7,303 matches
-
relației cu privitorul eficient. Mână-n mână Pentru specialiști Michelangelo (1475-1564), David, suveran al Regatului Israel (1004-965 î. H.), „favoritul Domnului”, ca păstor l-a învins pe uriașul Goliat, cu o piatră din praștie, reprezintă mitul învingătorului inteligent și al strămoșului Fecioarei Maria. DIALOG: CE SUNT GESTURILE cu mâna? Potrivește-ți gestul după cuvânt, cuvântul după gest! Shakespeare, Hamlet - Cuvinte cheie: figuri geometrice, firul vieții, sistem religios, sistem magic, în simboluri, în ceremonialul puterii, tipuri de nume, fidelitate, inițiere în artă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
plânge (tot ce creează omul se pierde). Ackroyd se pune în situația lui Huxley când acesta descria rezervația de sălbatici din Minunata lume nouă. O eroină, Sidonia, rezumă astfel cuvintele lui Platon: A fost foarte interesant. Era o vreme când strămoșii noștri credeau că locuiesc într-o lume ce se-nvârte în jurul soarelui. (p. 3) Aflăm de la ea că aceea era epoca "Mouldwarp" iar credința în chestiune era o "amăgire". Platon însuși recunoaște că "nu e bine să te ocupi atât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eroinei care s-a identificat cu povestea îndrăgostită (Șeherazada), sunt toate parte dintr-o lume subterană, de care poeta nu e conștientă, întrucât limba ei maternă e engleza și întreaga ei structură e clădită pe valorile englezești. Ceea ce supraviețuiește din strămoșii ei în ea este încercarea disperată de a mântui lumea prin puterea propriei ei închipuiri. Ce o ține pe Mimi Khalvati departe de "poveste" e feminitatea ei, arăbească și europeană în același timp. Sensibilitatea ei profundă și intimitatea ei caldă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
m-am mutat la Hackney, care încă mi se pare bizar și nefamiliar. Cel mai acasă mă simt cu cei dragi mie, ori sper să nu par mistică! într-un spațiu ca o aureolă peste creștetul meu, unde locuiesc toți strămoșii, toate amintirile mele. Nu-i vorba doar de amintiri din trecut, ci de un fluid ce depășește hotarele istoriei. LV. În marginea luminii e un volum îndrăgostit de strălucire. Și totuși toate poemele au nopțile lor de jale, de spaime
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
E de înțeles discordia dintre medicii sacerdoți și medicii laici empirici. Dar severitatea textului juridic dovedește și mai mult decât atât, respectiv cunoștințe medicale și nivel profesional: Ea al medicinei îi supraveghea pe toți medicii și era revendicat, prioritar, ca strămoș, de medicii empirici. în zilele de sărbătoare medicii nu aveau voie să practice profesia. Tratatele medicale studiate în vederea profesionalizării, cuprindeau și formele magico- hieratice, descântece, farmece, exorcisme, blesteme de alungare a răului dar și texte empirice, laice, eliberate de magie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
este protectorul vieții, al vindecărilor, ocrotitor al orașelor, zeul oracular, profetul de la Delphi și din alte centre ale Eladei. Opus întunecatului Neptun, el face viața să regenereze, să renască speranța, să iradieze înțelepciunea, și să unească armonios existența. Apollo, miticul strămoș al lui Asklepios (Esculap) și Hippocrat, e reprezentat într-o statuie (Muzeul Vaticanului), ucigând o șopârlă care urcă pe stâlpul de alături, gestul semnificând lichidarea răului, a durerilor lumii bolnave. În Muzeul Arheologic Național din Istambul se află o sculptură
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
curele, tălăngi și reprezentări metalice agățate de costum. Costumul era pentru ei un cuptor al sufletului, adică suportul spiritelor auxiliare ale șamanului. Cazul unic al celor doi șamani de pe Ienisei care își schimbau costumele demonstrează clar acest lucru. Având același strămoș șamanic xavön, care le furnizase aceeași trupă auxiliară, unul putea să îmbrace costumul celuilalt, pentru că ambii stăpâneau spiritele al căror suport era roba. Tungușii au, așadar, aceeași atitudine față de costum ca față de orice suport de spirite, respectiv teamă și prudență
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
Viracocha este creatorul lumii naturale și umane. În mitologia japoneză, lumea a fost creată la impulsurile principiilor imateriale: Yang și Yin. După stăpânul absolut, Părintele Cerului, au apărut mai multe generații de zei cu atribuții diferite. În mitologia românească, a strămoșilor noștri geto-daci, zeița Bendis personifică luna, este ocrotitoarea femeilor, reprezintă dragostea și magia. Este venerat Zamolxis, zeu traco-get, sclavul lui Pytagora, după unii, rege al dacilor, după alții, daimon getic. Odată cu procesul creștinării, în secolul I, modul mitic de gândire
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
