8,805 matches
-
să o întocmim". "Aici se află perfida capcană, observă Th. Codreanu, în care s-a lăsat prins N. Manolescu, fiindcă el a extins principiul listei la întreaga literatură română, croindu-și istoria pe conceptul de canon, dar printr-o denaturare stranie a viziunii lui Harold Bloom, care este una a neoconservatismului american, îndreptată tocmai împotriva exceselor postmodernismului liberal-stângist, neomarxist, feminist, multiculturalist etc., înglobat în ideologia politicii corecte. Prin "lista" sa, N. Manolescu apără cu o mână canonul, iar cu cealaltă îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
promotorul unui ethos postmodernist, aflat azi, în agonie, pe când Harold Bloom reprezintă ethosul transmodernității, direcția filosofică dinspre care vine fiind neoconservatorismul american, ostil față de ceea ce autorul numește Școala resentimentului, oglindă a mentalității postmoderne politically correct. De aici s-a născut straniul hibrid care este Istoria critică a literaturii române. Simțind riscul, Nicolae Manolescu a inventat metoda scrierii la două mâini, ceva de felul struțocămilei cantemiriene. Singurul element, aparent comun, este esteticul, care e și fundamentul canonului. Faptul ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
luni de lectură cu creionul în mână, cum se spune..." și deopotrivă că spre deosebire de monumentala Istorie... a lui G. Călinescu opusul în cauză n-are cum să reprezinte un eveniment similar. Aceasta și pentru că volumul vizat constituie, în fapt, un "straniu hibrid". Și iată și explicația: "Simțind riscul, N. Manolescu a inventat metoda scrierii la două mâini, ceva de felul struțocămilei cantemiriene". De aici, probabil, deformarea conceptului de estetică "în sensul parodicului și jocului postmoderniste, încât fatalitatea apariției struțocămilei literare n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
propriile posibilități). Este și motivul pentru care rândurile de față nu se vor a fi decât o semnalare a cărții. Să reținem totuși distincția ce vizează cazul Ioan Petru Culianu. Atitudinea acestuia față de Eminescu, bunăoară, e pusă de comentator pe seama straniei exacerbări a polemistului care a fost inconfundabilul Ioan Petru Culianu. Acesta ar fi depistat, după cum afirmă Theodor Codreanu, "lucruri îngrozitoare despre Eminescu". Or, între atacurile sale la adresa marelui poet și asasinarea respectivului într-un loc nefericit, "nu poate exista o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Barbilian, extaziindu-se la citirea unor poezii de genul Jocului secund (Din ceas, dedus...), spre diferență de ceilalți convivi, captivați de Isarlîk ori După melci. Circula din mână în mână unicul număr al masivei și heteroclitei reviste "Agora", multilingvă și stranie în bună măsură, ajunsă ferfeniță în acei ani restrictivi ai asaltului proletcultismului malign. În fond, această publicație era un refugiu al deznădăjduiților. Exemplarul fusese dăruit lui Ion Larian Postolache de către înșiși editorii lui, Ion Caraion și Virgil Ierunca, orientați pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de la Iași a aflat că necazul său a fost și al fostului său elev de la Bârlad, și încurajându-l pe dânsul o făcea și pentru sine, notând: Dragă domnule Mânăstireanu, M-a impresionat profund scrisoarea primită zilele acestea. Ce coincidențe stranii în viața noastră! De când e lumea, nenorocirile sunt pe bieții oameni și noi nu le putem înlătura, orice am face. Așa a fost vrerea Domnului și noi trebuie să ne supunem „fără murmur și fără șovăire”. „Ni s-au tăiat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
atîrnată și ferește ochii de lumina din tavan, ne bănuim de vid, societate pe orbita de extremă periferie, în schimb cercul unei familii, eu, el și un băiat de 6 ani, în atmosfera rarefiată atragem atenția pînă la a părea stranii, lipite liniile de spătar, obrazul livid, ceva curios pe cap, basca înfundată cît o căciulă, semnal în noul început al mișcării, prinde viteză, aer rece, n-au închis ușile vagonului, galeriile astupate imobiliar, pe lîngă golul grotei tren clătinat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Moldovenească, majoritatea lor fiind nu de origine română, ci slavă, au început să afirme existența unei naționalități moldovenești unice, cu o limbă și o istorie distincte față de cele ale românilor. Pe lîngă faptul că a dat naștere unor interpretări foarte stranii ale istoriei trecute, implicațiile acestui efort erau foarte periculoase: dacă moldovenii constituiau cu adevărat o naționalitate separată, atunci putea fi pusă în discuție soarta Moldovei românești. Integritatea teritorială a României putea fi astfel încă o dată periclitată. Deși a recunoscut oficial
