7,913 matches
-
atunci eu sunt Dumnezeu ». Concentrându-se mai mult pe umanitatea "in extremis", pe omul care atinge trăiri de o intensitate maximă, Dostoievski nu a excelat și în descrierea vieții cotidiene, a peisajelor, a arhitecturii urbane, așa cum au reușit reprezentanți ai realismului (Balzac, Tolstoi, Turgheniev, Flaubert) sau ai naturalismului (Émile Zola). Nikolai Strahov, care îl cunoștea personal pe Dostoievski, afirmă: « Feodor Mihailovici nu a fost un maestru al călătoriilor; nu-l preocupau prea mult nici natura, nici monumentele istorice sau lucrările de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de o orânduire bazată pe exploatare și nesocotință a demnității umane. Tema este chiar drama omului sărac, pentru care libertatea interioară, individualitatea și respectul de sine se surpă sub imperiul condiționărilor sociale. "Oameni sărmani" este un exemplu foarte bun al realismului social de inspirație gogoliană (mai ales prin nuvela "Mantaua") caracteristic operei dostoievskiene din perioada de debut. Începând cu "Însemnări din subterană" însă, scriitorul va aborda teme psihologice și spirituale mai complexe. Nuvela "Însemnări din subterană" este împărțită stilistic și structural
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
timp, patratul pare să se ridice în aer, dezlipindu-se de materia albă. Malevici considera "Pătratul negru" expresie a densității maxime a masei de culoare, simbol pentru "economia geometrică". În 1915, publică manifestul ""De la cubism și futurism la suprematism, un nou realism artistic"", la redactarea căruia a contribuit și poetul Vladimir Maiakovski. Malevici își dezvoltă ideile, cinci ani mai târziu (1920), în studiul ""ul ca model al nonreprezentării"", text ce va fi cuprins în volumul ""Lumea nonreprezentării"". Tot în anul 1915 pictează
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
Indiană au ordonat arderea tuturor lucrărilor semnate de Dreiser din posesia librăriei. Stilul lui Dreiser este marcat de lungi fraze și atenție intensă în detalii. Cum lucrările sale privesc statutul social și urmărirea bunurilor și placerilor materiale, acest nivel de realism și descriere îi servesc acestui subiect; pe partea cealaltă, acest stil poate face lucrările sale, în special "Sister Carrie", greu de înțeles pentru unii. Ar trebui știut că Dreiser nu este apreciat pentru stilul său, ci pentru realismul lucrărilor sale
Theodore Dreiser () [Corola-website/Science/299411_a_300740]
-
nivel de realism și descriere îi servesc acestui subiect; pe partea cealaltă, acest stil poate face lucrările sale, în special "Sister Carrie", greu de înțeles pentru unii. Ar trebui știut că Dreiser nu este apreciat pentru stilul său, ci pentru realismul lucrărilor sale, dezvoltarea caracterelor și punctele sale de vedere privind viața americană.
Theodore Dreiser () [Corola-website/Science/299411_a_300740]
-
caricaturi ale lui Leonardo da Vinci, desenele grotești ale lui Callat sau Bosh, Goya, G. Grosz sau E. Munch sunt reperele cele mai adesea abordate de către istoricii artei când vorbesc despre grafica caricaturală. Numit de către unii analiști ai artei drept Realism critic, caricatura este mai degrabă o critică a realității. O evoluție se poate totuși depista, și aceasta se poate considera ca începând cu artistul britanic William Hogarth (1697-1764). Hogarth a fost înzestrat de natură cu toate calitățile unui artist plastic
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
panteonul artiștilor de renume, în locul realizării unor opere ample dedicându-se desenelor și gravurilor cu tematică satirică. Desenele sale sunt anecdotice, dar nu în maniera sentimental-anecdotică a lui Gerome (în secolul al XIX-lea), ci realist sagace și usturător morale. Realismul lor le conferea o actualitate în contemporaneitatea sa, abordând, totuși, temele uzitate la modă, cum ar fi mitologia, scene bucolice, religioase și portretistică. Stilul aparte al lucrărilor sale a generat rapid o nouă percepție a operei de artă, tehnică și
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
multă diplomație de criticul William Archer. Deși vede în tânărul student un mare talent, Archer îl sfătuiește să nu debuteze încă. O influență remarcabilă asupra lui Joyce o exercită dramaturgul norvegian Henrik Ibsen, care reușește prin creațiile sale să reconcilieze realismul și simbolismul, principalele curente literare ale epocii. În 1900, Joyce publică în revista "The Fortnightly Review " o recenzie elogioasă despre piesa ibseniană " Când noi, morții, vom învia", apoi, aflând că dramaturgul este plăcut impresionat de articolul său, îi trimite o
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
