7,557 matches
-
în prezent ortodocși și a urmașilor lor împotriva sentinței civile nr. 1918 din 19 octombrie 2011 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul numărul 1955/100/2009, pe care a schimbat-o în parte și în consecință a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică a Maramureșului în contradictoriu cu pârâta Parohia Ortodoxă Baia Mare. Împotriva deciziei Curții de Apel Cluj au formulat recurs atât pârâta, cât și reclamanta, recursuri respinse de Înalta Curte de Casație și
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare () [Corola-website/Science/303637_a_304966]
-
Una dintre cele mai vitale probleme ale republicii era normalizarea relațiilor cu Armenia vecină, unde conform recensământului din 1897, din 7 "uezde" (provincii rusești) în 4 azerii erau majoritari. Pe Baku deranja atacurile și deportările populației azere din Armenia și revendicările teritoriale ale Erevanului asupra Azerbaidjan, în provinciile Zangazur, Naxçîvan, Karabakh fiindcă spre deosebire de Azerbaidjanul filo-turc și Georgia filo-germană, această țară era susținută de Antanta. Trupele fostului general otoman de origine armean, Andronik, în vara 1918, au invadat provincia Zangazur la granița
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
guvernul ungar care avea scopul de a diviza Cehoslovacia și de a încorpora Slovacia Ungariei. Miklós Kozma, palatin al Regentului maghiar Miklós Horthy, a recunoscut deschis, un an mai târziu, la 12 aprilie 1939 — după Primul Arbiraj de la Viena — că "revendicările minorităților maghiare din țările vecine au fost doar tactici îndreptate către implementarea unui scop strategic — restaurarea unei Ungarii Mari care să ocupe întregul Bazin Carpatic." La 30 septembrie 1938, a fost finalizat Acordul de la München privind populația germană din Cehoslovacia
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
ocupe întregul Bazin Carpatic." La 30 septembrie 1938, a fost finalizat Acordul de la München privind populația germană din Cehoslovacia. În urma presiunilor din partea Poloniei și Ungariei, acordului i s-au adăugat protocoale suplimentare. Acestea stipulau că Cehoslovacia trebuie să rezolve și revendicările minorităților maghiară și polonă într-un termen de trei luni, prin negocieri bilaterale; altfel, chestiunile respective aveau să fie rezolvate de către cei patru semnatari ai Acordului de la München, și anume Germania, Italia, Franța și Regatul Unit). Polonia, însă, a ocupat
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
semnatari ai Acordului de la München, și anume Germania, Italia, Franța și Regatul Unit). Polonia, însă, a ocupat orașul Těšín și o regiune de 1000 km² din jurul acestuia, cu populație majoritar polonă, aflat în nordul Moraviei încă din 1 octombrie, în urma revendicărilor adresate Cehoslovaciei cu 10 zile mai înainte 21 septembrie. Negocierile cerute de Acordul de la München au început abia pe 25 octombrie 1938. Ca rezultat, pe 1 decembrie, Polonia a primit și alte teritorii, de această dată în nordul Slovaciei, în
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
Craiova și secretar al Consiliului județean Dolj, adică, așa cum i se spunea, "director al Prefecturii". El s-a remarcat și prin diverse scrieri juridice: Una parte din ticăloșiile administrației colectiviste (1888), Mișcarea funcționarilor județeni și comunali din toată țara pentru revendicarea drepturilor la pensiuni (1893), sau Legea de expropiație pentru cauza de utilitate publică cu câteva explicații practice (1899). Familia Georgeștilor își interferează relațiile zilnice și în timp cu mai toate familiile de vază ale Craiovei. Dacă nu ar fi fost
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
nelatină. Pe tărâm politic s-a numărat printre militanții pentru drepturile poporului român din Transilvania, fiind unul dintre cei zece secretari ai Adunării Naționale de la Blaj din 1848. Membru în Delegația trimisă la Curtea imperială din Viena spre a prezenta revendicările românești, membru în Comitetul Național Român din Sibiu, iar în 1863-1864 membru în Dieta Transilvaniei de la Sibiu. Pe 21 octombrie 1991, cu ocazia aniversării a 130 de ani de la întemeierea ASTREI, a fost dezvelit la Sibiu bustul lui Timotei Cipariu
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
reușit să oprească atacul armatei armene, care ocupase deja localitățile-cheie cum ar fi Sadaxlî și Saraclî. În cercurile politice din Armenia, filo-englezii aveau o pondere însemnată, fapt apreciat de Londra, care nu a permis înfrângerea totală a Armeniei. Aceasta, din cauza revendicărilor sale teritoriale, era în stare de război cu Azerbaidjanul. În 31 decembrie acțiunile militare au fost oprite. Georgia a reușit să păstreze partea nordică a Borceali (de Câmpie), unde până azi minoritatea turcofonă este un element etnic principal ce a
Azerii din Georgia () [Corola-website/Science/304343_a_305672]
-
