7,217 matches
-
a două tehnici narative: pe de o parte avem tehnica prezentului în așteptare (care stă la baza romanului pre-modernist); pe altă parte, avem tehnica străfulgerărilor din trecut, care prind prezentul din urmă. Lecția modernistă îl învață pe autor să se refugieze în Fluxul conștiinței, (dezordinea ființei). Autorul Desperado născocește o ordine ulterioară: el încearcă să explice trecutul împotriva logicii cronologiei, după tiparul, posterior lui, al prezentului. Romane ca Un artist al lumii plutitoare (Kazuo Ishiguro) modifică trecutul, în vreme ce prezentul e imobil
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de Fier percepută din ambele direcții este o utopie. Ea poate fi înțeleasă numai de est și transformată în ficțiune de groază de vest. Autorii Desperado și Cortina de Fier Autorii Desperado din est erau fie exilați în vest, fie refugiați în propria țară. Vom numi autori Desperado pe scriitorii buni, întrucât scriitorii slabi, care au făcut compromisuri grave și au făcut din literatură propagandă comunistă ori apologia sistemului, nu erau scriitori: erau pur și simplu politicieni. Scriitorii buni care fugeau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și însingurării, adăugând și ideea că, dacă cumva Cortina de Fier s-ar prăbuși peste noapte, iadul comunist ar putea inunda lumea bună. * Exilatul din comunism ca erou comic: trilogia universitară a lui Bradbury are câteva personaje secundare care sunt refugiați din est. Cu toții sunt bizari. Când Alan Brownjohn aduce o eroină tânără și frumoasă într-o călătorie în Anglia, ea devine brusc stângace, imprevizibilă, ilogică. Se trezește alergând înapoi acasă, de frică să nu fie bănuită că ar vrea să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a surprinde fixitatea frumosului. Lumea plutitoare e de fapt alcătuită din cei mai frumoși ani ai lui Ono, toți pierduți, ani când era fericit, pentur că era tânăr și avea un viitor al lui. Acum, când viitorul a murit, se refugiază în ce nu mai poate fi. Artistul lumii plutitoare stăruie asupra momentelor celor mai dragi lui, le descrie fără lămuriri. Aceste clipe sunt semnalate de menționarea bruscă a unor detalii încă necunoscute, explicate și ele la rândul lor, dar mult
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ultimă luptă pentru sens: "Icar, oare? Coborât în nisip, sare-n picioare și o ia la goană?" Întrebare fără răspuns. Poem al eșecului, al eșecului repetat, despre un Icar dintre cine știe câți au fost. E semnificativ că Brownjohn evită tragismul teatral, refugiindu-se în incertitudine. Poate că Icar a eșuat, și poate că nu. Poate e vorba de un eșec reluat, dar cine poate fi sigur că l-a mai văzut? Nesiguranța e una din stratagemele preferate ale lui Brownjohn. E un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unul extrem de intim și dureros de intens. Poemul e străpuns ca un fier roșu de neputința de a strânge în palmă acea esență a iubirii și tandreții care e aura ființei. George Szirtes se străduiește să-și potolească dorul disperat refugiindu-se din armura rimei în tihna tonului conversațional dar acest dor de dincolo, dor de inexistență, îl acaparează. Tablou cu orhidee și Nori sunt poeme ale spațiului securizant. Spre deosebire de floarea vie, orhideea pictată e "la adăpost de ploaie și frig
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la începutul secolului XX. S-a născut într-un oraș care se afla atunci în Imperiul Austro-Ungar, apoi a devenit românesc, polonez iar acum e în Ucraina. Uneori cei ce ne vizitau familia la vremea aceea, în anii '30, erau refugiați din Germania ori Austria. Vecina și cea mai bună prietenă a mamei era o italiancă, și de multe ori eram în bucătăria ei când stăteau de vorbă și râdeau. Așa că eram obișnuită să fiu cu oameni de peste tot. New York a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cred că e mult prea aproape de propria mea experiență (nu povestirea, ci decorul), așa că e o carte oarecum limitată, dar onestă. Cred că mai toți romancierii scriu din propria experiență în operele de tinerețe, iar apoi, când o "epuizează", se refugiază în gândire. LV. Ai un gen de critică la care ții mai mult? Ce ar trebui să facă un critic? Ca și romancierul Desperado, criticul Desperado revine la plăcerea narațiunii. Ce părere ai despre critica savantă? DL. Sunt mai multe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de dragoste (pe care le-am scris de la bun început) erau, probabil, extrem de senzuale, dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era vorba chiar de convenția poeziei creștine din literatura engleză, iar celelalte nișe unde s-ar fi putut