7,398 matches
-
aflați în afara jurisdicției sale. Rușii se stabiliseră în 23 de puncte de comercializare a blănurilor, aflate pe insule și în apropierea coastei. În așezările cele mai mici, trăiau doar câte patru sau cinci ruși care colectau blănuri de la localnici, le stocau și le încărcau pe vasele companiei când acestea soseau. Existau două orașe mai mari: Novoarhanghelsk, astăzi denumit Sitka, fusese înființat în 1804 pentru a coordona comerțul cu piei de vidră de mare și în 1867 era format din 116 colibe
Achiziția teritoriului Alaska () [Corola-website/Science/321079_a_322408]
-
pentru un astronaut american în spațiu și circa 1000 de zile de ședere americană. Thomas s-au întors cu ultima misiune a programului, [STS [-91]], care a închis Phase One. Experimentele pe termen lung au fost transferate la americani și stocate în punte Shuttle și în modulul Spacehab. Porturile de andocare pentru eliberarea Shuttle a fost închisă la 09:07 EDT08 iunie și eliberarea efectivă a avut loc la ora 12:01 EDT+, operațiunile au fost finalizate în Faza Unu (Phase
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
Arhitectura von Neumann este una din arhitecturile posibile (cuprinzând conceptele constructive de bază) ale calculatoarelor numerice, arhitectură care are în centrul ei o unitate centrală de procesare (în engleză: "CPU") și o unitate separată de memorare (în care se stochează atât date cât și instrucțiuni). Datează din anii 1940. Numele provine de la John von Neumann, un renumit matematician și pionier al informaticii american de origine austro-ungar evreu, primul care a stabilit (în scris, în lucrarea „Discurs preliminar asupra proiectării logice
Arhitectură von Neumann () [Corola-website/Science/321145_a_322474]
-
iar majoritatea calculatoarelor construite până acum au avut și au această arhitectură. Principalul obiectiv al lui von Neumann a fost să construiască un sistem de calcul de uz general în care datele de prelucrat și rezultatele calculelor intermediare să fie stocate alături de instrucțiuni într-o memorie comună suficient de mare. Conform acestei arhitecturi, într-un sistem de calcul general chiar și instrucțiunile însele trebuie să poată fi modificate la fel de ușor ca și numerele („operanzii”) cu care lucrează și pe care le
Arhitectură von Neumann () [Corola-website/Science/321145_a_322474]
-
mare. Conform acestei arhitecturi, într-un sistem de calcul general chiar și instrucțiunile însele trebuie să poată fi modificate la fel de ușor ca și numerele („operanzii”) cu care lucrează și pe care le modifică ele. Astfel, instrucțiunile sunt codificate numeric și stocate în aceeași memorie ca și datele. Pentru accesul la instrucțiunile codificate se definește un subsistem de prelucrare a informației care încarcă instrucțiunile din memorie pentru a fi executate, acolo unde este nevoie realizându-se diferențierea între număr (operand) și instrucțiune
Arhitectură von Neumann () [Corola-website/Science/321145_a_322474]
-
pot înmagazina o cantitate mică, prestabilită, de informație. Informația poate fi interpretată fie ca instrucțiune, fie ca date propriu-zise. Instrucțiunile prescriu calculatorului ce să facă, iar datele sunt acele informații care trebuie prelucrate conform cu instrucțiunile. În principiu orice celulă poate stoca (memora) atât instrucțiuni cât și date. Importantă este posibilitatea ca una sau mai multe instrucțiuni, deja stocate în memorie, să fie privite de către alte instrucțiuni drept date de prelucrat/modificat dinamic („în mers”), după necesitate. UAL este din multe puncte
Arhitectură von Neumann () [Corola-website/Science/321145_a_322474]
-
date propriu-zise. Instrucțiunile prescriu calculatorului ce să facă, iar datele sunt acele informații care trebuie prelucrate conform cu instrucțiunile. În principiu orice celulă poate stoca (memora) atât instrucțiuni cât și date. Importantă este posibilitatea ca una sau mai multe instrucțiuni, deja stocate în memorie, să fie privite de către alte instrucțiuni drept date de prelucrat/modificat dinamic („în mers”), după necesitate. UAL este din multe puncte de vedere „creierul” calculatorului. Aceasta este capabilă să efectueze mai multe tipuri de operații, de exemplu operații
Arhitectură von Neumann () [Corola-website/Science/321145_a_322474]
-
conștient” de acest lucru și, de asemenea, fără consecințe negative pentru utilizator. Algoritmele ECC folosesc o procedură care creeaza o redundanta parțială a informației de prelucrat (memorat). Circuitele ECC generează sumele de control pentru secvențele binare din octeți și le stochează într-o memorie suplimentară de căte 7 biți pentru căi de date pe 32 de biți (sau de căte 8 biți pentru căi pe 64 biți). Atunci cand datele sunt preluate din memorie (citite), suma de control este recalculata la destinație
