ca la noi, când vine furtuna cu viscol sau cu ploaie nu se mai vede nimic, fiindcă norii se prăbușesc... De-aia și fulgerele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei: "Victoraș, încotro o iei?" "Spre scaune'', strigai. "Nu într-acolo, vino mai aproape, ține-te după mine." Da, dar după părerea mea încotro mergea ea era complet anapoda, încît protestai. "Stai pe loc, oprește-te odată, vrei să ne rătăcim?" Ea se opri și ne apropiarăm chipurile biciuite de violenta ninsoare. "Nu ne rătăcim, zise, avem timp destul, urcăm mereu si ajungem sus în mod sigur. Nu trebuie să coborâm și nici să mergem de-a lungul pantei." "Dar nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ține-te după mine." Da, dar după părerea mea încotro mergea ea era complet anapoda, încît protestai. "Stai pe loc, oprește-te odată, vrei să ne rătăcim?" Ea se opri și ne apropiarăm chipurile biciuite de violenta ninsoare. "Nu ne rătăcim, zise, avem timp destul, urcăm mereu si ajungem sus în mod sigur. Nu trebuie să coborâm și nici să mergem de-a lungul pantei." "Dar nu luăm scaunele?", zisei. "Bineînțeles, dacă le găsim, dar nu mai știu nici eu acum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]