9,583 matches
-
privind de săptămâni/ Îi cade dragă fata". Legătura între lumea cosmică și cea terestră se face prin intermediul ferestrei. Întâlnirea celor doi îndrăgostiți are loc în oglindă ca spațiu de reflexie și prin intermediul visului: "Ea îl privea cu un surâs/ El tremura-n oglindă/ Căci o urma adânc în vis/ De suflet să se prindă". Poetul își situează eroul într-un mediu fizic și moral înalt ("Eu sunt Luceafărul de sus"); este orgolios, are conștiința de sine a geniului, origine zeiască și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și poate fi înțeles ca o călătorie a geniului spre propria-i conștiință. În tabloul al patrulea planul universal-cosmic se îmbină cu cel uman-terestru, cu imagini paradisiace: "Căci este sara-n asfințit -/ Și noaptea o să-nceapă/ Răsare luna liniștit/ Și tremurând din apă". Cuplul Cătălin-Cătălina apare într-un cadru romantic, dominat de iubirea pătimașă a tânărului, sub un șir de tei. Cătălin, pajul cu noroc, este atras de concret și imediat, spre deosebire de geniu care are aspirații înalte, fiind însetat de voluptate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ar putea să faci dragoste cu el. Astfel, îi oferi șansa de a face ceva pentru împlinirea condițiilor favorabile acestui lucru. De exemplu: „O să fac dragoste cu tine când o să fim doar noi doi, iar mie n-o să-mi mai tremure genunchii de frică“ sau: „N-o să fac dragoste cu tine dacă mă șantajezi sau dacă vei povesti prietenilor tăi tot ce-am făcut.“ Bomba cu fitil Am mai spus-o și o repet: bărbatul este o bombă cu fitil. Fitilul
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
în conexiune cu alte forme de abuz, cuvintele sunt capabile să declanșeze reacții emoționale copleșitoare pentru copii, chiar dacă nu sunt vulgare. Îmi amintesc de o fetiță de nici cinci ani, care a devenit dintr-odată palidă și a început să tremure când i s-a cerut să adauge și pantalonii omului pe care-l desenase. Observându-i reacția, mama a întrebat-o: „Ce ai, dragă? N-ai mai auzit cuvântul «pantaloni?»“, iar fetița s-a arătat de-a dreptul îngrozită. Mai
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
mimica: "[G.P. fața lui Antim] În clipa aceea parcă ar fi văzut-o pentru întâia oară și o privi adânc, mirat, aproape în panică. Începu să se șteargă repede cu batistă pe frunte, pe obraji. Să nu crezi că-mi tremura mâna, spuse, încercând să zâmbească. [voce hors câmp] Sunteți obosit, maestre... E și oboseala, dar e și altceva. Mi s-a părut că am mai zărit undeva figură asta, figură dumitale, vreau să spun..." Suspansul nu își mai are rostul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
nu-mi dădeam seama dacă dormeam sau sufeream cu adevarat, acele halucinații, când mi se părea că de mine se apropie cineva cu o lanternă, un bătrân, pe care îmi era imposibil să îl evit, în ciuda faptului că mă ascundeam tremurând sub pătură"39. Un alt coșmar ce revenea cu obstinație în fantasmele copilului Ernesto era că se făcea că, fiind singur sub o cupola cosmică, dârdâia de frica în fața cuiva sau a ceva nedeslușit, ceva ce aducea vag cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Camus și "Dragul și îndepărtatul meu băiat" din Abaddón75. Mi-a spus plângând că, în anii grei în care a fost închis că deținut politic, în întunericul celulei, citea zilnic paginile acestea pe ascuns, ca să poată rezista. M-am pomenit tremurând de emoție că l-am slujit, prin vorbele mele, pe acel erou din câți are țara asta. A doua zi, ne-am luat rămas bun cu muzica și flori; a fost atât de emoționant, încât m-am prăbușit pe coridoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mizeriei și a nămolului, printre întunecimi, ar fi aflat un trandafir alb și delicat. Și ce era și mai ciudat era că el iubea monstrul acela bizar: dragonprințesă, trandafirnămol, fetițăliliac. Da, pe ființă aceea casta, caldă și poate coruptă care tremura aproape de el, aproape de pielea lui, convulsionata de cine știe ce înspăimântătoare coșmaruri"81. Martín este tocmai opusul sau, el este chiar puritatea care ar putea să o salveze și pe care ea, deopotrivă. o dorește și o respinge, incapabilă să și-o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nostalgie pentru Buenos Aires: "Mi-e dor de Crucea Sudului când setea mă face să ridic capul / Ca să beau din vinul tău negru în miez de noapte. / Și mi-e dor de străzile cu magazine dormitând / Și în care parfumul ierbii tremură-n văzduh"110. În tangou se explorează regiuni care nu sunt pe hartă, peisaje dintr-o realitate minunată, o a doua realitate, existentă doar în imaginea idealizata a personajului. Tangoul este expresie universală, ca și jazzul și flamenco, surorile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