se temeau în mod justificat de sabotaje și atrocitați din partea numeroasei populații islamice turcofone ("azere"). S-a trecut la o politica de intimidare si izgonire a turcofonilor din zonele strategice. Azerbaidjanul era vexat de această politică a Armeniei și de revendicările teritoriale reciproce ale Erevanului și Azerbaidjanului, în special în ce privește provinciile Zangezur (Siunik), Naxicevan și Karabah (Arțakh). Spre deosebire de Azerbaidjanul filo-turc și Georgia, devenită pro-germană, Armenia era în 1917-1918 aliata Antantei și, dupa ieșirea Rusiei din război, preluase 80% din efortul militar
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
în iunie 1997 prin care România a renunțat definitiv la teritoriile anexate de URSS în 1948, cu excepția insuliței Maican; problema apelor din jurul insulei Șerpilor a fost prezentată în fața Curții Internaționale de Justiție de la Haga în 2009. Ucraina (care plasase limita revendicării sale mult mai aproape de coastele românești decât de ale sale) nu a obținut la Haga decât 20% din totalul zonei litigioase, dar 65% din zona a cărei adâncime medie este sub 40 m. Vezi și: Pierderi teritoriale ale României
Relațiile externe ale României () [Corola-website/Science/304386_a_305715]
-
21 decembrie 1989 un trimis al F.D.R. (Beni Oprea) a ajuns în Arad cu scopul de a aprinde flacăra revoluției și în acest oraș. În 22 decembrie F.D.R. a tipărit manifestul "A căzut tirania!" în care se anunțau principalele sale revendicări. F.D.R. a multiplicat și documentul "Rezoluția finală a adunării populare din Timișoara" (citit și din balconul Operei), care se voia o esență a revendicărilor Revoluției timișorene, dar a căror realizare nu a mai fost urmărită apoi în mod serios. Lorin
Frontul Democratic Român (1989) () [Corola-website/Science/304444_a_305773]
-
În 22 decembrie F.D.R. a tipărit manifestul "A căzut tirania!" în care se anunțau principalele sale revendicări. F.D.R. a multiplicat și documentul "Rezoluția finală a adunării populare din Timișoara" (citit și din balconul Operei), care se voia o esență a revendicărilor Revoluției timișorene, dar a căror realizare nu a mai fost urmărită apoi în mod serios. Lorin Fortuna, liderul F.D.R., a precizat de la balconul Operei că nu se dorește schimbarea regimului socialist, ci un dialog cu guvernul. De la tribună manifestanții au
Frontul Democratic Român (1989) () [Corola-website/Science/304444_a_305773]
-
Timiș (actuala prefectură), din reprezentanții manifestanților care au intrat în tratative cu prim-ministrul Constantin Dăscălescu. Printre membri acestui comitet se aflau Ioan Savu, Ion Marcu, Sorin Oprea, Petre Petrișor, Petre Boroșoiu și alții. Aceștia au înaintat o listă de revendicări, inclusiv demisia lui Ceaușescu și a guvernului, eliberarea arestaților, anunțarea publică prin radio și televiziune a celor întîmplate la Timișoara. S-a obținut, în 20 decembrie, eliberarea majorității celor arestați, iar Nicolae Ceaușescu a vorbit în seara aceleiași zile la
Frontul Democratic Român (1989) () [Corola-website/Science/304444_a_305773]
-
Meheși, Ioan Budai Deleanu, Ioan Para și alții, pentru a fi dus la Viena de Ioan Bob, arhiepiscopul greco-catolic de la Blaj, și de Gherasim Adamovici, arhiepiscopul ortodox de la Alba-Iulia. Prin Nicolae Ursu zis „Horea”, răsculații au prezentat prin acest text revendicări similare cu cele exprimate zece ani mai înainte în America sau cinci ani mai târziu în Franța. În ciuda înfrângerii răscoalei și uciderii lui Horea și lui Cloșca, împăratul austriac Iosif al II-lea a fost silit să desființeze iobăgia și
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
fii care a supraviețuit maturității. Pretinderea dreptului la coroană a Ducelui de York în 1460 a fost escaladarea conflictului cunoscut sub numele de Războiul celor Două Roze. Când tatăl său a fost ucis în Bătălia de la Wakefield, Eduard a moștenit revendicările sale. Cu sprijinul vărului său, Richard Neville, al 16-lea Conte de Warwick, Eduard a învins pe Lancasteri într-o succesiune de bătălii. Și în timp ce Henric al VI-lea și regina lui, Margareta de Anjou, erau în campanie în nordul
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
a-l discredita pe Eduard și pe moștenitorii săi. În ultimii ani, problema a fost luată în considerare serios, cu toate acestea, există dovezi limitate cum că Richard de York nu era tatăl biologic al lui Eduard al IV-lea. Revendicările s-au bazat în jurul aspectului lui Eduard și a împrejurărilor nașterii sale în străinătate. În timpiul vieții sale, s-a constatat că Eduard avea puține asemănări cu tatăl său. Spre deosebire de tatăl său, el avea peste 2 metri înălțime, însă și
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
revoluție pașnică ce a produs mici diferențe față de forma actuală de stat. Nașterea Republicii a fost însoțită de polemici cu privire la legalitatea referendumului. Suspiciuni de fraudă electorală și alte acțiuni aflate în afara legii, nu au fost înlăturate de istorici constituind obiectul revendicărilor monarhiștilor. Pe data de 2 iunie 1946 se alegea de către cetațenii italieni(și femeile care votau pentru prima dată)atât forma de organizare a statului cât și membrii Adunării Constituționale ce trebuiau sa elaboreze Constituția. Constituția Italiei înainte de 1946 era
