7,442 matches
-
Regimentul 15 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de "Regimentul Războieni No. 15". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Piatra Neamț. Regimentul a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, atât între 14/27 august 1916 - și prima sa demobilizare din 28
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
tactic care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de "Regimentul Războieni No. 15". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Piatra Neamț. Regimentul a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, atât între 14/27 august 1916 - și prima sa demobilizare din 28 mai/10 iunie 1918 cât și în perioada de desfășurare a operațiilor militare pentru apărarea Marii
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
desfășurare a operațiilor militare pentru apărarea Marii Uniri, La fârșitul anului 1918 și în 1919 a luptat astfel inițial în Transilvania și în continuare a în campania din Ungaria, pentru a ajunge până la nord de Budapesta. La intrarea în război, Regimentul 15 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Teodor Pirici, mobilizând următorul efectiv: 63 ofițeri, 3.258 trupă, 374 cai și 72 trăsuri. Ca efect al pierderilor suferite în luptă și dată fiind necesitatea unor diverse restructurări, unitatea a fost reorganizată
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
efectiv: 63 ofițeri, 3.258 trupă, 374 cai și 72 trăsuri. Ca efect al pierderilor suferite în luptă și dată fiind necesitatea unor diverse restructurări, unitatea a fost reorganizată de mai multe ori, în anii 1916, 1917, 1918 și 1919. Regimentul a intrat în compunerea Diviziei 7 Infanterie și a participat la Ofensiva Armatei Române în Transilvania. Pentru aceasta, divizia a organizat două grupuri de acoperire:"„Ghimeș”" (9 batalioane de infanterie și 5 baterii de artilerie, pentru a acționa în văile
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
grupuri de acoperire:"„Ghimeș”" (9 batalioane de infanterie și 5 baterii de artilerie, pentru a acționa în văile râurilor Trotuș și Sulița) și "„Uz”" (4 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie, pentru a acționa în valea râului Uz). Regimentul a luptat pe pe valea Uzului, apoi la Miercurea Ciuc, Vlăhița și Odorhei cu două batalioane. Batalionul I a participat în cadrul grupului de acoperire „Uz” la acțiunile din defileul Oltului de la Tușnad. Între 27 august și 2 septembrie grupurile de acoperire
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
trecătoarea Ciba-Vlăhița. La 8 septembrie) a fost ocupat orașul Miercurea Ciuc printr-o dublă învăluire, la care au participat și forțele Brigăzii 13 Infanterie. Între 11 - 26 septembrie trupele diviziei au ocupat localitățile Vlăhița și Odorheiu Secuiesc (18 septembrie). Ulterior trupele regimentului au participat la prima și a doua bătălie de la Oituz. În luna noiembrie 1916 a luat parte la Bătălia pentru București, în zona Bolintin - Ciorogârla. S-a retras luptând până la Măgura Odobeștilor și ulterior a revenit pe valea Trotușului. În
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
prima și a doua bătălie de la Oituz. În luna noiembrie 1916 a luat parte la Bătălia pentru București, în zona Bolintin - Ciorogârla. S-a retras luptând până la Măgura Odobeștilor și ulterior a revenit pe valea Trotușului. În campania anului 1917 regimentul a participat la apărarea Oituzului. După semnarea Păcii de la Buftea în 7 mai 1918, regimentul a revenit în Piatra-Neamț pe 22 mai, spre a fi demobilizat între 22-23 mai, același an. Încadrat fiind trupelor Diviziei 7 Infanterie, a aparținut astfel
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
Bătălia pentru București, în zona Bolintin - Ciorogârla. S-a retras luptând până la Măgura Odobeștilor și ulterior a revenit pe valea Trotușului. În campania anului 1917 regimentul a participat la apărarea Oituzului. După semnarea Păcii de la Buftea în 7 mai 1918, regimentul a revenit în Piatra-Neamț pe 22 mai, spre a fi demobilizat între 22-23 mai, același an. Încadrat fiind trupelor Diviziei 7 Infanterie, a aparținut astfel celor dintâi unități mobilizate în octombrie 1918, urmând să opereze în Transilvania. Un detașament de
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
fi demobilizat între 22-23 mai, același an. Încadrat fiind trupelor Diviziei 7 Infanterie, a aparținut astfel celor dintâi unități mobilizate în octombrie 1918, urmând să opereze în Transilvania. Un detașament de anvangardă în care a intrat și un batalion al regimentului, a pornit din Piatra Neamț prin Bicaz spre Pasul Prisăcani și la 20 noiembrie a intrat în Tulgheș, după care și-a continuat drumul prin Borsec, Toplița și Ditrău. La 25 noiembrie trupele Diviziei a 7-a Infanterie au ocupat Târgu-Mureș
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
pornit din Piatra Neamț prin Bicaz spre Pasul Prisăcani și la 20 noiembrie a intrat în Tulgheș, după care și-a continuat drumul prin Borsec, Toplița și Ditrău. La 25 noiembrie trupele Diviziei a 7-a Infanterie au ocupat Târgu-Mureș (primul regiment sosit în oraș fiind Regimentul 15), iar la 28 noiembrie Reghin. Ajunse le linia de demarcație reprezentată în sector de Râul Mureș, trupele române inițial s-au oprit. Ulterior delimitării unei noi linii de demarcație - mai înaintate, trupele Diviziei a
