7,852 matches
-
Nu a obținut nici o slujbă plătită în aceea epocă și nu intrat în partidul Național Socialist. Spre sfârșitul războiului a fost mutat la Universitatea din Leipzig. În 1946, deoarece forțele de ocupație americane l-au declarat curat, a fost numit rector la această universitate. Faptul că Estul Germaniei se îndrepta spre comunism l-a determinat să se retragă în Germania de Vest, Inițial a acceptat o catedră la Universitatea din Frankfurt pe Main și apoi a devenit succesor al lui Karl
Hans-Georg Gadamer () [Corola-website/Science/299199_a_300528]
-
octombrie și încarcerați la reședința patriarhală de la Dragoslavele. George Guțiu a fost hirotonit pentru Arhidieceza Română Unită de Alba Iulia și Făgăraș. După hirotonirea sa ca preot, l-a ajutat pe ordinarius-ul arhidiecezan, mai întâi Pr. George Dănilă, fostul său rector la Academia de Teologie, și apoi pe Alexandru Todea, protopopul Reghinului, devenit din noiembrie 1950 episcop. În acea perioadă a călătorit prin întreaga arhidieceză, culegând date din parohii și protopopiate, despre preoții și călugării întemnițați, despre situația călugărițelor și a
George Guțiu () [Corola-website/Science/299297_a_300626]
-
abreviat DG; în engleză: , abreviat ) este funcția cea mai înaltă din cadrul majorității organizațiilor, în special în companii. În alte organizații, funcția echivalentă este de președinte (într-o bancă, într-o televiziune, într-un partid politic, într-un club sportiv etc.), rector (într-o universitate), director (într-o instituție de învățământ preuniversitar) ș.a.m.d. Directorul general este un angajat (salariat) al organizației și face parte, împreună cu directorii adjuncți (vice-președinți, pro-rectori etc.), din managementul de vârf, acesta fiind responsabil pentru organizație în
Director General () [Corola-website/Science/299377_a_300706]
-
catehism, adică prin structurarea informației în întrebări și răspunsuri. Catehismul este cel care va constitui scheletul capitolului "Itaca" din romanul "Ulise". Având o memorie prodigioasă, Joyce devine în scurt timp fruntașul clasei, impresionându-l cu precocitatea sa pe părintele Conmee, rectorul școlii. Colegii lui îl percep ca pe un băiat firav, taciturn și nu îi intuiesc inteligența. De altfel, Joyce se simțea intimidat de snobismul colegilor de la Clongowes Wood, majoritatea fiii unor domni din înalta societate. Pentru a nu fi disprețuit
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
este atras de lumea promiscuă a prostituatelor. Fanteziile sale vinovate se transformă în adevărate escapade nocturne în romanul "Portret al artistului în tinerețe". Tânărul este cuprins de remușcări și simte că a trădat idealurile catolice. O predică înflăcărată, înfricoșătoare a rectorului școlii despre viața sfântului Francisco de Xavier, trezește din nou teama de judecata nemiloasă a lui Dumnezeu. Timp de câteva luni, James Joyce încearcă, habotnic și virtuos, să regăsească devotamentul de altădată pentru religia creștină. Mai târziu își va aminti
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
sprijin inclusiv în ceea ce privește munca sa intelectuală. În 1865 a publicat "An Examination of Sir William Hamilton’s Philosophy", în același an fiind ales membru al Parlamentului (unde apără dreptul la vot și la emancipare al femeii) și apoi devenind Lord Rector la St. Andrew’s University. În același an a mai publicat "The Subjection on Women" și o nouă ediție a lui James Mill Analysis of the Phenomena of the Human Mind (1869). Post-mortem i-au fost publicate lucrarile: "Autobiography", "Nature
John Stuart Mill () [Corola-website/Science/298814_a_300143]
-
de forță, capabili de a susține multiple cariere intelectuale. În calitatea sa de istoric, filozof al istoriei, economist, literat, pedagog, jurist, sociolog, profesor, pedagog, Alexandru D. Xenopol a fost ales în 1893 membru titular al Academiei Române. Între 1898 - 1901 devine rector al Universității din Iași. Între anii 1894 - 1903 și, respectiv 1906 - 1908, a editat revista „"Arhiva"”, care apărea la Iași. Ca om de știință, cu deosebire pentru meritele sale excepționale în domeniul istoriei, începând cu anul 1900, Xenopol a devenit
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
cu o bursă de documentare în Germania (Berlin, München, Frankfurt, Düsseldorf), oferită de Institutul Goethe, cu tema „Identitate evreiască și antisemitism în Europa Centrală și de Sud-Est”. În perioada 2005-2006 a beneficiat de o bursă de cercetare („guest of the rector” Andrei Pleșu) la "New Europe College - Institute for Advanced Studies", cu tema „Istoria religiilor în România”. A fost coorganizator al Congresului Internațional de Istorie a Religiilor, care s-a ținut la București în septembrie 2006. În 2006, președintele României i-
Andrei Oișteanu () [Corola-website/Science/298876_a_300205]
-