s-au transmis și în sărbătoririle populare prepascale ale Floriilor. Acca Larentia este o zeitate arhaică a câmpiei, a sexualității și ocrotitoarea fecundității feminine. Unele mituri o identifică cu mama zeilor Lari, ocrotitorii familiei și ai casei ce întruchipau sufletele strămoșilor morți și vegheau asupra urmașilor. Alte mituri o identifică cu mama Fraților Arvali Frații Plugari ce sfințeau ogoarele, ori cu soția lui Faustulus, un păstor, cu care a avut doisprezece copii. El este cel ce i-a găsit pe gemenii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nașterea copiilor ori pentru a-i omorî pe cei care se nășteau. Vechiul Testament îi consemnează prezența numind-o năluca nopții. Ea mai este asociată și cu Hagar, slujnica egipteană a lui Abraham / Avraam cu care l-a avut pe Ismael, strămoșul popoarelor arabe. Hagar / Agar este o sclavă egipteană, servitoarea Sarei, soția patriarhului Avraam. Pentru că nu avea moștenitori, Sara, învinovățindu-se pentru nerodnicia ei, a încuviințat relația lui Avraam cu sclava egipteană. Din supusă, Agar a devenit sigură pe ea, a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
avea urmași (soții lor, ginerii lui Lot, au murit), fiicele lui Lot s-au hotărât, cu orice preț, să aibă moștenitori. De aceea, s-au gândit la socrul lor, Lot, l-au îmbătat și din relația lor s-au născut strămoșii unor popoare corupte amoniții și moabiții. Desfrânatele și judecata lui Solomon. Solomon, fiul lui David și al Batșebei, este al treilea rege al Israelului și a domnit aproximativ în perioada 962-922 î.H. El a întărit regatul moștenit de la David
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Notații de pernă, cunoscută în traducerea în limba română drept Însemnări de căpătâi și a unor expresive versuri tanka (poezie cu formă fixă, cu treizeci și unu de silabe / cuvinte). Provine dintr-o familie cu bogate tradiții literare. Unul dintre strămoșii ei celebri a realizat, în secolul VIII, prima istorie a Japoniei, cunoscută sub numele Nihonghi / Cronicile Japoniei. Tatăl ei, Kiyowara no Motosuke (908-989) a fost guvernatorul unei provincii și s-a remarcat ca un talentat poet (unii cercetători contestă această
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de farmecele încântătoarei Ipsicrate, decât de Sceptrul soțului ei și de bogățiile Persiei? Un Scipion affété (plin de afectare) și mai capabil să ia foc la vederea primei figuri [întâlnite] dăruite cu un aspect atrăgător, decât să-i răzbune pe Strămoși și sângele Cetățenilor săi? Un Marc-Antoniu cumpănit și mai cu dragoste de Imperiu decât de privirile galeșe ale frumoasei și funestei sale Regine?...." Corneille împărtășește această părere, scriind, în Discurs pentru Poemul dramatic: "Calitatea de asemănător, pe care Aristotel o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
perceput ca o figură de convenție desuetă. "Au fost alungați din scenă valeții și subretele; nu mai pot fi văzute șiretlicurile lor ca resort al acțiunii. Lumea și-a dat seama că era ridicol să aduci pe scena teatrului prostiile strămoșilor noștri. Nu credem că minciuna și josnicia sunt în mod obligatoriu legate de condiția de servitor", scrie Louis-Sébastien Mercier în Noul Eseu despre arta dramatică, în cap.11 ("Desfășurare a celui precedent", la rândul lui, intitulat " Noi subiecte dramatice despre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vorba de adevăratul caracter pe care natura l-a gravat pe fruntea celor pe care i-a însemnat ca fiind poeți, sculptori, pictori și muzicieni." Există o singură piesă din repertoriul francez, Cidul, pe care Mercier o recunoaște ca fiind strămoșul dramei și căreia îi face un vibrant elogiu, din cauza principiului tandreții filiale. "Cidul, scrie el în Noul Eseu despre arta dramatică, este admirabil prin aceea că oferă un fiu nemaiascultându-și dragostea de îndată ce este vorba de iubirea față de un părinte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
non-personaj. Plecând de la detalii, putem descoperi în noi un altul bunicul, mama. O fotografie, amintirea unor riduri, ecoul îndepărtat al nuanței unei voci permit reconstruirea unei corporalități. Mai întâi, corporalitatea cuiva cunoscut, iar apoi din ce în ce mai departe, corporalitatea unui necunoscut, a strămoșului. Este ea veridică sau nu? Poate că nu este cum a fost, ci cum ar fi putut fi. Putem ajunge foarte departe în urmă, ca și cum s-ar trezi memoria. Este un fenomen de reminiscență, ca și cum ne-am aminti de Performer
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1996), În colț lângă fereastră (2000) ș.a. Una dintre cărți îi apare și în dialectul aromân (Botsili di Didindi, 1993). Exponent al unei comunități străvechi din Munții Pindului, M. poartă încrustată în efigia sa noblețea și puterea de rezistență a strămoșilor săi viforoși. O lume solemnă și gravă, ocrotită de zeii locului domină confesiunea poetului, care se simte chemat, ca altădată Orfeu, să oficieze un cult al cuvântului ca pe un ritual cu virtuți sacerdotale: „Poezia pentru mine este o stare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