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
spre Pasul Prisăcani și la 20 noiembrie a intrat în Tulgheș, după care și-a continuat drumul prin Borsec, Toplița și Ditrău. La 25 noiembrie trupele Diviziei a 7-a Infanterie au ocupat Târgu-Mureș (primul regiment sosit în oraș fiind Regimentul 15), iar la 28 noiembrie Reghin. Ajunse le linia de demarcație reprezentată în sector de Râul Mureș, trupele române inițial s-au oprit. Ulterior delimitării unei noi linii de demarcație - mai înaintate, trupele Diviziei a 7-a au primit ordin
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
reprezentată în sector de Râul Mureș, trupele române inițial s-au oprit. Ulterior delimitării unei noi linii de demarcație - mai înaintate, trupele Diviziei a 7-a au primit ordin să avanseze spre Cluj. Pe data de 6 decembrie 1918 trupele regimentului au trecut Mureșul și au ocupat gara "Cucerdea Secuiască" (). La inițiativa maiorului Vasile Nădejde - comandantul trupelor intrate în localitate, gara a fost redenumită "Războieni", iar numele satului aflat în apropiere ("Feldioara") a fost schimbat în Războieni-Cetate. Ca efect al unei
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
unei noi deplasări spre vest a liniei de demarcație, trupele diviziei a 7-a au avansat până la aceasta. Deoarece în luna ianuarie detașamente ale ale Diviziei 7 Infanterie au întreprins acțiuni de dezarmare a localităților din zonele preluate, elemente ale Regimentului 15 Infanterie au dezarmat satele Bârsa și Domnin, Deja, Sălățig, Nadișu Român, Giurtelecu Hododului. Aflate în zona Zalăului pe linia de demarcație, în noapte de 22 spre 23 februarie (8 spre 9 martie după altă sursă) 1919 trupele românești au
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
23 februarie (8 spre 9 martie după altă sursă) 1919 trupele românești au fost atacate prin surprindere de trupele maghiare și a fost nevoite să se retragă, orașul fiind recucerit după 2 zile de ocupație, în urma unui contraatac susținut de Regimentul 15 Infanterie împreună cu rezervele Brigăzii 13 Infanterie și cu susținere de artilerie. În urma raportului comandantului trupelor din Transilvania - generalul Traian Moșoiu, din 4 martie 1919, privitor la acest eveniment, generalul Anton Gherescu - comandantul Brigazii 13 Infanterie și colonelul Alexandru Calmuschi
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
Infanterie împreună cu rezervele Brigăzii 13 Infanterie și cu susținere de artilerie. În urma raportului comandantului trupelor din Transilvania - generalul Traian Moșoiu, din 4 martie 1919, privitor la acest eveniment, generalul Anton Gherescu - comandantul Brigazii 13 Infanterie și colonelul Alexandru Calmuschi - comandantul Regimentului 15 Infanterie, au fost acuzați de incapacitate de acțiune și destituiți din funcție. La începutul ofensivei din aprilie, trupe ale regimentului au fost angajate la nord-est de Zalău, cucerind odată cu coloana centrală a diviziei a 7-a încă din seara
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
4 martie 1919, privitor la acest eveniment, generalul Anton Gherescu - comandantul Brigazii 13 Infanterie și colonelul Alexandru Calmuschi - comandantul Regimentului 15 Infanterie, au fost acuzați de incapacitate de acțiune și destituiți din funcție. La începutul ofensivei din aprilie, trupe ale regimentului au fost angajate la nord-est de Zalău, cucerind odată cu coloana centrală a diviziei a 7-a încă din seara zilei de 17 aprilie, Borla. De ostașii unității este legat și un episod tragicomic petrecut în aprilie 1919, cum este cel
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
încă din seara zilei de 17 aprilie, Borla. De ostașii unității este legat și un episod tragicomic petrecut în aprilie 1919, cum este cel al confiscării de către ostași a încălțămintei civililor din Jibou. Pe data de 20 octombrie 1919 trupele regimentului au părăsit capitala Ungariei, astfel că pe data de 1 Decembrie în același an au ajuns înapoi în garnizoana de pace (Piatra Neamț). 2 dintre drapelele de luptă ale regimentului străjuiesc astăzi Mormântul Eroului Necunoscut de la parterul Monumentului comemorativ de pe Măgura
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
încălțămintei civililor din Jibou. Pe data de 20 octombrie 1919 trupele regimentului au părăsit capitala Ungariei, astfel că pe data de 1 Decembrie în același an au ajuns înapoi în garnizoana de pace (Piatra Neamț). 2 dintre drapelele de luptă ale regimentului străjuiesc astăzi Mormântul Eroului Necunoscut de la parterul Monumentului comemorativ de pe Măgura Ocnei. În Zalău a fost îngropat sergentul-erou Ilie Popa, căzut în lupta din gara orașului. Mormântul acestuia a fost transformat în 1920 în ziua de Sânta Maria (15 august
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
Zalău a fost îngropat sergentul-erou Ilie Popa, căzut în lupta din gara orașului. Mormântul acestuia a fost transformat în 1920 în ziua de Sânta Maria (15 august) în „Monumentul Unității Naționale”, prin strădania avocatului Aurel Hețco . La sfârșitul Primului Război Mondial, drapelul regimentului a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, în grad de Cavaler.