are la bază un lider ajutat de un consiliu, model care se regăsește la orice nivel de activitate. Autoritatea supremă este exercitată de Capitolul General (adunarea generală a reprezentanților salezienilor din toată lumea) care are ca și competențe, între altele, alegerea Rectorului Major și aprobarea modificărilor Constituției. Aceste prerogative trebuiesc confirmate de Papa. Este coordonată de Rectorul Major ajutat de un vicar, de 5 consilieri generali și 8 consilieri regionali (consilierii regionali sunt responsabilii celor 8 regiuni la nivel mondial). Are statut
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
nivel de activitate. Autoritatea supremă este exercitată de Capitolul General (adunarea generală a reprezentanților salezienilor din toată lumea) care are ca și competențe, între altele, alegerea Rectorului Major și aprobarea modificărilor Constituției. Aceste prerogative trebuiesc confirmate de Papa. Este coordonată de Rectorul Major ajutat de un vicar, de 5 consilieri generali și 8 consilieri regionali (consilierii regionali sunt responsabilii celor 8 regiuni la nivel mondial). Are statut juridic în fața Statului Italian din 2 septembrie 1971, fiind înregistrată ca persoană juridică cu numele
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
8 consilieri regionali (consilierii regionali sunt responsabilii celor 8 regiuni la nivel mondial). Are statut juridic în fața Statului Italian din 2 septembrie 1971, fiind înregistrată ca persoană juridică cu numele "Direzione Generale Opere Don Bosco", cu sediul la Roma. Figura Rectorului Major este importantă, deoarece el este succesorul lui don Bosco, îndeplinindu-i misiunea în timp. Iată mai jos lista urmașilor lui don Bosco: Autoritatea de coordonare a prezențelor locale este Inspectoria (provincia) care este constituită în funcție de afinități geografice sau culturale
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
veșminte specifice. Preoții săi purtau, ca toți ceilalți preoți diecezani, reverenda, iar coajutorii erau îmbrăcați ca oricare alt cadru didactic. Ba mai mult, numele dat structurilor și superiorilor a fost preluat din terminologia școlară: superiorul casei generale a fost numit rector, superiorul inspectoriei (provinciei) a fost numit inspector, superiorul unei case saleziene (așezământ salezian) a fost numit director. A vrut o mare libertate în aceste lucruri pentru a se concentra asupra esențialului: educația umană și creștină a tinerilor abandonați. Don Bosco
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
a aplicat principiile gândirii kantiene în direcția elaborării unei teorii a culturii prin care afirma că limba, miturile, religia, arta, știința sunt forme simbolice, de unde și conceptul de om că "animal simbolic". În ciuda climatului politic nefavorabil, Cassirer a fost ales rector al Universității din Hamburg în 1929 - primul evreu promovat în această funcție într-o universitate germană. După venirea naziștilor la putere, a plecat în Anglia, unde a predat doi ani la Oxford, apoi a acceptat un post la Universitatea din
Ernst Cassirer () [Corola-website/Science/298954_a_300283]
-
de maturitate (Diploma de maturitate nr. 32/1962, eliberată de Școala Medie „Gh. Barițiu” din Cluj). În decembrie se transferă de la Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj („Cererea aprobată de tov. Rector C. Daicoviciu...”). Cu numele Șandor I. Ioan este înmatriculat la secția Limba ți literatura română (numărul matricol: 2634). Spirit liber, fire ușor boemă, la vârsta iubirilor furtunoase și a prieteniilor sincere, în timpul când poezia tortura sufletul și zdruncina mintea trebuind
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
mai de seamă" pictor român în viață, expune și în străinătate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). În 1933 ocupă catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iași, rămasă vacantă în urma decesului lui Ștefan Dimitrescu iar în 1937 devine rector al Academiei. În anii 1933 și 1934 pictează împreună cu Francisc Șirato în Dobrogea, realizând o serie de tablouri și desene cu peisaje din Balcic. În 1939 se îmbolnăvește grav și la 26 februarie 1940 se stinge din viață. În semn
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
după doi ani. În urma unei șederi mai lungi în satul Ilovăț (județul Mehedinți), realizează compoziția "Cosași odihnindu-se", una dintre lucrările sale cele mai reprezentative, în care Camil Ressu își dezvăluie vigoarea sa plastică. Camil Ressu a fost profesor și rector al Academiei de Belle-Arte din București până în anul 1941, între elevii săi numărându-se Abodi Nagy Béla si Virgil Moise. Din 1950 a fost președinte de onoare al "Uniunii Artiștilor Plastici", reluându-și și activitatea de profesor la Institutul de
Camil Ressu () [Corola-website/Science/297838_a_299167]
-
a lui Hitler, se înscrie în partidul nazist (NSDAP), unde a fost membru din mai 1933 până în mai 1945. Întrebarea dacă această aderare a fost formală sau angajantă ideologic constituie încă o vie dezbatere între comentatorii de astăzi. Este numit rector al Universității din Freiburg, dar demisionează după un semestru, pentru a se putea consacra sarcinilor didactice. În cuvântările sale publice critică, din punctul său de vedere romantic-conservativ, depersonalizarea și înstrăinarea din societatea modernă. Comportamentul său politic este ambiguu, pe de