refugia tradiția lui Eric Gill ori David Jones, de pildă nu prea-mi inspirau încredere. N-am făcut din câte știu vreun efort anume să fiu vizual la acea vreme, și nici narativ. Am sentimentul că poemele mele de atunci erau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că sunt ori nu sunt conștient nu influențează procesul de creație. Asemenea opreliști și puncte de echilibru operează la nivelul semi-conștientului, iar scrisul doar acolo e cu putință. LV. Background Noises cere cititorului: "Oprește-ți mintea și ascultă". Nu te refugiezi în ironie. Poezia ta nu refuză compasiunea. Lirismul tău e grijuliu. Chiar și durerea ta e ascunsă sub un ecran de bună cuviință. Toate acestea sunt remarcabile, dată fiind dezlănțuirea indecenței din poezia Desperado. Cu pumnii strânși, desenezi imagini idilice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Maior” din Gherla. În momentul cedării Ardealului de Nord își întrerupe studiile. În toamna anului 1941 este student la Academia Teologică Ortodoxă din Cluj, unde se înscrie fără bacalaureat. În 1944 primește ordin de încorporare în armata maghiară, dar se refugiază la București. Întors la Cluj, îndeplinește diferite slujbe, în ultimii ani ai vieții fiind bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară. A colaborat la „Tribuna Ardealului”, „Calendarul «Tribuna Ardealului»”, „Viața ilustrată” (Cluj), „Săptămâna” (Bistrița) și „Almanahul «Săptămâna»” (Bistrița), „Plaiuri năsăudene” (București), „Abecedar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
se formează la bombardarea uraniului cu neutroni. Acest articol a avut un efect cu totul extraordinar. În acel moment încă trei grupe de cercetători de mare valoare făceau cercetări asemănătoare. În laboratoarele lui Niels Bohr din Copenhaga lucra Lise Meitner refugiată din Germania hitleristă, împreună cu nepotul său Otto R. Frisch, în laboratoarele Cavendish din Anglia lucra G. Thomson sub conducerea lui J. Chadwick, iar la Paris soții Joliot-Curie împreună cu H. Holban și L. Kowarski, fără a mai menționa că Enrico Fermi
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
ca preparator la Institutul de Istorie Literară și Folclor, iar între 1954 și 1958 a fost cadru didactic la Institutul Pedagogic din București. În decembrie 1958, sub motivul că ar fi avut în biblioteca sa o antologie a poeților legionari refugiați în Spania și în Franța, este arestat și închis un an și jumătate. După ieșirea din închisoare a lucrat la Casa Centrală a Creației Populare, în redacțiile revistelor „Gazeta literară” (1963-1967) și „Luceafărul”. Ulterior s-a afirmat ca editor: redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
concurență, de vârstă, de clientelă. Pentru câștiguri, cele mai multe derizorii, practicantele sexului contra cost își riscă viața, își ruinează sănătatea fizică și mentală și se expun disprețului, desconsiderării și excluderii sociale. Cele mai multe pătimesc din cauza disprețului, desconsiderării și excluderii sociale, unele se refugiază în consumul de alcool și stupefiante, sunt scârbite de viciile lor. Simt actele sexuale ca obligații și, nu de puține ori, ca violuri. Cu timpul, practicarea interesată a sexului s-a instituționalizat, au apărut stabilimente gen bordeluri, cu diferite denumiri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
anarhie, Pompei a fost numit consul unic, dar Cezar a ignorat hotărârea Senatului și a pornit războiul civil. A trecut Rubiconul, l-a urmărit pe Pompei, l-a învins la Pharsala, în anul 48 î.H, iar Pompei s-a refugiat în Egipt, unde a fost ucis de egipteni. Cezar l-a urmărit în Egipt, a debarcat în Alexandria, neștiind că a fost asasinat. Cu acest prilej a cunoscut-o pe Cleopatra. Cleopatra nu știa de partea cui să fie în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a ocupat locul de favorită a regelui și cu care a intrat în concurență. Dezamăgită, a plecat pentru a doua oară la Mânăstirea Chaillot. Apropiatul suveranului, Colbert, a readus-o pe Louise la Curte. A dus însă o viață retrasă, refugiindu-se în lectură, cu preferință pentru texte filosofice. Louise nu concepea să se despartă de idolul ei. Firavă și tensionată, Louise s-a îmbolnăvit și a făcut o criză religioasă. A scris în jur de 300 de pagini, un text
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
făcut o criză religioasă. A scris în jur de 300 de pagini, un text este intitulat Rugăciuni și reflecții asupra îndurării divine. S-a rugat la Dumnezeu pentru iertare, a promis că-L va sluji și, în 1671, s-a refugiat în Mânăstirea Dames de la Visitation din Chaillot de unde l-a anunțat pe rege de hotărârea ei de a-și schimba destinul. Regele și-a trimis câțiva emisari s-o determine să se răzgândească. Louise a răspuns rugăminții regelui, s-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