venit din importul de tweed irlandez în Triest. Situația sa materială rămâne la fel de incertă, fiind sporadic consolidată de unele prelegeri susținute la Università Popolare: "„Irlanda, insula sfinților și a înțelepților”" ("Ireland, Island of Saints and Sages", 27 aprilie 1907) și "„Realism și idealism în literatura engleză”" (două prelegeri, martie 1912). Pentru cea de-a doua temă, Joyce se concentrează în special asupra scriitorilor Daniel Defoe și William Blake, creatorii celor două personaje pe care irlandezul le consideră chintesențe ale spiritului englez
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
apare într-o formă serializată în "The Egoist" începând cu 2 februarie 1914. În același an, "Oameni din Dublin" este tipărit de Grant Richards Ltd. Cele două publicații îl aduc pe Joyce în centrul scenei literare: Arthur Symons îi admiră realismul francez, implementat într-un mod original, tipic Irlandei, iar Gerald Gould îl consideră „un geniu”. O parte a presei, spre exemplu "The Times Literary Supplement", este scandalizată de temele abordate în "Oameni din Dublin", însă majoritatea recenziilor este pozitivă. Aceste
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Proteu, zeul apelor schimbătoare, un sfinx al transformărilor multiple, reprezintă astfel simbolul inovației artistice și al cugetului uman, care preschimbă realitatea brută în forme superioare. "Ulise" rămâne însă o operă bicefală, la fel ca Ianus, privind simultan spre tradiționalism (clasicism, realism) și modernism. Omniprezența dihotomiilor este evidențiată în special în capitolul "Scila și Caribda", unde principala dispută este cea dintre materialismul lui Aristotel și idealismul lui Platon. James Joyce nu a negat niciodată faptul că sufletul său „s-a călit la
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
o fundație mistică, o succesiune apostolică, de la singurul zămislitor la singurul zămislit.” mai declară Dedalus. Opera lui James Joyce este greu încadrabilă, corespunzând în mare parte modernismului ("Ulise" este considerat o capodoperă a acestui curent), dar și unor mișcări ca realismul și naturalismul (în special prin povestirile din "Oameni din Dublin"). Cristopher Buttler crede că lucrările lui Joyce, de la "Stephen erou" până la "Veghea lui Finnegan" marchează niște pași esențiali ai evoluției literare de la epoca simbolistă la postmodernism. Harry Levin afirmă că
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
simbolism și precizie tectonică pe care o vedem, de exemplu, în arta lui Seurat, își are omologul literar în "Ulise" și, mai ales, în "Veghea lui Finnegan"; într-adevăr, urzeala acestei din urmă lucrări (precum și metoda compoziției) este complet poantilistă.” Realismul lui Joyce are, înainte de toate, o sorginte ibseniană, prezentând distrugerea iluziilor și idealurilor umane în fața realității implacabile: Această nevoie de a prezenta nemijlocit realitatea l-a condus pe Joyce spre noi forme de expresie care au redefinit relația dintre textul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Milano, a fost un pictor italian considerat precursor al stilului baroc, indiscutabil unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii. Caravaggio respinge ierarhia genurilor și canonul frumuseții în pictură, conceput de umaniștii care au idealizat corpul omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul folosește un dramatic contrast de clarobscur. Scenele biblice le înfățișează ca imagini de viață cotidiană. dând astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită. Biografii s-au apucat curând după moartea artistului, încă din secolul al
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
tristețe și ușoara grimasă a lui Bacchus, prefigurat ca tânăr adolescent, aduce o anume ambiguitate în tablou. Scena morții lui Holofern, după o legendă din Vechiul Testament, surprinde momentul când Iudita, după ce l-a îmbătat pe conducătorul cuceritorilor, îi taie capul. Realismul extrem al tabloului produce un efect cutremurător, chipurile pictate exprimă durere, oroare, spaimă și groază. ""Cina din Emmaus"" este legată de zugrăvirea tradițională a episodului biblic de către pictorii venețieni Tiziano și Veronese. La fel ca în cele mai multe opere ale lui
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
vizitează familia mamei sale în New Orleans. Pictează tabloul ""Comerț cu bumbac la New Orleans"" (1873). Întors la Paris, tot timpul îi este consacrat balerinelor și observării dansului acestora. Începe tabloul ""Clasa de dans"", pe care îl termină în 1875. Realismul scenei este bine precizat în diferitele poze, la compunerea siluetelor surprinse în timpul lucrului și al odihnei. Fustele vaporoase strălucesc în lumina blândă în care se scaldă sala de teatru. Degas pictează timp de mai mult de un sfert de secol
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