mitologice, precum Dzadzara, Cadara, Babani, Caracus, cu toponime ca Valea Rece, Apa Bună, Climări etc., figurând o geografie edenică și un teritoriu al amintirilor. Angelic și rafinat, poetul construiește un imperiu heraldic de siluete, dominat de figurile emblematice ale Eroului, Strămoșului și Bărbatului. Transformat nu de puține ori în incantație și delir divinatoriu, într-o savant-obscură haină sacerdotală a verbului, versul inițiază în misterele unei Grecii atemporale, ca la Ion Barbu. Proza lui M. este memorialistică deghizată. Scriitorul a ținut de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
ca epocă, ca eveniment principal - colectivizarea, văzută ca un fel de cabală strunită de alogeni cu interese potrivnice nației, iar ca tip de erou, țăranul onest și frust, cu nostalgii ducând spre origini, care privește acest eveniment traumatizant prin optica strămoșilor săi, transpunerea romanescă fiind lungul traseu al analizării acestui proces de conștiință. Lumea se împarte în două după o schemă maniheistă, simplificatoare, iar narațiunea se centrează pe procesul trenant de elucidare a eroului, pentru care întâmplările exterioare, precum și structura proprie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
înscrie în colectivă din rațiuni pragmatice. Romanul este rebarbativ la lectură, mai ales din pricina stilului, fie prea reportericesc (în consemnarea unor fapte), fie liricoid (în exaltările protagonistului sau în elogiile bombastice aduse clasei țărănești). Reușite sunt figurile satului de odinioară (strămoși ai eroului) și personajele feminine. Speciale au fost și unele circumstanțe legate de receptarea cărții, nu doar aspru primită de critica de întâmpinare din cauza neajunsurilor ei evidente, dar atrăgându-și și adversitatea unor medii foste staliniste, care se simțeau vizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
este informația culeasă din comuna bănățeană Maidan, care spune: Am auzit din bătrâni că pământul, care-l locuim noi, ar fi fost o mare de apă, și numai la munți au locuit niște oameni sălbateci, pe care i-au bătut strămoșii noștri și ne-au așezat pe noi aici. Împăratul nostru Traian a slobozit apa aici la Babacaia". Această consemnare cumulează în câteva cuvinte un mare număr de informații legate de evenimente reale, chiar dacă uneori confuze. Astfel: - "marea de apă" ne
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de informații legate de evenimente reale, chiar dacă uneori confuze. Astfel: - "marea de apă" ne poate indica marea Panonică de la începutul Cuaternarului, ce urma să se scurgă prin Defileu; - oameni "sălbateci" de la munte pot fi dacii, "pe care i-au bătut strămoșii noștri", adică romanii; - care strămoși "ne-au așezat pe noi aici", adică au colonizat Dacia, după cucerire. "Slobozirea" mării Panonice în Defileul, care începe într-adevăr la Babacaia, e pusă pe seama "împăratului nostru Traian", care a realizat o astfel de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
reale, chiar dacă uneori confuze. Astfel: - "marea de apă" ne poate indica marea Panonică de la începutul Cuaternarului, ce urma să se scurgă prin Defileu; - oameni "sălbateci" de la munte pot fi dacii, "pe care i-au bătut strămoșii noștri", adică romanii; - care strămoși "ne-au așezat pe noi aici", adică au colonizat Dacia, după cucerire. "Slobozirea" mării Panonice în Defileul, care începe într-adevăr la Babacaia, e pusă pe seama "împăratului nostru Traian", care a realizat o astfel de "slobozire" prin canalul de navigație
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
fel de cumpănă între ele, un mal înalt, din care izvoarele Apei care Curge mușcă mereu, apropiindu-se pe nesimțite de Apa Mare care Dă Nori. Este ceea ce Vrăjitorul i-a explicat Ucenicului. Ceea ce și el aflase de la moșii și strămoșii lui. Și așa, din om în om, pricepuseră cum cele două ape se apropie puțin câte puțin, ghicind astfel că va veni și o zi când ele se vor uni, cumva. Zi a cărei apropiere o pândeau și o temeau
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
fustei dungile lăsate de picăturile de apă care cad din cer. A hrănit apoi Muma Rodniciei, cea borțoasă, care are grijă de rodnicia câmpului, a vitelor și femeilor satului. Nu a uitat nici pe Muma Morților, adică a Moșilor și Strămoșilor, subțire ca un fus, cu îmbrăcăminte împodobită cu tot felul de râuri și cusături. Mai sunt și alte Mume Ocrotitoare, pe are numai Vraciul le cunoaște, și le știe rostul, care trebuie hrănite și cărora el Vraciul trebuie să le
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]