supranumit "leul revoluției", fără rezultat. L-a convins pe rege să nu fugă, să vină în Adunarea Națională cu explicații legate de politica regatului. Cei din apropiere l-au sfătuit pe rege să fugă, el însă a ezitat să se refugieze la castelul Saint Cloud. A cedat totuși, familia regală, deghizată, cu suita, s-a retras la Varennes. Fugarii s-au întors la Paris. Insurgenții atacaseră Tuileries, au devastat apartamentele regale. Danton, Robespierre și girondinii incitau poporul și îl înarmau. În
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Franței, două milioane. Occidentalii au ocupat Cantonul / Guangzhou, au ajuns la Beijing și, uimiți de bogăția palatului, l-au incendiat și l-au jefuit. Răscoala taipinilor și invazia occidentalilor pentru deschiderea comerțului cu opium l-a obligat pe împărat să se refugieze la domeniul de vânătoare de la Yehol, dincolo de Marele Zid, și, la scurt timp, să moară, la treizeci de ani. După moartea împăratului Xian Feng, din cauza exceselor de afrodisiace și a tensiunii nervoase generate de refugiu, Yi Guifei, la douăzeci și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pictor și litograf celebru care, din cauza unor accidente suferite la paisprezece ani, și-a fracturat picioarele iar în perioada de creștere i s-a dezvoltat doar bustul, rămânînd pe viață infirm. Descoperindu-și de timpuriu talentul la desen, s-a refugiat în artă, și-a deschis un atelier- studio în Paris. Complexat fizic, Henri a fost atras de lumea hipodromului, circului, teatrului, ducând o viață boemă prin cafenele, cabarete și bordeluri. A participat cu operele sale la expoziții comune și personale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
acest autor pe care l-am părăsit, ca cititor, în momentul în care personajele sale din Estul Europei se îndreptau, zorite, spre Paris spre a-i cere socoteală autorului pentru modul în care îi înfățișase în roman... Înspăimântat, autorul se refugiase într-o casă din Normandia... pentru a continua, evident, această saga postcomunistă. EUGEN SIMION SCRIERI: Exerciții, București, 1966; Frig, București, 1967; Așteptare, București, 1972; ed., București, 1993; Exercices d’attente, tr. Alain Paruit, Paris, 1972; Arpièges, tr. Alain Paruit, Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
la ordinea zilei în epoca clasică. Foarte prizat la începutul secolului, în teatrul lui Hardy, de exemplu, un asemenea spectacol apare pe atunci ținând de o concepție arhaizantă și barbară a scenei. Din grija față de buna cuviință, unii teoreticieni se refugiază în spatele autorității Anticilor pentru a recomanda nefolosirea lui. Numai Horațiu interzice totuși reprezentarea actelor de violență, pe care Aristotel nu le condamnă. El se mulțumește să-și arate preferința pentru scenele în care pateticul se naște "mai degrabă din ascultat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mută și să tragă folos din unirea celor două scene, și mai ales din apropierea, fie teribilă, fie comică din această unire care s-ar face mereu. După ce Eumenidele s-au agitat pe scenă, ajung în sanctuarul în care s-a refugiat vinovatul; și cele două scene nu formează decât una singură." (A Doua Convorbire despre Fiul nelegitim, 1757) Diderot ar vrea de asemenea ca arhitecții să conceapă noile săli de teatru ca pe niște spații de libertate în care spectatorul să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu malițiozitate în Convorbirile despre Fiul nelegitim (Les Entretiens sur le Fils naturel). "...Aveam un prieten puțin cam libertin. A pățit o ispravă serioasă în provincie. A trebuit să se ascundă de urmările pe care le-ar fi putut avea, refugiindu-se în capitală; și a venit să se instaleze la mine. Într-o zi de spectacol, cum încercam să-mi scap prizonierul de plictiseală, i-am propus să mergem la spectacol. (Nu știu la care din cele trei.) Asta nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
parte a Memoriilor sale, personajele nu ieșeau deloc de acolo; ele parcurgeau, este adevărat, diferite locuri, dar totdeauna în incinta acelorași ziduri; și am crezut și mai cred că, în felul acesta, unitatea de loc era suficient păstrată." El se refugiază în spatele autorității lui Aristotel și a lui Horațiu, care nu au decis o asemenea regulă, pentru a se reabilita în fața detractorilor săi care îi reproșează o asemenea iregularitate. În ceea ce mă privește, adaugă el puțin mai încolo, negăsind în Poetica
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]