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
politice, atât necesitatea de a produce o legislație ce ar putea contribui la o clasă politică mai bună prin aplicarea acestor norme. În 1914 la izbucnirea primului război mondial, Italia putea fi numărată printre democrațiile mondiale în ciuda tensiunilor interne datorate revendicărilor claselor de lucru, precum și a problemei nerezolvate a Bisericii Catolice, pentru evenimentele din 1870. Dreptul de vot, limitat inițial doar la categoria celor avuți, și-a extins aria de acoperire. În 1911, guvernul lui Giovanni Giolitti a introdus sufragiul universal
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
(23 ianuarie 1821, Tismana) reprezintă un document programatic al mișcării conduse de Tudor Vladimirescu, adresat către tot „norodul omenesc” din Țara Românească, și care cuprinde o serie de revendicări, printre care erau împărțirea pământurilor boierilor și mănăstirilor către țărănime, desființarea privilegiilor boierești, dreptate și slobozenie. „"Fraților locuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău! Șarpele când îți
Proclamația de la Padeș () [Corola-website/Science/312048_a_313377]
-
mai 1990. Aplicarea punctului 8 din Proclamația de la Timișoara, desființarea Decretului 473 care subordona Televiziunea națională conducerii de partid și de stat, epurarea guvernului de nomenclaturiști, amânarea alegerilor, judecarea vinovaților de crimele din decembrie 1989 au fost doar câteva din revendicarile susținute de cei care au manifestat în Piața Universității. Sute de personalități s-au exprimat de la balconul Universității, numit „tribună a democrației”. Discursurile au avut loc până în ultimele zile premergătoare părăsirii zonei de către membrii din organizații. Printre cei care au
Golaniada () [Corola-website/Science/311490_a_312819]
-
la mișcările revendicative ale studenților din București în 1956 (vezi Mișcările studențești din București din 1956). A fost printre organizatorii unei manifestații de solidaritate în Piața Universității, programat pentru ziua de 5 noiembrie 1956. Studenții urmau să ceară satisfacerea unor revendicări cu caracter politic și social; era însă prevăzută și posibilitatea de transformare a mitingului într-o mișcare de răsturnare a regimului comunist, în cazul în care numărul participanților era mare. A fost arestat la 4 noiembrie 1956, cu o zi
Mihail Victor Serdaru () [Corola-website/Science/311599_a_312928]
-
la mișcările revendicative ale studenților din București în 1956 (vezi Mișcările studențești din București din 1956). A fost printre organizatorii unui miting de solidaritate în Piața Universității, programat pentru ziua de 15 noiembrie 1956. Studenții urmau să ceară satisfacerea unor revendicări cu caracter politic și social; era însă prevăzută și posibilitatea de transformare a mitingului într-o mișcare de răsturnare a regimului comunist, în cazul în care numărul participanților era mare. A fost arestat la 30 noiembrie 1956, fiind judecat în
Vasile Brânzan () [Corola-website/Science/311603_a_312932]
-
la mișcările revendicative ale studenților din București în 1956 (vezi Mișcările studențești din București din 1956). A fost printre organizatorii unei manifestații de solidaritate în Piața Universității, programat pentru ziua de 15 noiembrie 1956. Studenții urmau să ceară satisfacerea unor revendicări cu caracter politic și social; era însă prevăzută și posibilitatea de transformare a manifestației într-o mișcare de răsturnare a regimului comunist, în cazul în care numărul participanților era mare. A fost arestat la 10 noiembrie 1956, fiind judecat în
Alexandru Tătaru () [Corola-website/Science/311615_a_312944]
-
la mișcările revendicative ale studenților din București în 1956 (vezi Mișcările studențești din București din 1956). A fost printre organizatorii unui miting de solidaritate în Piața Universității, programat pentru ziua de 15 noiembrie 1956. Studenții urmau să ceară satisfacerea unor revendicări cu caracter politic și social; era însă prevăzută și posibilitatea de transformare a mitingului într-o mișcare de răsturnare a regimului comunist, în cazul în care numărul participanților era mare. A fost arestată la 15 noiembrie 1956, fiind judecată în
Christa Depner () [Corola-website/Science/311616_a_312945]
-
termenul pe care l-a ales, „néo-criticisme”; dar acest sistem este mai degrabă o transformare decât o continuare a kantianismului. Friedrich Nietzsche susține că Kant comite o tautologie agnostică și nu dă un răspuns satisfăcător în ce privește "sursa" dreptului filozofic asupra revendicărilor metafizice de un fel sau altul; el ridiculizează mândria lui Kant în abordarea celui „mai dificil lucru ce poate fi întreprins în numele metafizicii.” Cunoscutul „obiect în sine” a fost numit produs al obiceiului filozofic, care caută să introducă un subiect
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]