comuna lui, Taïaut urma să-și facă un nume în întreg departamentul. Pentru că nu suporta mersul cu mașina, înainte să plecăm i-am dat o jumătate de pastilă împotriva răului de mare. Călătorise în spatele mașinii, cu stomacul întors pe dos, tremurând la fiecare zdruncinătură, la fiecare viraj, cu botul îndesat sub scaunul șoferului. Nu avea nicio șansă să vadă drumul. S-au găsit, totuși, oameni care au pretins că ar fi văzut, cumva, peisajul măcar câteva frânturi din el, în orice
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
școlarilor, stând mult timp prin concedii medicale. Pentru tratament se duce la Slănic Moldova. 1889, 15 iunie Creangă află, tot din ziare, că la ospiciul dr. Sutu din Capitală s-a stins "fratele Mihai". Plânge ca un copil și murmură tremurând de suspine: Bădie Mihai! După câteva săptâmâni, află că la începutul lui august sărmana Veronica Micle, cea care venea uneori la bojdeucă, s-a otrăvit cu arsenic la mânăstirea Văratec. 1889, 31 dec Copiii pornesc prin Iași cu uratul. Înveselit
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele. Și, ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de-o palmă. Nu era chip să te apropii de dânsul, că așa tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul. Și dac-ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toată suflarea și făptura de primprejur îi țineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, petrele țipau
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
-i acoperea pântecele. Și, ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de-o palmă. Nu era chip să te apropii de dânsul, că așa tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul. Și dac-ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toată suflarea și făptura de primprejur îi țineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, petrele țipau, vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
idee. De fapt, ecuația este exact invers. Criza ca semn al bolii, ,,deschide" perspectiva transdisciplinară către un alt ,,nivel de percepție" a spațiului. Boala este cea care ne determină să percepem altfel viața. Parcul în care ,,aerul încins de soare tremură vaporos ca aburii transparenți ce plutesc peste un lichid care fierbe", malurile înalte ale râului cu pereții ,,abrupți și plini de iregularități fantastice" în care ploaia ,,sculptase șuvițe lungi de crăpături fine ca niște arabescuri, însă hidoase ca niște plăgi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a timpului, a avut privirea plecată, mâinile încrucișate peste genunchi. La începutul discuției a fost speriată, agitată, confuză. M.L. a avut nevoie de aprobarea consilierului școlar în tot ceea ce afirma. Eleva avut o poziție încordată, rigidă iar vocea a fost tremurată. În momentul în care a venit în discuție problema tatălui plecat în străinătate, clienta a refuza Grad de adaptabilitate M.L. se adaptează cu greu la situații noi, fapt dovedit de atitudinea acesteia în cadrul discuției. Am observat că nu-i face
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
punctul culminant al simbolizării. În cadrul celor două faze ale politeismului, trebuie sa distingem clar cele trei epoci ale istoriei simbolului "divinității": animismul, politeismul și monoteismul. Ființa gînditoare, care, la începutul evoluției ei mitice, nu era decît o ființă abandonată și tremurînd în mijlocul unui mediu neînțeles și înfricoșător, a devenit pe măsura trezirii spiritului în ea centrul naturii și al mitologiei: centru comprehensiv, reflecție a întregului univers, oglindă în care viața și universul încearcă să ajungă la propria lor înțelegere. Ființa vie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
semnele nici În oglinda, nici pe suprafața mării el nu mai participă și astfel se situează În „locus refrigeri “nemuritor și rece, părăsește textul. O dispariție atît a lectorului cît și al scriptorului. „ea Îl privea cu un surîs/ el tremura-n oglindă” A tremura, a vibra Înseamnă a continua să acționezi, Înseamnă a te opune mortificării, a persista să vibrezi Înseamnă a ocupa din ce În ce mai multă durată, este o expansiune, unduirea și murmurul fiindu-le complementare, freamătul, o altă imagine poetică
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
