7,731 matches
-
nuanțat de regele George I al Marii Britanii în decretul său "Explanatory Charter", care a extins și a clarificat drepturile conferite inițial coloniei și coloniștilor. Provincia Massachusetts Bay a existat ca entitate administrativă, cu anumite grade de independență, dar nu de suveranitate, până la data de 7 octombrie 1774 când "Curtea Generală a Massachusetts-ului" () a creat o adunare legislativă ca răspuns al restrângerii drepturile coloniștilor de către coroana britanică, constituind simultan unul din acele acte de rebeliune împotriva coroanei britanice care au prefigurat revolta
Provincia Massachusetts Bay () [Corola-website/Science/310890_a_312219]
-
în mod semnificativ în timpul regimului lui Mussolini. În ciuda atitudinii anticlericale de la începutul carierei sale politice, Mussolini a făcut după 1922 o alianță cu partidul catolic "Partito Popolare Italiano". Mussolini a negociat cu Papa un concordat - Tratatul de la Lateran - care asigura suveranitatea Vaticanului. Negocierile au fost greoaie la început. Vaticanul și regimul fascist s-au angajat în dispute asupra conținutului tratatului și asupra consecințelor lui viitoare. Giovanni Montini (viitorul papă Paul al VI-lea), a avut îndoieli asupra valorii concordatului și a
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
la început. Vaticanul și regimul fascist s-au angajat în dispute asupra conținutului tratatului și asupra consecințelor lui viitoare. Giovanni Montini (viitorul papă Paul al VI-lea), a avut îndoieli asupra valorii concordatului și a capacității lui de a asigura suveranitatea Vaticanului spunând: „Dacă libertatea Papei nu poate garantată de credința puternică a unui popor liber și în mod special de poporul italian, atunci niciun teritoriu și niciun tratat nu vor fi capabile s-o facă”. Regimul fascist a organizat un
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
libertatea Papei nu poate garantată de credința puternică a unui popor liber și în mod special de poporul italian, atunci niciun teritoriu și niciun tratat nu vor fi capabile s-o facă”. Regimul fascist a organizat un plebiscit în problema suveranității Vaticanului în martie 1929. În ziarul francez "Le Monde", Guido Miglioni și-a exprimat părerea despre atitudinea regimului fascist și despre natura Pactului de la Lateran: „Acești doi ani au fost martorii supunerii graduale și inexorabile a Papei la pretențiile regimului
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
care nu doreau concordatul. În cadrul plebiscitului au votat 8,63 milioane de italieni, adică 90% din totalul cetățenilor cu drept de vot. Dintre aceștia, doar 135.761 au votat cu „nu”. După aceasta, prin semanrea Tratatului de la Lateran, Italia recunoștea suveranitatea Vaticanului. În ciuda fricțiunilor de început, după acest moment relațiile dintre biserică și regimul fascist și, mai mult, dintre biserică și Italia, s-au îmbunătățit în mod semnificativ. Tratatul de la Lateran nu a fost denunțat până în zilele noastre. În 1933, Italia
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
mișcă sori și stele” și în același an, împreună cu Ion este diplomată la Festivalul „Cerbul de aur” de la Brașov. Participând la toate evenimentele ce au marcat procesul de renaștere națională a poporului, lansând cântece de un profund patriotism, cum sunt "Suveranitate", "Sfântă ni-i casa", "Mănăstirea Căpriana" și altele, cântăreața devenise un simbol al Moldovei. În mai 1992, împreună cu Ion și poeții Grigore Vieru, Adrian Păunescu și Andrei Păunescu, a cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, iar mai târziu, pe parcursul
Doina Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/309553_a_310882]
-
