7,755 matches
-
puțin de un grad de poziția prezisă de calculele lui Urbain Le Verrier. La scurt timp după aceasta a fost descoperit și satelitul său Triton. Alți 12 sateliți au fost descoperiți în secolul al XX-lea. La 25 august 1989, sonda spațială "Voyager 2" a trecut prin vecinătatea planetei. Neptun are o compoziție asemănătoare cu cea a lui Uranus, compozițiile ambelor planete fiind diferite de ale giganților gazoși mai mari, Jupiter și Saturn. Atmosfera lui Neptun este asemănătoare cu cea a
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
Neptun are un sistem de două inele care însă se observă greu și este fragmentat; existența inelelor a fost sugerată de analizele făcute asupra unor fotografii din 1968 ale planetei, dar confirmarea sigură a fost făcută abia în 1989 de către sonda "Voyager 2". Desenele lui Galileo Galilei dovedesc că el este primul care a observat planeta la 28 decembrie 1612 și mai apoi la 27 ianuarie 1613. De fiecare dată, Galileo a confundat planeta cu o stea fixă, aceasta apărând foarte
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
în 2020. Rezultatul perioadei orbitale lungi a lui Neptun este că durata anotimpurilor este de aproximativ patruzeci de ani. În 1989, Marea Pată Întunecată, un sistem de furtuni anticiclonic ce se întinde pe 13000×6600 km, a fost descoperită de sonda spațială NASA "Voyager 2". Furtuna semăna cu Marea Pată Roșie a lui Jupiter. Peste 5 ani, la 2 noiembrie 1994, Telescopul Spațial Hubble nu a mai observat Marea Pată Întunecată pe suprafața planetei. În schimb, o nouă furtună similară cu
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
cele mai excentrice orbite comparativ cu orbitele tuturor celorlalți sateliți cunoscuți din Sistemul solar. Excentricitatea de 0,7512 face ca distanța față de Neptun să fie de șapte ori mai mare la apocentru decât la pericentru. Între iulie și septembrie 1989, sonda spațială "Voyager 2" a descoperit 6 sateliți noi ai planetei Neptun. Dintre aceștia, satelitul cu formă neregulată Proteus este notabil prin faptul că are dimensiunea maximă pe care o poate avea un corp de densitatea acestuia, fără a căpăta o
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
de activ. Au fost descoperiți șase sateliți noi și s-a confirmat că planeta are mai mult de un inel. În 2003, a existat o propunere către „Vision Missions Studies” de la NASA de a implimenta o misiune „Neptune Orbiter cu Sonde”, asemănătoare misiunii "Cassini-Huygens", fără energie electrică sau propulsie pe bază de fisiune. Munca se desfășoară în colaborare cu JPL și Institutul de Tehnologie din California ("Caltech").
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
nebuloasa care s-a contractat dintr-un nor molecular pentru a forma Sistemul Solar. Restul sunt rezultatul dezintegrării radioactive, și proporția lor relativă poate fi folosită pentru a determina prin . Majoritatea heliului din scoarța Pământului (aproximativ 99% din heliul din sondele de gaze, așa cum arată abundența mai scăzută de ) este un produs al dezintegrării alfa. Există pe Pământ câteva urme de atomi care nu au fost prezenți de la început (adică „neprimordiali”), și care nici nu sunt rezultatul dezintegrărilor radioactive. Carbon-14 este
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
strategia de rezistență consistă în sabotarea echipamentelor trupelor ocupante. Statele Unite au avut intenția de a reconstrui repede infrastuctura petrolieră irakiană pentru ca producția, acum în mâinile contractanților americani, să revină la nivelele dinaintea războiului (obiectiv ascuns evident al invaziei), dar distrugerea sondelor a dat o lovitură mare acestei inițiative. Conducta petroliferă din nord, care se continuă până în Turcia, a fost obiect al sabotajului, fiind distrusă imediat după ce SUA și-au anunțat intenția de a transporta petrolul în afara țării pe această rută, iar
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
în interiorul planetei. Atmosfera lui Jupiter este de asemenea foarte turbulentă. Aceasta indică faptul ca vânturile sunt conduse, în mare parte, de căldura internă a planetei și nu de cea provenită de la Soare, cum este cazul Pământului. În 1979 și 1980, sonda spațială NASA Voyager a stabilit că Marea Pată Roșie și-a redus dimensiunea la 23335 km, iar observațiile realizate de astronomi amatori, începând din 2012, au evidențiat că ritmul s-a accelerat, diametrul reducându-se cu aproape 1000 km pe
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