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
confluența Siretului cu Trotușul, la fereastra unei case din Adjudu Vechi și-au dat întâlnire cele trei ursitoare pentru a croi drumul vieții unui nou născut. Din fuiorul soarelui, una toarce vreme nestătătoare, alta deapănă fire de lumină pentru un straniu vis, iar a treia taie anotimpuri fără alegerea culesului. Ursitoarele au fost bune cu el. I-au dăruit o minte ageră, putere de muncă, viziune adâncă, neastâmpăr în analiza viului, naturii, a lumii. Prima parte a copilăriei și-a petrecut
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
îi scrie partenerului său Johan Gottfried von Herder, de la Weimar: „ÎȚi încredințez știrea confidențială că sunt aproape de aflarea secretului creării plantelor și că acesta e lucrul cel mai simplu care se poate închipui. Planta arhetipală va fi creația cea mai stranie de pe întreg pământul și am presentimentul că natura însăși mă va invidia pentru descoperirea asta. Dispunând de acest model și cunoscând și cheia folosirii lui, vom putea născoci la infinit plante noi, însă plante în sine. Asta înseamnă că, chiar dacă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
tîmpenie! Cunoștea drumul și percepea apropierea de Crucea Domnișoarei. Iaca, mă voi întîlni cu fiorosul cu ochi de jar. Încetinește mersul și este foarte atent. O boare foșnește pănușile porumbului. Dintr-un tufiș țîșnește o jivină. Parcă a văzut lucirea stranie a doi ochi. Nu, i s-a părut. Ba, nu, chiar au lucit! O dihanie trece ca vîntul drumul. Parcă se oprește și-l privește. Uită-te, se văd ochii! Nu, nu-i nimic! Dar cele două puncte luminoase? O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
des la oxigen. Nu, nu, cumătră, vorbea pentru el. Ți-am spus, vii după Paști. După ce voi spune "Hristos a înviat!", după ce voi ciocni ouă roșii cu toți ai mei. Respirația îi era rapidă și zgomotoasă. Ochii au căpătat străluciri stranii. La vederea celor dragi zîmbea larg și se încuraja: Eh, mă încearcă, dar jur, nu plec pînă nu aud "Hristos a înviat!". Apoi, facă-se voia lui Dumnezeu! Dar mai întîi să se facă puțin și voia mea. Și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
primar blajin și simpatic? Să fie acel inel din bronz stîngaci făcut și ros de vreme? Nu știu ce-mi creează o stare sau, mai bine zis, o dorință nebună de a vedea cum a fost pe acolo trecutul. O stranie predispoziție de a înghiți orice, mai puternică decît la japonezul pe care l-am surprins fotografiind o sandală veche căzută lîngă un coș de gunoi. El o fi avînd motivele lui, eu le am pe ale mele. Am fost surprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
e, deocamdată, mai productiv decât a te epuiza în acțiuni de masă, în activism public, în vervă agitatorică. Câteva milioane de cetățeni conștiincioși pot schimba țara în mai mare mă sură, cred, decât o echipă de „manageri“ euforici. E totuși straniu că entuziasmul excesiv, scuzabil prin juvenilitate și bună-credință, n-a reușit să mă contamineze, dar că oboseala mea cronică a fost mai curând vindecată de reprezentanții taberei opuse: aceea a nevroticilor, a pesimismului neptunian, a leha mitei. Entuziaștii au, măcar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
câte ceva. Dar cărți nu prea mai citim. Pe de altă parte, cărțile continuă să apară, să se înmulțească epidemic, să alimenteze galopant librăriile și bibliotecile. Se scrie imens. De aceea, a vorbi numai de „declinul lecturii“ e a neglija un straniu feno men complementar: „inflația textului“. În ziua de azi, pierdem contactul cu universul cărții, nu doar pentru că nu mai avem timp, nu doar pentru că preferăm computerul și televizorul, ci și pentru că suntem înconjurați de prea multe cărți. Abandonăm, uneori, lectura
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ca mărime cu cea pe care o cunoaștem”, nu aducea o revelație. Ea nu făcea decît să confirme ceea ce se știa din Biblie și din autorii greci și latini : existau tărîmuri îndepărtate - Eden, Atlantida, Grădina Hesperidelor, Insulele Fericiților - și rase stranii deja descrise de Pliniu. Comparate cu cele ale popoarelor exotice cunoscute de către antici, obiceiurile indigenilor din Lumea Nouă nu ofereau nimic foarte nou. Mărturia anticilor era mai degrabă coroborată. În pragul secolului al XVI-lea, conștiința europeană, întărită în certitudinile
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