Restaurația () este numele dat perioadei din Istoria Franței între 1814 și 1830. Restaurația reprezintă revenirea regimului monarhic, suveranitatea fiind exercitată de către monarh în limitele Cartei din 1814. Regimul a luat naștere în urma abdicării lui Napoleon Bonaparte la data de 6 aprilie 1814 și durează pînă în anul 1830. Aliații coaliției antinapoleoniene consideră că este inoportună revenirea la un
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
de fotoni) este de 3 K (−270 °C; −454 °F). Unele regiuni ale spațiului cosmic pot conține particule cu încărcătură energetică ridicată și au o temperatură mult mai mare decât radiația cosmică de fond CMBR. Spațiul extraterestru nu este supus suveranității vreunui stat. Pentru a efectua un zbor spațial orbital, o navă spațială trebuie să depășească viteza de zbor suborbitala. O navă spațială nu intră pe orbită până când acesta nu se deplasează cu o viteză suficient de mare, astfel încât accelerația să
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
au rămas în afara confederației, fără a se lua în calcul malul vestic al Rinului, și Principalitatea Erfurtului, anexate de Imperiul Francez. Conform tratatului, confederația urma să fie condusă de corpuri constituționale comune, dar statele individuale (în special cele mari) doreau suveranitate absolută. În locul unei conduceri monarhice, precum Sfântul Imperiu Roman, cea mai înaltă poziție în cadrul confederației era ocupată de Karl Theodor von Dalberg, fostul Mare Cancelar, care acum deținea titlul de Prim Prinț ("Prince-Primate") al confederației. Astfel, el era președinte al
Confederația Rinului () [Corola-website/Science/309746_a_311075]
-
zone de ocupație. Viena a rămas în partea zona sovietică de ocupație și a fost divizată la rândul ei în patru zone de ocupație și o zonă internațională în mijlocul capitalei. Ocupația aliată a Austriei a luat sfârșit în 1955, iar suveranitatea i-a fost restaurată după semanrea Tratatului de stat austriac. Ofensiva Viena a luat sfârșit pe 13 aprilie 1945, sovieticii au reușit să cucerească Viena. Aliații occidentali au ajuns în Austria două săptămâni mai târziu. Pe 27 aprilie 1945, cu
Zonele aliate de ocupație din Austria () [Corola-website/Science/309995_a_311324]
-
postbelice, funcție pe care a îndeplinit-o până la sfârșitul anului 1945, când a devenit primul președinte al celei de-a doua repubici austriece. Pe 15 mai 1955, a fost semant Tratatul de stat austriac, restabilind în mod oficial independența și suveranitatea Austriei. Tratatul și-a început acțiunea pe 27 iulie, iar ultimele trupe de ocupație au părăsit țara pe 25 octombrie. A două zi, 26 octombrie, a fost proclamată Declarația de neutralitate, care stabilea că Austria va fi o țară neutră
Zonele aliate de ocupație din Austria () [Corola-website/Science/309995_a_311324]
-
este cea care are o activitate mai primejdioasă socialmente. Nu există nici un fel de morală în interzicerea cametei, singurul scop slujit de asemenea legislație este eliminarea concurenței, în folosul marilor trusturi financiare internaționale. - Fostul președinte Traian Băsescu este „dușman al suveranității naționale a României” și „habarnist” în problemele legate de revoluția din 1989. - „Reducerea birocrației trebuie să înceapă cu legislația: întîi să se elimine din legi obligațiile inutile, rezultînd astfel mai puține acte de eliberat. Abia după ce s-a redus numărul
Marius Mioc () [Corola-website/Science/310080_a_311409]
-
împotriva Puterilor Axei cu care respectivele state se aflau în război, până când sus-numitele puteri ar fi depus armele pe bazele capitulării necondiționate. Cele patru guverne recunoșteau necesitatea înființării cât mai repede cu putință a unei organizații internaționale bazate pe pricipiile suveranității egale ale statelor iubitoare de pace și declarau sus-numita organizată deschisă tuturor statelor care să corespundă acestei condiții, indiferent de mărime, în scopul menținerii păcii și securității internaționale (ONU). În secțiunea „Declarația cu privire la Italia” miniștrii de externe american, britanic și