de a fi sferică—se extinde spre soare „doar” 4,3 milioane de kilometri). Lunile lui Jupiter sunt cuprinse în magnetosfera lui, ceea ce explică parțial activitatea de pe Io. Din păcate pentru viitoarele călătorii spațiale și o problemă mare pentru proiectanții sondelor Voyager și Galileo, mediul de lângă Jupiter prezintă mari cantități de particule prinse de câmpul magnetic al lui Jupiter. Această „radiație” este similară, dar mult mai intensă decât cea observată în centurile Van Allen ale Pământului. Ar fi fatală pentru orice
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
mediul de lângă Jupiter prezintă mari cantități de particule prinse de câmpul magnetic al lui Jupiter. Această „radiație” este similară, dar mult mai intensă decât cea observată în centurile Van Allen ale Pământului. Ar fi fatală pentru orice ființă umană neprotejată. Sonda Galileo a descoperit o nouă radiație intensă între inelele lui Jupiter și straturile superioare ale atmosferei. Această nouă centură de radiații are o intensitate de aproximativ 10 ori mai mare decât cea a centurilor Van Allen de pe Pământ. Surprinzător, această
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
lui Jupiter sunt întunecate. Probabil sunt alcătuite din grăunțe mici de material pietros. Spre deosebire de inelele lui Saturn, acestea par să nu conțină gheață. Particulele din inelele lui Jupiter probabil nu rămân acolo pentru mult timp (datorită atracției atmosferice și magnetice). Sonda Galileo a găsit dovezi clare ce arată că inelele sunt alimentate încontinuu de praful format de impacturile micrometeoriților cu cele patru luni interioare, ce sunt foarte energice datorită mărimii câmpului gravitațional al lui Jupiter. Inelul interior e lărgit de interacțiunea
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
interioare, ce sunt foarte energice datorită mărimii câmpului gravitațional al lui Jupiter. Inelul interior e lărgit de interacțiunea cu câmpul magnetic al lui Jupiter. Începând cu anul 1973, mai multe nave spațiale robotizate au vizitat Jupiter, cea mai cunoscută fiind sonda spațială Pioneer 10, prima navă spațială care s-a apropiat de Jupiter suficient de mult încât să trimită noi informații despre proprietățile și fenomenele de pe cea mai mare planetă din Sistemul Solar. Zborurile către alte planete din Sistemul Solar se
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
9,7 km/s necesar pentru a pătrunde pe orbita joasă a Pământului. Din fericire, se pot utiliza prin apropierea de planete pentru a reduce energia necesară ajungerii la Jupiter, cu costul unei durate semnificativ mai mari a drumului. Singura sondă spațială care a orbitat planeta Jupiter până în prezent este Galileo, numită după faimosul astronom italian născut în 1564. Sonda spațială a intrat cu succes pe orbita lui Jupiter pe data de 7 decembrie 1995 și a orbitat planeta timp de
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
apropierea de planete pentru a reduce energia necesară ajungerii la Jupiter, cu costul unei durate semnificativ mai mari a drumului. Singura sondă spațială care a orbitat planeta Jupiter până în prezent este Galileo, numită după faimosul astronom italian născut în 1564. Sonda spațială a intrat cu succes pe orbita lui Jupiter pe data de 7 decembrie 1995 și a orbitat planeta timp de 7 ani efectuînd zboruri multiple în preajma sateliților galileeni adică Io, Europa, Ganymede și Callisto, plus în jurul satelitului Amalthea (a
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
cu succes pe orbita lui Jupiter pe data de 7 decembrie 1995 și a orbitat planeta timp de 7 ani efectuînd zboruri multiple în preajma sateliților galileeni adică Io, Europa, Ganymede și Callisto, plus în jurul satelitului Amalthea (a treia lună joviană). Sonda spațială a asistat la impactul dintre cometa Shoemaker Levy 9 și Jupiter din 1994. Deși informația obținută de Galileo despre Jupiter a fost vastă, viteza de transmisie a datelor proiectată a fost limitată de o eroare de deschidere a antenei
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
asistat la impactul dintre cometa Shoemaker Levy 9 și Jupiter din 1994. Deși informația obținută de Galileo despre Jupiter a fost vastă, viteza de transmisie a datelor proiectată a fost limitată de o eroare de deschidere a antenei direcționale. O sondă atmosferică a fost eliberată de Galileo în iulie 1995, pătrunzând în atmosfera joviană pe 7 decembrie. A fost parașutată prin 150 de kilometri de atmosferă colectând date timp de 57.6 minute, fiind până la urmă zdrobită de presiunea atmosferică uriașă
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