foc le-au permis spaniolilor să le obțină asupra unor popoare care, în această privință, erau încă înapoiate. Montaigne descoperă astfel că o civilizație poate să prezinte discordanțe interne și că între civilizații există discordanțe externe. Lumea Nouă oferă exemple stranii de similitudine între obiceiurile ei și ale noastre, prezente sau trecute. Or, faptul că nu știam unii de alții exclude posibilitatea ca amerindienii să le fi preluat de la noi (sau invers). Și de vreme ce, de o parte și de cealaltă a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
lăsând deoparte extremele excepții, Într’o subțire coajă a planetei, acolo unde coexistă apa și aerul. Chiar În domeniul uscatului, căci de interes imediat pentru viață e tot fina peliculă de apă care acoperă fiecare fir de sol. Iar o stranie coincidență, mai degrabă consecință arată că dacă planeta e acoperită pe două treimi de apă, materia vie o conține tot pe două treimi... Și nu stă degeaba, căci În marele circuit de substanță care trece granița dintre viu și neviu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
magnet. De la o înălțime de 1154 metri, străjuiește o cruce solitară. În acel loc, se spune că dacii își țineau ceremoniile. Este un loc minunat ! Spectacolul crește din ce în ce mai mult atunci când ajungi între pereții muntoși, la Gâtul Iadului. Este o senzație stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți ascund până și cea mai mică rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul Iadului și Gâtul Iadului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
asfințit de soare, Cînd alergam cu picioarele goale Și zefirul cald ce bătea dinspre munte... îmi flutura părul ca o coamă aprinsă... Cădea deodată, atuncea, perdeaua de umbră Pe fruntea ta, pe Fruntea Malului De secole învelită în pace, liniște, stranie haină, Amurgul de pe Fruntea Malului Și liniștea sufletului meu... Cârțișoara Mi-e dor de sătucul de sub munte, Mi-e dor de ulițele sale-nguste, De iarba de pe malul șanțului, De ploile repezi de vară. Mi-e dor de mirosul de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
după cum îl îndemna inima sau interesul. Astfel, copiii s-au cunoscut mai bine între ei. Lectura i-a mai apropiat, iar discuțiile cu Șerban și Nicu l-au ridicat pe Mihai în ochii lor, căci până atunci era un copil straniu. Nu se potrivea cu nici unul din frații lui și umbla razna de ei65, iar nepotrivirea lui cu cealaltă lume, Eminescu a trebuit s-o ispășească foarte greu, începând din frageda-i copilărie 66. Sigur că nu degeaba insista Șerban pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Mihai să se folosească din plin de timpul acesta, care nu se va mai întoarce niciodată. Mergea totdeauna privind în pământ, cu capul puțin aplecat în jos și mai totdeauna gânditor 135. Galaction spune despre el că era un copil straniu, iar nepotrivirea lui cu cealaltă lume, Eminescu a trebuit s-o ispășească foarte greu, începând din frageda-i copilărie 136. Cu o fire ca a sa, e de mirare că străfulgerarea inimii n-a avut loc ceva mai devreme chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-i vremea, când de veacuri/ Stele-mi scâteie pe lacuri,/ Că de-i vremea rea sau bună,/ Vântu-mi bate, frunza-mi sună168. În Diana, toate acestea sunt retopite în meditația poetului însuși: În cea oglindă mișcătoare/ Vrei să privești un straniu joc,/ O apă vecinic călătoare/ Sub ochiul tău rămas pe loc?169 Lacul este în ultimă instanță un creuzet de imagini și de culori, care își schimbă înfățișarea în funcție de cer, de lună, stele și codru, de lumină sau de întuneric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Parcă-ar fi încremenit./ Ne-ncrețite, plane, pale,/ Viorii au adormit 177. Amestecul de real și suprareal imprimă poemului o atmosferă aproape liturgică: Și încet pășește-n apă./ Ochiul ei s-aprinde, cere,/ Iară buzele-i se crapă/ De o stranie plăcere,/ Totuși valul nu se taie/ Cercuind apa bălae/ [...] Și deși în lac înnoată,/ El nu mișcă, nici se-ncreață,/ Ca o floare-i aninată/ De oglinda cea măreață./ [...] Și când lacul părăsește/ Pe-a ei corp ea tot nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
draiverele?" Cu umilință, recunosc: n-am (ce-or fi alea?) Începe căutarea pe internet. Le găsește prin China. Vin de la Shangai cât ai zice pește. După vreo trei ceasuri, pe podea e-o piramidă de drăcovenii și carcase ce lucesc straniu în ritmul dictat de schimbarea imaginilor ce dansează pe ecranul monitoarelor mai ceva ca fluturii din Harry Potter. Într-un târziu, primesc discul cu cartea cadou: s-a salvat un viitor Nobel! Pup DVD-ul. Reasamblat, computerul meu își recapătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]