Declarația de la Moscova () [Corola-website/Science/310359_a_311688]
-
-lea au cucerit câteva regiuni din partea de răsărit a Mediei Mari. Aproximativ în a doua jumătate a sec. II î.e.n., parțienii și-au consolidat pozițiile și în Atropatena, deși consolidarea influenței acestora nu a împiedicat statul Atropatena să-și mențină suveranitatea. La sfârșitul sec. al II-lea î.e.n. în Atropatena a fost construit un oraș-cetate mare, Fraaspa, care a devenit capitala de iarnă a monarhilor atropateni și a jucat un rol important în cadrul evenimentelor militare și politice de la sfârșitul sec. I
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
Halhalı, Maymağ etc. Teritoriile limitrofe corespund celor care actualmente aparțin Gruziei și Turciei. De altfel, granițele sud-estice ale oguzilor denotă că erau legați aproape în orice direcție cu lumea turcică. În Kitabi Dede Korkut sistemul de apărare a granițelor, a suveranității, este bine consolidat. Țara este împărțită în 24 de sangeacuri, fiecare cu câte o forță militară de patruzeci de mii de oameni. În caz de pericol major, Bayındır Han declara mobilizarea generală. Oastea era împărțită în regimente speciale, bine organizate
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
-lea au cucerit câteva regiuni din partea de răsărit a Mediei Mari. Aproximativ în a doua jumătate a sec. II î.e.n., parfienii și-au consolidat pozițiile și în Atropatena, deși consolidarea influenței acestora nu a împiedicat statul Atropatena să-și mențină suveranitatea. La sfârșitul sec. al II-lea î.e.n. în Atropatena a fost construit un oraș-cetate mare, Fraaspa, care a devenit capitala de iarnă a monarhilor atropateni și a jucat un rol important în cadrul evenimentelor militare și politice de la sfârșitul sec. I
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
dizolvat Imperiul și acest fapt a avut consecințe mari pentru Liechtenstein: mecanismele imperiale, legale și politice s-au destrămat, iar statul a sistat obligațiile datoriilor către orice senior feudal de dincolo de granițele sale. Publicațiile moderne atribui de obicei (deși incorect) "suveranitatea" Liechtensteinului acestor evenimente. În realitate, prințul său a devenit doar suzeran și a rămas lord suveran. Din 25 iulie 1806, când a fost fondată Confederația Rinului, prințul Liechtensteinului i-a fost membru, de fapt un vasal a hegemoniului acesteia, Împăratul
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
Termenul cosmopolitism (din limba greacă "kosmos": univers și "polis": oraș) a fost, la origine, o concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și roman, care promova ideea "„cetățeniei universale”". Prin extensie, termenul desemnează ideea care neagă concepte precum suveranitatea națională, națiunea, patriotismul sau etnicitatea și pledează pentru creearea unei societăți globale și supranaționale. O persoană care aderă la ideea de cosmopolitism se numește cosmopolit. ul se poate afirma pe mai multe planuri. El poate avea la origine ideea de
Cosmopolitism () [Corola-website/Science/309260_a_310589]
-
din România socialistă, „cosmopolitismul” (ca opus al „naționalismului”), era nociv deoarece "“propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitatea creatoare a propriului popor, disprețul față de tradițiile și de cultura națională; ca idee politică promovează ideea neștiințifică și diversionistă a renunțării la suveranitatea națională, lansând proiecte de creare a unui stat sau guvern mondial”". De asemenea, deoarece ""alianța sacră a capitaliștilor din toate țările, deasupra intereselor patriei, pentru a lupta împotriva celor ce muncesc"", ar fi ""adevăratul conținut al cosmopolitismului burghez"", toți scriitorii