nici pe suprafața mării el nu mai participă și astfel se situează În „locus refrigeri “nemuritor și rece, părăsește textul. O dispariție atît a lectorului cît și al scriptorului. „ea Îl privea cu un surîs/ el tremura-n oglindă” A tremura, a vibra Înseamnă a continua să acționezi, Înseamnă a te opune mortificării, a persista să vibrezi Înseamnă a ocupa din ce În ce mai multă durată, este o expansiune, unduirea și murmurul fiindu-le complementare, freamătul, o altă imagine poetică romantică, fluturarea, această vibrație
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pe marginea ferestrei...legătura dintre cei doi protagoniști nu se poate În-făptui și pentru că ea are loc pe terenuri sterile, oglinda, visul, clarul de apă... “Și din oglinda luminiș / Pe trupu-i se revarsă/ Ea Îl privea cu un surîs / El tremura-n oglindă”/ Borges declara: „datorez conjuncției unei oglinzi și a unei enciclopedii descoperirea lui Uqbar” ... și acest citat care-mi place enorm „oglinda neliniștea capătul unui coridor”... un nivel inter textual În această poemă este oglinda sau apa ... aceste două
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
a visului, nici cea în fond mistificatoare a speculației filosofarde. Dimpotrivă, atenția pare a-i aluneca mai degrabă spre concretețea unui real ce se lasă dezvăluit în cele mai sordide detalii: "(închid ochii deschid gura/ niște scursori sunt zilele/ străzile tremură cu burta la stele/ mațele cântă duios / închid ochii deschid gura/ în locul lacrimilor/ din orbite/ se scurg bucăți de scuipat)" ( Pentru nimic în lume). Este cât se poate de evident că potențialul interpret al unui astfel de text, emblematic pentru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Rodica Ilie). Procedeul este vizibil în cea mai cunoscută dintre Tamarete: "Dacă lui Lou vaginu-i cânta Apollinaire,/ Tamariușka, eu ție ce aș putea să-ți cânt?/ Piersica-nchisă-n flăcări de rouă și piper/ Păzită de un înger cu lancea tremurând?// Trifoi-drăguț cu patru petale de amor/ Plușate de-o femeie nostalgică și șuie?/ o, lasă-mă să-ți mângâi cu gura un picior/ Până acolo unde piciorul geamăn suie" etc. El va fi cultivat, cu insistență, în toată erotica lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în Poziția aștrilor sfârșește prin a-și pune esența în slujba autocunoașterii, chiar dacă știe că finalitatea actului specular este tragică: "plutea un chip neliniștit și mut/ în unda rece beată de candoare/ mă oglindeam în râu cum un sărut/ îți tremură pe buze și te doare// dar pânza apei hohotind s-a rupt/ și-n alb cutremur s-a deschis afundul/ din amintiri priveam la râul supt/ și mă privea cu ochi de sticlă prundul" (Narcis). Evanescența, iată, prin urmare, riscul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o identitate incertă "acele chei/ ce merg la garderoba uitatelor idei". Într-un cuvânt, își imaginează mici istorii sentimentale desfășurate de regulă în interioarele casnice unde mocnește spleen-ul provincial, deocamdată ostoit de jocurile erotico-livrești: Aer cald, ochii-s fierbinți/ tremură jumătatea-nsorită-a orașului/ trecem agale, cuminți,/ prin mansarde,/ anonimi fără steaguri, fără cocarde.// La noi e liniște peste olane,/ să facem pasiența din cărți și din palme / sus uitați de trecători,/ iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Plecat sunt de mult din Abdera, acolo unde se înscenează un ritual total diferit de ceremonia plină de gravitate din Îndoirea luminii lui Nichita Stănescu: "abia o lumină în patru labe/ din când în când mi-adoarme la picioare/ și tremurând în vis mănâncă flori"). Mai mult, Demonul își permite nu o dată luxul riscant al amenințării cititorilor nedemni cu o gestică arogantă sau chiar agresivă, care să le puncteze inferioritatea. Există, de fapt, nu mai puțin de nouăsprezece motive pentru care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tonuri blânde, atât de necaracteristice majorității versurilor leopardiene. Astfel începe cadrul descriptiv al vieții însingurate: Ploaia din zori, când în patul voioasa / bătând din aripi salța găinușa / Și când țăranul dis-de-dimineață / Se arată-n prag și Soarele ce naște / Pătrunde tremurând cu mii de raze / prin stropii calzi de roua, mă trezește/ bătându-mi lin și dulce în fereastră; Și mă ridic, iar norișorii palizi, si răcoarea / zefirului și primul cânt de păsări / binecuvânt și văile zâmbinde (Viața solitara, vv. 1-10
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]