minute, fiind până la urmă zdrobită de presiunea atmosferică uriașă (de 22 de ori presiunea atmosferică a Pământului), la o temperatură de 153 grade Celsius. Se presupune că a fost topită și posibil evaporată în straturile inferioare mult mai fierbinți. Chiar sonda Galileo a suferit o soartă similară, doar că mult mai rapidă (nefiind frânată de parașute), când a fost ghidată intenționat înspre un impact cu Jupiter pe 21 septembrie 2003 la o viteză de peste 50 km/s. Motivul autodistrugerii sondei a
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
Chiar sonda Galileo a suferit o soartă similară, doar că mult mai rapidă (nefiind frânată de parașute), când a fost ghidată intenționat înspre un impact cu Jupiter pe 21 septembrie 2003 la o viteză de peste 50 km/s. Motivul autodistrugerii sondei a fost evitarea unei prăbușiri pe satelitul Europa care ar putea contamina satelitul despre care se crede că prezintă condiții favorabile vieții. Sonda , trimisă de NASA, a sosit la Jupiter în ziua de 4 iulie 2016, și este așteptată a
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
un impact cu Jupiter pe 21 septembrie 2003 la o viteză de peste 50 km/s. Motivul autodistrugerii sondei a fost evitarea unei prăbușiri pe satelitul Europa care ar putea contamina satelitul despre care se crede că prezintă condiții favorabile vieții. Sonda , trimisă de NASA, a sosit la Jupiter în ziua de 4 iulie 2016, și este așteptată a efectua 37 de orbite de-a lungul a 20 de luni. Planul misiunii impune ca "Juno" să studieze planeta în detaliu de pe o
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
sosit la Jupiter în ziua de 4 iulie 2016, și este așteptată a efectua 37 de orbite de-a lungul a 20 de luni. Planul misiunii impune ca "Juno" să studieze planeta în detaliu de pe o . La 27 august 2016, sonda a efectuat prima trecere la mică distanță de Jupiter și a transmis primele imagini pe care le avem de la polul nord al lui Jupiter. Jupiter are 67 de sateliți naturali cunoscuți, Dintre aceștia, 51 au un diametru mai mic de
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
un pian de jucărie, monopolizând practic petrecerea. Momentul este unul de regasire emoțională pentru tata și fiică, pe care, din cauza configurației raportilor de putere, gazdele sunt obligate să îl integreze în sărbătoarea lor și să îl și aplaude. </p> În preajma sondelor de petrol de la Buzău, Conradi, rătăcit în sat pentru a-și face nevoile, este poftit în casa de un țăran, și el super-ospitalier, întruchipare perfectă a „bunului sălbatic” din imaginarul occidental. Casă este sărăcăcioasa și murdară, wc-ul este relativ scârbos
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
pe cer. De aceea, Soarele este acoperit aproape complet în timpul unei eclipse solare totale. Luna este singurul obiect extraterestru pe care omul a reușit să aterizeze. În timp ce programul sovietic "Union's Luna" a fost primul apt în 1959 să trimită sonde fără oameni pe Lună, programul "Apollo" al NASA a realizat prima misiune cu oameni. NASA a început cu o misiune în 1968 cu Apollo 8 și cu altele între 1969 și 1972, cu Apollo 11. Aceste misiuni au adus peste
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
a Lunii (se crede că s-au format acum aproximativ 4,5 miliarde de ani într-un impact cu Terra), a structurii interne și a istoriei sale. După misiunea lui Apollo 17 din 1972, Luna a fost vizitată numai de sonde fără personal. Din 2004, Japonia, China, India, Statele Unite ale Americii și "Agenția Spațială Europeană" au trimis sonde pe Lună. Rezultatul misiunilor a dus la confirmarea descoperirii apei lunare înghețate în craterele umbrite de la poli și legate în regolitul lunar. Viitoarele
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
impact cu Terra), a structurii interne și a istoriei sale. După misiunea lui Apollo 17 din 1972, Luna a fost vizitată numai de sonde fără personal. Din 2004, Japonia, China, India, Statele Unite ale Americii și "Agenția Spațială Europeană" au trimis sonde pe Lună. Rezultatul misiunilor a dus la confirmarea descoperirii apei lunare înghețate în craterele umbrite de la poli și legate în regolitul lunar. Viitoarele misiuni spațiale cu personal omenesc sunt deja planificate. Luna rămâne, după cum spune "Outer Space Treaty", liberă în
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
datate ca având o vechime de 4 miliarde de ani. Petele întunecate, cunoscute ca mări, sunt zone de joasă altitudine care au fost cândva inundate de lavă. Rocile de aici au o vechime de 3 - 3,9 miliarde de ani. Sonda sovietică Luna 3 a făcut prima fotografie a părții invizibile în 1959. Are mai puține „mări” de lavă și mai mulți munți. Expresia „partea întunecată a Lunii” este incorectă: Luna înconjoară Soarele împreună cu Pământul, deci lumina solară cade în decursul
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]