9,175 matches
-
Îngrijitor al Dulapului și iubitor al tuturor articolelor vestimentare de damă (Fetițo, dacă e să fie țol festiv, ia aici o rochie Oscar și cu asta, basta. Și acum, lasă rușinea de‑o parte, scoate pantalonii de pe tine și Încearcă rochia asta, de dragul lui Jeffy“. Am Început să desfac nasturii pantalonilor, iar el a strâmbat din nas. L‑am Întrebat dacă găsea trupul meu, pe jumătate dezgolit, chiar atât de respingător, la care el mi‑a răspuns că nu, bineînțeles; doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
promovata beauty editor, vorbea la telefon cu manichiurista care venea la birou În situații de urgență. — O să ți se facă manichiura În sala de ședințe la ora 4:45, mi‑a comunicat Allison când am răspuns la telefon. Porți o rochie neagră, nu? Insistă să‑ți dea cu ojă Chanel nuanța Ruby Red. Spune‑i să factureze pe departamentul nostru. Întreg biroul lucrase Într‑un ritm aproape frenetic spre a mă face să arăt acceptabil pentru festivitatea de mare gală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
autorizase transformarea și erau nerăbdători să‑i demonstreze nivelul ridicat al bunului gust și al clasei lor. Lily și‑a terminat acțiunea caritabilă Într‑ale machiajului, iar eu m‑am Întrebat În treacăt dacă nu cumva arătam ridicol Într‑o rochie Oscar de la Renta până la pământ și dată cu ruj roz‑bombon Bonne Belle. De bună seamă, dar refuzasem toate ofertele privind trimiterea unei experte În machiaj la mine acasă. Întreg personalul Încercase să insiste - nici unul prea subtil - dar eu refuzasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Andy, trebuie să pleci. Du‑te și te pregătește - stăm mai târziu de vorbă. Și, din nou, nu mi‑a rămas de făcut decât să mă mișc repede, cu inima bătând să‑mi spargă pieptul, așa că am intrat rapid În rochie, mi‑am dat cu peria prin păr și m‑am străduit să asociez câteva nume la pozele pe care Emily mi le scosese la imprimantă În cursul zilei. Lily urmărea toate astea cu un vag aer amuzat, dar știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu mă pot hotărî dacă e superbă sau oribilă, dar e destul de festivă și e Chanel, așa că o să se potrivească. Am Îmbrățișat‑o. — Promite‑mi doar că dacă Miranda mă omoară pentru că spun ceva care nu trebuie spus, o să arzi rochia asta și o să mă Îngropi În pantalonii mei maro de trening. Promite‑mi! Ea a Înhățat rimelul și a Început să mă machieze. — Arăți grozav, Andy, zău că da. N‑am crezut niciodată că o să te văd Într‑o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rochia asta și o să mă Îngropi În pantalonii mei maro de trening. Promite‑mi! Ea a Înhățat rimelul și a Început să mă machieze. — Arăți grozav, Andy, zău că da. N‑am crezut niciodată că o să te văd Într‑o rochie Oscar la una dintre petrecerile Mirandei Priestly, dar, ce pot să spun, ai look‑ul potrivit. Mi‑a Înmânat poșeta Judith Leiber, enervant de strălucitoare și cu lanțul prea lung, și mi‑a deschis ușa: — Distracție plăcută! Mașina mă aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar era liniștitor faptul că măcar Își Închipuia că o să mă Întorc acasă. Poate n‑o să fie chiar așa de rău, am gândit eu și m‑am lăsat pe spate pe bancheta moale a mașinii de la firmă. Dar chiar atunci rochia mi s‑a ridicat până peste genunchi și picioarele au luat contact cu pielea rece ca gheața, așa că am sărit În sus. Sau poate o să fie oribil, exact cum Îmi Închipui? ↔ Șoferul a sărit din locul lui și a alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Universității Columbia, chiar mai ceva decât cele timorante de la clădirea Capitoliului din Washington. Abia după ce am urcat cam o zecime din splendorile acelea, am Început să le urăsc cu Înverșunare. Ce individ crud și sadic putuse condamna o femeie În rochie lungă până la pământ, mulată pe corp și cu tocuri cui să urce un asemenea deal infernal? Dat fiind că nu Îl puteam urî pe arhitect sau pe cel care Îl angajase, m‑am văzut nevoită să o urăsc pe Miranda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