Memoria ECC () [Corola-website/Science/321132_a_322461]
-
erorilor pe un singur bit ca exemplu. Pentru fiecare set de 8 biți trimis prin magistrală de memorie, este generat un bit de verificare (check-bit) calculat cu ajutorul unui algoritm logic de tipul SAU Exclusiv. Acest bit de verificare va fi stocat pe un chip de memorie separată. Acesta este motivul pentru care modulele de memorie cu ECC suporta 9 chip-uri de memorie pe fiecare parte, față de cele 8 chip-uri pe fata des întâlnite la modulele de memorie non-ECC. Sistemul
Memoria ECC () [Corola-website/Science/321132_a_322461]
-
pe secol, per gigabyte de memorie. Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să identificăm , în primul rând, care este cauza de proveniență a erorilor. Sunt două mari cauze ale acestor, așa numite, erori "soft" : Ambele pot modifica valoarea datelor stocate pe chip-ul de memorie. Aceste erori ssunt numite și “soft” deoarece ele pot fi reparate prin modificarea valorii bitului în memorie, exact ceea ce face ECC. Modificările pentru erorile soft pe un singur bit sunt de aproximativ 1/GB de
Memoria ECC () [Corola-website/Science/321132_a_322461]
-
este un tip de memorie care în mod normal poate fi doar citită, spre deosebire de RAM, care poate fi atât citită, cât și scrisă. Memoria ROM este o clasă de suporturi de stocare utilizate în computere și alte dispozitive electronice. Datele stocate în ROM nu pot fi modificate sau pot fi modificate numai lent ori cu dificultate. De aceea, memoria ROM este folosită în principal pentru a distribui firmware (softul strâns legat de hardul specific și puțin probabilă să aibă nevoie frecvent
Memorie ROM () [Corola-website/Science/321157_a_322486]
-
nevoie frecvent de update). Memoria ROM este folosită la anumite funcții în calculatoare din două motive principale: Memoria ROM este utilizată în principal pentru stocarea programelor de sistem care stau la dispoziție în orice moment. Unul dintre ele este BIOS, stocat pe o memorie ROM, numită system BIOS ROM. Stocarea fiind pe memoria ROM, programul este disponibil odată cu pornirea calculatorului pentru a introduce setările. Întrucât scopul memoriei ROM este să nu fie modificată, apar situații în care este nevoie de schimarea
Memorie ROM () [Corola-website/Science/321157_a_322486]
-
unul dintre semnalele adresă atunci când o adresă prestabilită este accesată într-o operațiune nepermisă de copiere a datelor. Sistemul de securitate este utilizat pentru locații de memorie programabilă read-only la o scară foarte largă (VLSI). Într-o primă fază este stocat primul bit. Primul bit de securitate a datelor are valoarea primă dată când primul bit de securitate de memorie este neprogramat, și are valoarea a doua când primul bit de securitate este programat. Într-o a doua locație a memoriei
Memorie ROM () [Corola-website/Science/321157_a_322486]
-
bit. Primul bit de securitate a datelor are valoarea primă dată când primul bit de securitate de memorie este neprogramat, și are valoarea a doua când primul bit de securitate este programat. Într-o a doua locație a memoriei este stocat al doilea bit de securitate de memorie. Al doilea bit de securitate a datelor are valoarea primă dată când al doilea bit de securitate a memoriei este neprogramat, și a doua valoare când al doilea bit de securitate a memoriei
Memorie ROM () [Corola-website/Science/321157_a_322486]
-
de memorie ECC foarte eficientă. În aceste cazuri memoria trebuie protejată cu un cod ECC foarte complex. Acest cod poate corecta automat orice eroare de 1 bit care apare într-un cuvânt de 64 de biți. Pentru acest scop memoria stochează fiecare cuvânt de 64 de biți folosind cuvinte de cod de 72 de biți (din care 8 biți pentru ECC). La fiecare acces la memorie hardwareul verifică dacă cuvântul de cod este corect; dacă nu, calculează automat cel mai apropiat
Cod corector de erori () [Corola-website/Science/321159_a_322488]
-
suprafață magnetică dispusă pe platane rotunde metalice rigide (dure). Discul dur este format din: Un nou tip de dispozitiv de stocare magnetica, MRAM (Magnetoresistive Random Access Memory), este produs. Acest dispozitiv se bazează pe efectul TMR (tunnel magnetoresistance) pentru a stoca datele. Printre avantajele sale se numără: non-volatilitate, consum de energie redus și robusteșe bună la șoc. MRAM este utilă în cazul aplicațiilor pentru care o cantitate moderată de date are nevoie de actualizări frecvente, pe care memoria flash nu le
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
