7,731 matches
-
albicioasă a unuia dintre tovarășii săi, aspirat cu violență În jos. Se luptau În Întuneric și În tăcere; liniștea era tulburată doar de scurtele scrâșnete ale copitelor ce se frecau de pereții metalici. Pierzând Înălțime, distingea totuși, venind dinspre fundul tunelului, un zgomot surd de mașini. Își dădea seama treptat că vârtejul Îi sorbea Înspre niște turbine cu elice enorme și tăioase. Mai târziu, capul său tăiat zăcea pe o pajiște; deasupra lui, la câțiva metri Înălțime, era gura de evacuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
doua zi dimineață luă trenul Nisa-Tende, traseu renumit pentru frumusețea lui. Trenul traversă periferia nordică a Nisei, cu cartierul arăbesc de blocuri, cu reclame pentru Minitelul roz și cu 60% voturi pentru Frontul Național. După halta Peillon-Saint-Thècle, intră Într-un tunel; la ieșirea din tunel, În lumina orbitoare, Djerzinski zări În dreapta silueta halucinantă a satului Peillon, cățărat pe stânci. Străbăteau așa-numitul hinterland al Nisei; oameni din Chicago sau Denver veneau să-i admire frumusețile. Intrară apoi În defileul râului Roya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trenul Nisa-Tende, traseu renumit pentru frumusețea lui. Trenul traversă periferia nordică a Nisei, cu cartierul arăbesc de blocuri, cu reclame pentru Minitelul roz și cu 60% voturi pentru Frontul Național. După halta Peillon-Saint-Thècle, intră Într-un tunel; la ieșirea din tunel, În lumina orbitoare, Djerzinski zări În dreapta silueta halucinantă a satului Peillon, cățărat pe stânci. Străbăteau așa-numitul hinterland al Nisei; oameni din Chicago sau Denver veneau să-i admire frumusețile. Intrară apoi În defileul râului Roya. Djerzinski coborî În gara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
frumusețile. Intrară apoi În defileul râului Roya. Djerzinski coborî În gara Fanton-Saorge; nu avea nici un bagaj; era sfârșitul lunii mai. Coborî În gara Fanton-Saorge și merse pe jos vreo jumătate de oră. La jumătatea drumului, trebui să treacă printr-un tunel; circulația automobilelor era inexistentă. După Ghidul drumețului pe care-l cumpărase la aeroportul Orly, satul Saorge, cu casele lui Înalte dispuse În amfiteatru, dominând valea de la o Înălțime amețitoare, avea „ceva tibetan”; era foarte posibil. Oricum, aici hotărâse maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu pornește. Vă spun, căldura a topit pilele voltaice. În acel moment, un val de oameni s-a revărsat din stația de metrou, aducând vești proaspete și proaste. Nici trenurile subterane nu mai mergeau; unele se opriseră Între stații, În interiorul tunelurilor, iar oamenii fuseseră nevoiți, ca niște boabe de fasole, să parcurgă pe jos lungile intestine de beton spre a reveni la suprafață. Așadar, toate teoriile enunțate - un sabotaj al chinezilor, producători ai tuturor pieselor din automobile, explozia centralei nucleare de la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dădeau un aer comun, și În fond asta și era, o mașină populară pentru oameni de rând, și nici măcar un Passat TDI. Într-o seară, să fi fost vreo două săptămâni de la prima lor Întâlnire, trăsese pe dreapta lângă un tunel, când din pata de Întuneric a apărut, pe neașteptate, silueta grena a Alfinei. „Vroooom!“ i-a vuit lui Fauvé motorul În piept. „Taaaa! Taaaa!“ a chiuit claxonul. „Offfff!“ s-au cutremurat duzele pulverizatoare, tulburând parbrizul cu jeturi subțiri. În acea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
efectul unei mănuși plesnite peste obrazul fin al legii. De Îndată ce și-au ridicat fundurile de pe podele, toți ștabii galonați prezenți acolo și-au strâns efectivele și, În fruntea lor, s-au năpustit În amonte, astfel Încât atunci când Fauvé a ieșit din tunel să savureze aerul rece al dimineții, s-a trezit față În față cu o armată motorizată, condusă de oameni gata să-și spele rușinea și mahmureala. Degeaba s-a năpustit Fauvé ca un nebun spre digul de bare strălucitoare, deasupra