uit durerea Înfiorătoare care mă săgeta din cap până‑n picioare. Încă zece trepte, atât mai aveam, zece trepte, o, Doamne, umezeala pe care o simțeam În pantofi era cumva sânge? Trebuia oare să mă prezint În fața Mirandei Într‑o rochie Oscar scăldată În sudoare și cu picioarele Însângerate? Te rog, o, te rog, spune‑mi că aproape am ajuns și... iată! Sfârșitul treptelor. Sentimentul victoriei nu era mai mic decât cel resimțit de o alergătoare de nivel mondial care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de istorie și cultură era grandios. Tăcerea Însăși era asurzitoare. După aproape cincisprezece minute de plimbare, având grijă să nu mă Îndepărtez prea mult de acel agent În devenire al serviciilor secrete, o fată cu Înfățișare comună, Îmbrăcată Într‑o rochie lungă bleumarin, a traversat foaierul uriaș și a venit spre mine. Am fost foarte surprinsă să constat că o fată care are un loc de muncă atât de strălucit putea fi atât de simplă și m‑am simțit dintr‑o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În detaliu contrastul dintre acele culori și alb („Robert ăsta chiar că e un geniu“ă, o siluetă de un roșu intens mi‑a atras atenția. Într‑un colț, dreaptă ca un băț, sub un tablou enorm stătea Miranda În rochia ei roșie Chanel cu mărgele, comandată, croită, probată și curățată chimic doar pentru seara asta. Și, chiar dacă aș exagera spunând că meritase fiecare cent (dat fiind că toți cenții ăștia alcătuiau o cifră de zeci de mii de dolariă, arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
domnului Tomlinson, foarte distins, cu părul lui grizonat, făcuse greșeala oribilă de a purta un frac alb - și asta În luna mai - cu o batistă În buzunarul de la piept și baston. Logodnica lui purta un coșmar din tafta, verde smarald. Rochia se strângea și se aduna și se Învârtejea Împrejurul corpului ei, Împingându‑i bustul enorm În sus și dând impresia că fata o să piară sufocată de proprii sâni de silicon. Diamante cât pumnul Îi atârnau din urechi și unul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oameni s‑a Îndreptat spre atrium, cu Miranda În frunte. Tot restul serii s‑a desfășurat cam cum a Început. Am recunoscut numele tuturor oaspeților și am reușit să nu scap nimic prea penibil pe gură. Parada fracurilor albe, a rochiilor de șifon, a coafurilor uriașe, a bijuteriilor și mai mari și a femeilor abia trecute de adolescență a Încetat să mă amuze pe măsură ce treceau orele, dar nu mă săturam tot privind‑o pe Miranda. Ea era o veritabilă lady și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
căutat‑o pe Ilana, dar ea o ștersese deja. Mașinii de la firmă nu i‑au trebuit decât vreo zece minute să ajungă după ce am chemat‑o - mă gândisem În treacăt să iau metroul, dar nu eram prea sigură de rezistența rochiei Oscar sau a picioarelor mele În metrou - și m‑am cufundat extenuată, dar calmă, pe bancheta din spate a mașinii. Când am trecut pe lângă ghereta lui John, În drum spre lift, el a băgat mâna sub birou și a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din redactori de modă din New York, o trupă de stiliști În coafură și machiaj parizieni și o selecție de mare clasă din cea mai stilată și scumpă garderobă din lume. — A venit mașina, Ahn‑dre‑ah? Arăta superb, Într‑o rochie scurtă, Încrețită, din catifea. — Da, doamnă Priestly, a intervenit Monsieur Renaud și ne‑a condus pe lângă un grup care părea format din editori americani, veniți tot pentru prezentările de modă. O tăcere Încărcată de deferență s‑a lăsat peste grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu că să se plimbe pe afară când eu am nevoie de ea. Așa ceva e inacceptabil, Ahn‑dre‑ah! Când a reușit să ajungă, În sfârșit, În fundul Încăperii și să se plaseze drept În fața mea, o femeie Îmbrăcată Într‑o rochie argintie până la pământ plutea pe podium, În mijlocul mulțimii de oameni care o priveau admirativ, iar muzica s‑a schimbat dintr‑o bizară incantație gregoriană Într‑un soi de heavy metal gălăgios. Durerea mea de cap a Început să pulseze din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tot așteptat ca Emily sau Jocelyn să mă sune ca să‑mi spună că or să trimită un mesager după hainele acelea, dar nu m‑a sunat nimeni. Așa că erau toate ale mele. Am Împachetat majoritatea garderobei, dar am lăsat afară rochia Diane Von Furstenburg. Când m‑am uitat prin lucrurile care fuseseră În biroul meu și pe care Emily mi le trimisese prin poștă, am dat peste