ca RAM ceea ce înseamnă "Random Access Memory", sau memorii cu acces aleator. Aceasta implică faptul că orice cuvânt din memorie poate fi accesat în același timp. O memorie este constituită dintr-o arie de dispozitive de memorare. Fiecare dispozitiv poate stoca un bit, un byte sau un cuvânt. Dimensiunile uzuale pentru lungimea cuvintelor sunt: 8, 16, 32 și 64. Un sistem digital dispune de o memorie care poate stoca un număr mare de cuvinte. Fiecare cuvânt poate fi adresat utilizând liniile
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]
-
este constituită dintr-o arie de dispozitive de memorare. Fiecare dispozitiv poate stoca un bit, un byte sau un cuvânt. Dimensiunile uzuale pentru lungimea cuvintelor sunt: 8, 16, 32 și 64. Un sistem digital dispune de o memorie care poate stoca un număr mare de cuvinte. Fiecare cuvânt poate fi adresat utilizând liniile de adrese ale memoriei. În plus, pe lângă liniile de date și liniile de adrese, o memorie mai dispune și de linii de validare a citirii sau scrierii cuvântului
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]
-
este usor de utilizat. O locație, sau o adresă, se selectează prin plasarea pe liniile de adrese a combinației binare ce reprezintă adresa locației. Dacă urmează să aiba loc o operație de citire, este activat semnalul de citire, iar datele stocate în locație pot fi preluate de pe liniile de date. Dacă urmează să aiba loc o operație de scriere, datele ce urmează să fie scrise vor trebui plasate pe liniile de date, apoi combinația binară a adresei locației de memorie pe
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]
-
biți. Dispozitiv pentru memorarea unui cuvânt de 4 biți Se observă că prin activarea liniei R/W din stânga, toate cele patru celule sunt conectate la liniile Data si Data’. O memorie ce corespunde necesităților reale trebuie să fie capabilă să stocheze un număr mare de cuvinte. Aceasta se realizează prin stivuirea mai multor celule de memorare a unui cuvânt, așa cum ilustrează figura următoare. Atunci când se activează o linie R/W, valorile interne din celulele de memorare de pe rândul respectiv sunt transferate
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]
-
că în memorie este stocată valoarea 1 în dreptul Q. Ciclul de citire este inițiat preîncărcând ambele linii de biți cu 1 logic, apoi activând linia de cuvânt WL, activând ambii tranzistori de acces. Al doilea pas are loc atunci când valorile stocate in Q și Q sunt transferate la liniile de biți lăsând BL la valoarea preîncărcată și descărcând BL prin M și M la 0 logic. Pe partea BL, tranzistorii M și M leagă linia de bit cu V, 1 logic
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]
-
Apoi, intre liniile BL și BL va apărea o mică diferență de tensiune delta. Aceste linii vor fi conectate la un amplificator care va sesiza care linie are o tensiune mai mare, astfel aflând dacă a fost 1 sau 0 stocat în celula de memorie. Cu cât acest amplificator are o viteză mai mare, cu atât va fi mai mare viteza de citire din memorie. Ciclul de scriere este început prin aplicarea valorilor la liniile de biți. Dacă dorim sa scriem
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]
-
Dispozitivele de stocare magneto-optice (MO) sunt dispozitive de stocare a datelor pe un purtător de date special, folosind efecte magnetice și optice. Se utilizează în special pentru copiile de siguranță (în engleză: "backup") ale fișierelor de calculator. Aceste dispozitive pot stoca cantități relativ mari de date. Un disc magneto-optic are un aspect similar cu o dischetă magnetică de 3,5 țoli (aproximativ 90 mm) și o dimensiune puțin mai mare decât aceasta. Spre deosebire de dischete, care puteau stoca până la 2,88 MB
Dispozitiv de stocare magneto-optic () [Corola-website/Science/321161_a_322490]
-
calculator. Aceste dispozitive pot stoca cantități relativ mari de date. Un disc magneto-optic are un aspect similar cu o dischetă magnetică de 3,5 țoli (aproximativ 90 mm) și o dimensiune puțin mai mare decât aceasta. Spre deosebire de dischete, care puteau stoca până la 2,88 MB, un disc magneto-optic poate stoca o cantitate mult mai mare de date, variind de la 100 MB pană la câțiva GB . În ceea ce privește viteza de acces la date, discurile MO sunt mai rapide decât dischetele, dar mai lente
Dispozitiv de stocare magneto-optic () [Corola-website/Science/321161_a_322490]
-
date. Un disc magneto-optic are un aspect similar cu o dischetă magnetică de 3,5 țoli (aproximativ 90 mm) și o dimensiune puțin mai mare decât aceasta. Spre deosebire de dischete, care puteau stoca până la 2,88 MB, un disc magneto-optic poate stoca o cantitate mult mai mare de date, variind de la 100 MB pană la câțiva GB . În ceea ce privește viteza de acces la date, discurile MO sunt mai rapide decât dischetele, dar mai lente decât unitățile de disc dur . Produsele ce folosesc tehnologii
Dispozitiv de stocare magneto-optic () [Corola-website/Science/321161_a_322490]