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
judecare" care a apărut în 1790 și marchează desăvârșirea esențialului filozofiei kantiene. În 1780 devine membru în Senatul universității, iar în 1787 membru al Academiei de științe din Berlin. În semestrul de vară din 1786, este numit pentru prima oară rector, titlu conferit de Frederic II. Kant va rămâne profesor până în 1797. De la 7 la 10 dimineața cursurile de filozofie alternează cu antropologia, geografia fizică și uneori fizica și matematicile. Nu-și citea cursurile ci vorbea liber, deși urma întotdeauna un
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
devine docent la Universitatea din Jena și scrie lucrarea "" Diferența între sistemele lui Fichte și Schelling"". Împreună cu Schelling fondează revista ""Kritische Zeitschrift der Philosophie"". În 1807 publică lucrarea sa fundamentală "Fenomenologia spiritului" ("Phänomenologie des Geistes"]]. Între 1808 și 1816 este rectorul gimnaziului din Nürnberg și publică lucrarea "Știința logicii" ("Wissenschaft de Logik", 1812-1816). În 1818, după o scurtă activitate la Universitatea din Heidelberg, ocupă catedra de filozofie la Universitatea din Berlin, care aparținuse lui Fichte, și începe, în prelegerile ținute, să
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
săraci; s-a distins în mod deosebit prin dăruirea sa în timpul holerei. S-a arătat foarte interesat de educația adulților. În 1875 este numit canonic al catedralei din Treviso, și îndeplinește diferite funcții printre care aceea de director spiritual și rector al seminarului și vicar general; în plus, a oferit elevilor din școlile publice posibilitatea de a primi educație religioasă. În 1878, după moartea episcopului Zanelli, este ales vicar capitular. La 10 noiembrie 1884 este numit episcop de Mantua și consacrat
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
Centrului de Cercetări pentru Metalurgia Pulberilor (1971-1985). Începând cu 1977 obține dreptul de a fi conducător științific de doctorat în specialitățile Metalurgie fizică, Știința materialelor și Istoria științelor tehnice. În 1990 este numit Decan al Facultății de Mecanică și apoi Rector al Institutului Politehnic din Cluj-Napoca (1990-1992), în această perioadă fiind Președinte al consiliului rectorilor din Cluj-Napoca precum și membru în Consiliul Facultății de Știința și Ingineria Materialelor (1990-1996), membru în Senatul Universității Tehnice din Cluj-Napoca (1990-1996) și membru în Comisia Superioară
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
fi conducător științific de doctorat în specialitățile Metalurgie fizică, Știința materialelor și Istoria științelor tehnice. În 1990 este numit Decan al Facultății de Mecanică și apoi Rector al Institutului Politehnic din Cluj-Napoca (1990-1992), în această perioadă fiind Președinte al consiliului rectorilor din Cluj-Napoca precum și membru în Consiliul Facultății de Știința și Ingineria Materialelor (1990-1996), membru în Senatul Universității Tehnice din Cluj-Napoca (1990-1996) și membru în Comisia Superioară de Atestare (1990-1992). A mai fost membru în Comisia Națională TEMPUS (din 1992), în
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
Ardealului). După război devine secretar artistic al Filarmonicii “Ardealul” din Cluj (1945-1949). Încapând din anul 1947 a fost profesor de teorie-solfegiu-dictat, armonie, contrapunct, fugă, forme și compoziție la Conservatorul G. Dima din Cluj (până în 1973), a deținut și funcția de rector din 1962 până în 1965 iar din 1973 până în 1991 a activat ca profesor-consultant. Între anii 1971 și 1974 a condus Filarmonica de Stat din Cluj. A obținut titlul de doctor în muzicologie (Roma, 1938) la "Institutul Pontifical pentru Musică Sacră
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
16 panouri decorative cu tematică astrologică realizate de Constantin Baraschi. Este singurul sculptor român care a scris un tratat de sculptură ("Tratat de sculptură", 2 vol., Editura Meridiane 1962. Ediția a II-a în 1964). Constantin Baraschi a fost și rector la Institutul de Arte Plastice din București. Pictorul Vasile Celmare, care a studiat acolo, își amintea că Baraschi "era un tip mai aspru, deși cu suflet bun". În orașul său natal se găsește "Casa memorială Constantin Baraschi". Este construită în
Constantin Baraschi () [Corola-website/Science/307088_a_308417]
-
1910 a descoperit pe malul Oltului (= Alutus) resturile unei cămile fosile, Camelus alutensis, o specie europeană disparută care a trăit in perioadele interglaciare cuaternare. A participat la viața politică, fiind pentru scurtă vreme secretar general în Ministerul Instrucțiunii Publice și rector al Universității. În timpul vieții lui s-a bucurat de o apreciere internațională deosebită, fiind membru al mai multor societăți geologice străine.
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]