Cosmopolitism () [Corola-website/Science/309260_a_310589]
-
în țările occidentale. După consultări cu liderii europeni, în mod special cu Otto von Bismark, cancelarul Imperiului German, liderii din epoca Meiji au ajuns la concluzia că etalarea puterii militare și economice era singura metodă eficientă pentru asigurarea prosperității și suveranității față de marile puteri ale vremii. O astfel de linie politică avea nevoie de cucerirea de colonii proprii, dată fiind lipsa resurse naturale ale Japoniei. Noua putere militară și economică a țării a împins țara la conflicte cu cei mai importanțî
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
trei în nordul Coreii, una în Sahalin și una în Insule Kurile. Astfel, în Coreea, trupele deja debarcate își întăreau pozițiile în așteptarea principalelor forțe terestre sovietice, iar în Sahalin și Kurile Uniunea Sovietică își impunea fără drept de apel suveranitatea. Înaintarea terestră a fost oprită la ceva distanță de Râul Yalu, la capătul nordic al Peninsulei Coreene, în momentul în care nu mai a fost posibilă nici măcar aprovizionarea pe calea aerului. Militarii care debarcaseră deja în Coreea au reușit să
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]
-
și de aceea Moscova a ridicat pretenții asupra insulelor Sahalin și Kurile și asupra porturilor Lüshunkou (Port Arthur) și Dalian, precum și asupra căilor ferate strategice din regiune. Teritoriile de pe continent aflate sub control sovietic au fost transferate în 1955 sub suveranitatea totală a autorităților Republicii Populare Chineze, dar insule Kurile și Sahalin au rămas neîntrerupt, până azi, sub controlul guvernului de la Moscova. Deși forțele sovietice au reușit să controleze nordul peninsulei coreene, logistica i-a trădat pe militari și Armata Roșie
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]
-
polono-lituaniane între 1569 și 1772. Prusia regală cuprindea Pomerania de Est, Țara Chełmno, Voievodatul Malbork Voivodeship, Gdańsk, Toruń și Elbląg. este distinctă de Prusia Ducală: Prusia Regală făcea parte din Regatul Poloniei, iar Prusia Ducală a fost un ducat sub suveranitatea Poloniei până în 1657. Teritoriul Prusiei Regale a făcut parte din Statul monastic al Cavalerilor Teutoni până în 1454 când Confederația Prusă formată din orașele hanseatice de la malul Mării Baltice a cerut ajutorul regelui Poloniei împotriva Ordinului Teutonic. Prin pacea de la Toruń în
Prusia Regală () [Corola-website/Science/309794_a_311123]
-
mare parte din teritoriile monarhiei Brandenburg-Prusia. Treptat, în perioada lui Frederic Wilhelm, Brandenburg-Prusia a recuperat Pomerania, episcopatul Halberstadt și Minden, arhiepiscopatul Magdeburg și episcopatul Kammin. În 1657, urmare a slăbiciunii Poloniei în războiul ei cu Suedia, Frederic Wilhelm a obținut suveranitatea a Prusiei prin Tratatul de la Wehlau. Localizarea ducatului Prusia în afara Sfântului Imperiu Roman (în interiorul căruia nici un conducător nu se putea numi rege) i-a permis prințului elector Frederic al III-lea de Brandenburg să devină în 1701 „rege în Prusia
Brandenburg-Prusia () [Corola-website/Science/309798_a_311127]
-
loc o reevaluare a istoriei sovietice, prin care a fost condamnat protocolul secret dintre Germania și URSS, care a dus la invadarea și ocuparea statelor baltice. După prăbușirea Uniunii Sovietice, lupta statelor baltice pentru independență s-a încheiat cu restaurarea suveranității depline a celor trei republici în 1991. Rusia a început să-și retragă trupele din țările baltice (începând de la Lituania) în 1993. Ultimele trupe ruse s-au retras din statele baltice în august 1994. Rusia sa încheiat oficial prezența militară
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]