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
fenomen a pus conducătorii mișcării naționale române în fața necesității de a organiza și îndruma acești soldați, împrăștiați în diferite zone ale Imperiului. Cu scop de măsură preventivă Comandamentul Armatei Austro-Ungare dispersase unitățile cu pondere națională minoritară însemnată. În acest context Regimentul 64 Orăștie fusese relocat la Viena, Regimentele 2 Brașov, 37 Oradea și 51 Cluj la Praga, 43 Caransebeș într-o localitate aflată la nord de Praga. La Brno fuseseră încartiruite alte unități militare din Banat. Suplimentar, odată cu intrarea României în
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
în fața necesității de a organiza și îndruma acești soldați, împrăștiați în diferite zone ale Imperiului. Cu scop de măsură preventivă Comandamentul Armatei Austro-Ungare dispersase unitățile cu pondere națională minoritară însemnată. În acest context Regimentul 64 Orăștie fusese relocat la Viena, Regimentele 2 Brașov, 37 Oradea și 51 Cluj la Praga, 43 Caransebeș într-o localitate aflată la nord de Praga. La Brno fuseseră încartiruite alte unități militare din Banat. Suplimentar, odată cu intrarea României în război, regimentele românești de pe Frontul de Est
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
Orăștie fusese relocat la Viena, Regimentele 2 Brașov, 37 Oradea și 51 Cluj la Praga, 43 Caransebeș într-o localitate aflată la nord de Praga. La Brno fuseseră încartiruite alte unități militare din Banat. Suplimentar, odată cu intrarea României în război, regimentele românești de pe Frontul de Est au fost relocate pe frontul italian. Odată desprinse de pe frontul din Peninsulă, drumul acestora spre Transilvania a fost dirijat contrar dispoziilor comandamentelor proprii prin Viena, la îndemnul preoților militari și al ofițerilor români, urmarea respectivei
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
și a-i încadra și instrui în unități proprii. Părăsind frontul italian spre Viena, sublocotenentul Iuliu Maniu (singurul militar din Comitetul Executiv al Partidului Național Român) a primit din partea fruntașilor politici români transilvăneni misiunea de a organiza trupe regulate din regimentele ardelene relocate din garnizoanele lor de origine pe teritoriul Austriei și în Boemia, precum și de a organiza soldații români întorși de pe front, activând în calitate de "„însărcinat cu afacerile pe lângă guvernul comun de la Viena”" al Consiliului Național Român Central. Aflat aici, pe
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
că sosise timpul creării României Mari, în concordanță cu principiul autodeterminării enunțat de Woodrow Wilson. Realizarea acestui deziderat implica însă organizare, astfel că însărcinatul cu afaceri le-a propus celor prezenți o întâlnire pentru a doua zi. La sugestia adjutantului "Regimentul 64 Infanterie din Orăștie", căpitanului Traian Popa, întâlnirea s-a ținut la restaurantul „Weigel” din Dreher-Park, aflat în apropierea cazărmii Franz Ferdinand. Cu o zi înainte ca urmare a unei alte întâlniri ținute la la același restaurant aflat în apropiere
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
Comitet Național al Românilor din Transilvania”, căruia i s-a subordonat Senatul Militar. Odată însă ajunsă la Viena vestea constituirii la Budapesta a „Consiliului Național Român Central” (mutat ulterior la Arad), Senatul a recunoscut autoritatea acestuia. Procesul de divizare a regimentelor pe criterii etnice s-a petrecut în general în mod pașnic. Nucleul grupării de soldați români din Viena l-a constituit "Regimentul 64 Infanterie Orăștie", a cărui structură inițială s-a descompus în noaptea de 30/31 octombrie odată cu izbucnirea
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]