organizată în salonul fotografului Nadar, expoziție care declanșează scandal în cercurile conservatoare ale criticii. Ziaristul Louis Leroy le dă numele ironic de "impresioniști". Degas nu este împăcat cu această definire și stăruie în concepția sa pe care o numește realistă. Realismul său nu are nici o legătură cu principiile de bază ale picturii în ""plein air"" (în aer liber) preconizate de ceilalți membri ai grupului. Nu împărtășește opinia lui Monet referitoare la variația luminii, ci se concentrează asupra modului de a reprezenta
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
Asemenea obiecte constructe sociale ne fac viețile mai ușoare. Chiar limba pe care o folosim, proprietatea sau relațiile cu ceilalți depinde de asemenea intenționalități. Spre finalul cărții "The Construction of Social Reality"(Construcția realității sociale) Searle prezintă argumente în favoarea unui realism în filozofia modern . All by John Searle:
John R. Searle () [Corola-website/Science/298877_a_300206]
-
două la București. A urmat Politehnica din București, dar nu a finalizat studiile. A fost apoi redactor la ziarul "Scînteia" și muncitor pe șantierul de la Bumbești-Livezeni. Debutează ca scriitor în anul 1949, scrierile sale fiind în parte creații în stilul realismului socialist. S-a remarcat ca romancier și scenarist. A deținut funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. A fost redactor la diferite reviste literare (mai ales la "Luceafărul" și "Sportul literar"). Scriitor fecund și, deseori, militant politic al timpului (secretar PCR
Constantin Chiriță () [Corola-website/Science/298887_a_300216]
-
au inspirat din sistemul și din carisma lui Don Bosco. Toate acestea formează în prezent „Familia Saleziană” ce numără circa 402.500 membri, care urmează în forme diferite stilul, carisma și misiunea lui don Bosco. Spiritualitatea saleziană se caracterizează prin realism și simplitate populară. Se prezintă ca: Roadele spiritului salezian, încarnat prin excelență de don Bosco și transmis urmașilor săi, nu au întârziat să apară. Iată câteva care au fost recunoscute în mod oficial de Biserică și altele care sunt în
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
(n. 15 septembrie 1914, Buenos Aires — d. 26 martie 1999, Buenos Aires) este un prozator argentinian, membru al școlii realismului magic. Casares scrie prima nuvelă la 11 ani, începe să studieze dreptul și filozofia, dar întâlnirea cu Jorge Luis Borges îi schimbă destinul. Este unul din maeștrii absoluți ai literaturii fantastice. După aceasta se dedică în întregime literaturii (cu Borges
Adolfo Bioy Casares () [Corola-website/Science/298950_a_300279]
-
anul 1777. Arhitecți au fost Ion Antonescu, Anghel Păunescu și Iulius Doppellreiter, iar pictura în stil neobizantin a fost executata în frescă de pictorul Iosif Keber. Este înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Gorj cu În epoca zisă a realismului socialist, Brâncuși a fost contestat ca unul din reprezentanții "formalismului burghez cosmopolit". Abia în 1964 a fost „redescoperit” în România ca un geniu național și, în consecință, ansamblul de la Târgu-Jiu a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în
Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu-Jiu () [Corola-website/Science/297721_a_299050]
-
amară esență, populat de un soi aparte de oameni, a căror înaltă, pură chemare se decantează dintr-o ființă trudită și noduroasă; viziunea este tot ce poate fi mai opus idilei și calofiliei; pe treptele tot mai profunde ale unui realism fără concesii, cu note izbitoare amintind curajoasa tușă existențialistă, arta lui tinde spre performanțele de simplificare și esențializare ale artei primitive în ceea ce are mai autentic»; «și nelipsind a observa că, pe măsură ce viziunea poetului coboară eta¬pele tot mai cutremurătoare
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
despre etică, estetică și misticism (6.4-7). Sursele de inspirație declarate ale acestei cărți sunt Bertrand Russell și Gottlob Frege, însă ar mai putea fi incluși Schopenhauer, Kant și Hertz. Cartea este o trecere de la idealismul epistemologic schopenhauerian la un realism conceptual (Frege, Russell). Cea mai lungă parte este dedicată logicii, iar tema centrală este interpretarea propoziției. Cartea urmărește trasarea unei limite a limbajului (de inspirație kantiană), având menirea de a plasa celelalte părți ale filosofiei în sfera inefabilului. Semnul propozițional
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
un sistem de recunoașteri, pe când poezia, identificată cu transcrierea viselor, a stărilor de graniță între conștiență și halucinație, se sustrage repetiției, se elaborează permanent sub semnul autenticității, al spontaneității. În 1948, "Grupul Suprarealist Român" este dizolvat, trebuind să cedeze locul realismului socialist oficial. Un exemplu de poet care aderă la realismul socialist e Virgil Teodorescu. Dintre reprezentanții lui, unii se expatriază, continuându-și activitatea pe alte meridiane, cum au făcut Gherasim Luca, refugiat la Paris și Ștefan Baciu, refugiat în America latină
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]