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-ți era imposibil să scapi. Planul camerei era o altă odă Închinată imaginației abil stăpânite. Sus de tot, În zidul vestic al camerei - sau unde ne gândeam noi, din motive obscure, că ar putea să fie vestul -, se vedea gaura tunelului prin care fuseserăm aruncați cu toții În acea lume. În partea opusă, spre răsăritul teoretic, se găsea micul cubicul al cabinei de toaletă. De-a lungul camerei, pe centru, aliniate perfect, asemenea miriapodului cu picioare argintii al microprocesorului țintuit pe placa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se puteau afla tocmai atunci În timpul orei de plimbare. Zidul era moale, dintr-un fel de mucava de culoare maronie, dar, În ciuda evidenței simțurilor și a măsurătorilor, s-a dovedit imposibil de străpuns. Gaura s-a transformat treptat Într-un tunel pe care l-am săpat cu rândul, ore În șir, cu zidul deschizându-se Înainte și Închizându-se În urmă, până când am fost aruncați la loc În camera noastră. Prin tunelul de sus ne veneau zilnic hrana și băutura. Nimeni
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de străpuns. Gaura s-a transformat treptat Într-un tunel pe care l-am săpat cu rândul, ore În șir, cu zidul deschizându-se Înainte și Închizându-se În urmă, până când am fost aruncați la loc În camera noastră. Prin tunelul de sus ne veneau zilnic hrana și băutura. Nimeni nu știa Însă modul În care ajungeau la noi comenzile Rețelei care guverna afară, Întrucât era imposibil să-l găsești pe omul din cameră care primise cel dintâi ordinul de-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
oprească, ba mai mult, i-am Încurajat. Asemenea deținuților care-și doresc ca măcar unul dintre ei să evadeze, presupun că toți, mai ales Julienne, am fi vrut ca el să reușească. Ani În șir, Perez-Blanco și-a săpat sârguincios tunelul, Însă de fiecare dată gardienii cu crucea roșie l-au prins la timp și l-au adus Înapoi. A Încercat cu gaz de eșapament, În garaj, dar vecinii au alarmat poliția. Apoi, cu frânghie și săpun, Însă cipurile de avertizare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spus mama. Între timp, tata mărise treptat viteza, depășind câțiva leptoni care se mișcau ca melcii, și, până să ne dăm bine seama, ajunseserăm la 99,999999% din viteza luminii. Nu se mai vedea nimic În jur, intraserăm Într-un tunel aproape infinit. Întreg universul părea o mingiuță prinsă cu elastic, care se Îndepărta amețitor de noi. „Iuuuhuuuu!“ am chiuit de bucurie, dar apoi am Încremenit. Din față venea, tot cu o viteză amețitoare, un alt proton. În acea nanosecundă, am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care se auzea cântând la câțiva metri, descopereai că te Întorseseși În același loc. Erau acestea gândurile mele sau rândurile născocite de Kuznețov? Aproape că nici nu mai conta. Mă aflam, așadar, În metrou. Din când În când, becurile din tunel ne pălmuiau fețele prin dreptunghiurile decupate În pereți. Scârțâitul de lagăr neuns al arcușului se strecura printre trupurile scufundate În balansul molcom al alunecării, atârnate de bare ca niște calupuri de brânză puse la scurs. Sub ele, zeci de picioare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vedem. Cazarea la centru fu excelentă. În aulă s-au produs cele mai încurajatoare discursuri. Ne vorbi însuși ministrul, conștient că se adresează unor tineri ce constituiau forța care trebuia să disloce compacte părți din ignoranța satelor și să deschidă tunele de lumină în care întunericul moștenit se va prăbuși. După discurs nu ne simțeam mai buni, dar nici mai răi. Încrederea acestui înalt personaj ne măgulise. Ministrul era un om cu trupul plin și impunător; încadrat de o coamă bogată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care a plecat. Ce circulă, de fapt? Persoanele respective nu‑i găsesc nici un nume, cel puțin nu unul direct, în schimb există un nume indirect prin care toate astea se leagă imediat: TU! Plecarea în direcția Spital am Semmering, viaducte, tuneluri. Urcușul spre Jockelhof, amenajarea camerei, masa și siesta, lenea care te apucă în vacanță, când n‑ai chef de scris, ceața și cerul albastru care râde, deși - la cât de minunat e - n‑ar mai avea nevoie s‑o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o clipă și se sparg. Zac undeva, zgribulit pe fundul vreunui vas. Adâncurile nopții stăruie. Recuperarea se desfășoară incert, pe porțiuni fără legătură între ele. Iarăși copil, pierdut prin lungi curți interioare, năpădite de buruieni ursuze. Rătăcesc printr-un nesfârșit tunel sticlos, pustiul căruia îi dăruiesc, înfricoșat, spaimele și așteptarea. Oasele se lungesc, palide baghete muzicale. Legănare confuză. Mă gândesc la Simonetta Vespucci, la trecutul fastuos, la Sia, la trecutul apropiat și tulbure, din care s-a născut monstrul prezent, al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fluturarea unei pelerine cenușii, borurile de umbrelă ale unei imense pălării negre... „Adu-ți aminte, Doamne, de sufletul părintelui dus, binecuvântează memoria celor drepți.“ Dimineața de februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing. Un tunel lent, friguros. Privesc petele de praf de pe canapea. Scrutate îndelung, urmele compun alcătuiri neliniștitoare, dinți însângerați de copil, capete de cerbi, pletele fumegânde ale lichenilor, lebede ninse. Închid ochii, să uit vecinătatea nopții din care încerc să mă smulg, cruzimea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