scrisoarea de la Anita Alvarez, cea În care Își exprimase adorația față de tot ce Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În biroul meu și pe care Emily mi le trimisese prin poștă, am dat peste scrisoarea de la Anita Alvarez, cea În care Își exprimase adorația față de tot ce Însemna Runway. Tot avusesem de gând de atunci să Îi trimit o rochie nemaipomenită, dar nu găsisem niciodată destul timp. Am Împachetat rochia În foiță subțire, am pus acolo și o pereche de pantofi Manolos și am falsificat un bilețel ca din partea Mirandei - talent pe care am constatat cu tristețe că Încă Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prin poștă, am dat peste scrisoarea de la Anita Alvarez, cea În care Își exprimase adorația față de tot ce Însemna Runway. Tot avusesem de gând de atunci să Îi trimit o rochie nemaipomenită, dar nu găsisem niciodată destul timp. Am Împachetat rochia În foiță subțire, am pus acolo și o pereche de pantofi Manolos și am falsificat un bilețel ca din partea Mirandei - talent pe care am constatat cu tristețe că Încă Îl mai posed. Fata asta trebuie să afle - măcar o dată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îl mai posed. Fata asta trebuie să afle - măcar o dată În viața ei - cum e să ai un obiect frumos de Îmbrăcăminte. Și, Încă mai important, trebuie să creadă că există pe undeva cineva căruia Îi pasă de ea. Cu excepția rochiei, a unei perechi foarte mulate și sexy de jeansi D&G și de poșeta cu aspect clasic, căptușită cu blană, cu lănțișor metalic, pe care o dădusem cadou mamei („O, scumpo, dar e superbă. Și ce marcă ziceai că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Reușea să facă asta, Înclinîndu-și puțin capul pe spate și privind cu maximă intensitate, dar nu la domnul Mundy, ci la un tablou pe care-l atîrnase deasupra șemineului, și care reprezenta o femeie cu ochi blînzi, Îmbrăcată Într-o rochie victoriană cu guler Înalt, despre care Duncan aflase că este fondatoarea Științei Creștine, doamna Mary Baker Eddy. Pe rama neagră cineva scrisese, nu foarte Îndemînatic, cu vopsea emailată - poate chiar domnul Leonard - o cugetare, care suna astfel: „Să stai mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cineva de la FAAR, spunea el cu amărăciune. De cîte ori treceam pe lîngă un magazin de bijuterii, Își scrîntea glezna... Helen extrase o altă foaie de hîrtie. — Ce-ați zice de doamna asta? Ia să vedem. Îi place să facă rochii și să meargă la cinematograf. Bărbatul se aplecă să privească fotografia și se trase imediat Înapoi. Nu-mi plac fetele cu ochelari. — Ei, vă amintiți de sfatul meu de-a fi deschis? — Nu vreau să par dur, zise el, aruncînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pătată. Avea Încă lămpi de gaz cu flacăra ca o coadă de pește. Mai erau și fotografii galbene, Învechite, cu domnul Mundy pe cînd era un tînăr slab, alta cu el copil, cu sora și mama lui, Îmbrăcată Într-o rochie neagră, țeapănă ca regina Victoria. Totul acolo era mort, mort de-a binelea, dar Duncan, cu ochii lui negri, vioi, cu rîsul lui limpede de băiat, se simțea acasă printre toate aceste obiecte. Viv ridică poșeta. — Ți-am adus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acolo În fiecare noapte; erau sigure c-o să uite o dată. Și nu erau servitoarele experte În asemenea chestiuni? Acum, cînd cărțile Juliei mergeau atît de bine, trebuiau să fie mai atente ca oricînd. Julia veni la oglindă. Își pusese o rochie din in În pliuri, de culoare Închisă și-și aranja părul, fără să dea atenție detaliilor; dar ea putea ignora haosul, se gîndi Helen, și să arate așa ca acum, absurd de bine pusă la punct și de frumoasă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că pe vremuri fuseseră locuințe de marcă, poate ale curvelor de rangul doi din Regency, fete pe care le chema Fanny, Sophia, Skittles... Juliei și lui Helen le plăcea să și le imagineze coborînd cu pași mărunți pe scară În rochiile lor stil empire și-n pantofii cu tălpi moi, Încălecînd și ducîndu-se să călărească În Rotten Row. CÎnd era vremea rea, stucatura decolorată arăta oribil. Astăzi, Însă, strada era luminată din abundență, iar frontoanele caselor păreau Înălbite, ca niște oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]