absurdă și înțeleaptă. „Lăudat fii, rege al universului, care nu lași vreo lipsă în lumea ta, care ai creat într-însa făpturi frumoase, pomi plăcuți, ai plăsmuit pe om și ai creat lumina focului.“ Trenul leneș și murdar trece prin tunelurile mlaștinii. Nesfârșit este drumul prin valea plângerii și nu se aude decât, din când în când, râsul mic al diavolilor, iepurașii iuți, cruzi, cu trofeele noii genetici. Tovarășa Sia, cine este fiul vostru ? Un ingineraș astenic, salarizat, un bufon melancolic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ortansa Mitulescu îi oferi curând ocrotirea, dovezi de simpatie, iar el încerca să se apere prin bune maniere inofensive și precauții. Studia terenul dificil pe care urma a se construi gigantul industrial. Rețelele de apă aveau să fie montate în tunele de beton, prevăzute cu drenaje, pentru controlul și cap tarea scurgerilor vagabonde. Pierderile de apă, nesesizate și neîndepărtate la timp, puteau surpa straturile macroporice ale subsolului, construcțiile pe care le susțineau. — Împrăștiată și aiurită, așa eram la cincisprezece ani. Cei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
văzut pe bărbatul care avea să moară. Aici era un fel de palier, o platformă de ciment aflată cu un nivel deasupra peronului metroului, iar omul ședea pe o bancă de lemn plasată pe partea stîngă, cum coborai panta spre tunel. Bărbatul ședea acolo liniștit, la un capăt al băncii, ușor Înclinat spre stînga, sprijinindu-și cotul pe spătarul băncii, cu pălăria puțin trasă pe frunte, cu capul pe jumătate plecat. În clipa aceea am văzut cum pieptul i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și inutil al lui Mike, Mary, Molly, Kate sau Pat - iar În noaptea aceasta stelele strălucesc, marile vapoare țîșnesc din gura portului și mii de semeni de-ai tăi pășesc pe deasupra capului tău, pe cînd tu stai aici, mort În tunelul tău cenușiu! Îți privim chipul cu uimire, milă și groază, pentru că știm că ești plămădit din același lut ca și noi. Ceea ce sălășluiește În noi toți - ceea ce este Înălțător, josnic, meschin și eroic, ceea ce este rar, banal și măreț, zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rugă fata iarăși În șoaptă. Vai de mine! Tremur ca varga... tremur toată! Haide! șopti ea. Să mergem! Și toți patru, cele trei fete speriate și băiatul uluit și năucit plecară grăbiți, strînși unul lîngă altul și coborîră panta spre tunel. Iar acum ceilalți oameni, care stătuseră nemișcați, se priviră Îngrijorați și Începură să-și pună Întrebări pline de neliniște și de mirare, la care nu răspundea nimeni, iar cuvîntul „mort“ se auzi repetat de mai multe ori. După ce auziră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
devotament față de el; și pentru că moartea cea mîndră se afla acolo și le vorbise cu demnitate și-i făcuse să se vadă În toată goliciunea lor, și pentru că ridicaseră turnuri Înalte Împotriva mîndrei morți și se ascunseseră de ea În tunele cenușii și Încercaseră s-o reducă la tăcere prin toate miracolele străzii, dar moartea cea mîndră, moartea cea Întunecată, moartea, sora cea mîndră, pășea acum prin oraș și era mai Înaltă decît cele mai Înalte turnuri ale lor și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
speranță, un val de bucurie tonică, debordantă și, asemeni celui conștient că i s-au tulburat mințile de sete și vede aievea rîuri la marginea deșertului, am Înțeles că n-am să mor Înăbușit ca un cîine turbat Într-un tunel Întunecat. Am Înțeles că voi vedea din nou lumina și că voi cunoaște țărmuri și voi poposi În porturi necunoscute și voi vedea iarăși, ca și altă dată, ținuturi noi și lumina dimineții. Vouă, așadar, dragi prieteni, tovarăși nedespărțiți, Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ai Întors cu spatele. E chiar În partea cealaltă: e acolo. Cum? În partea cealaltă? Păi cum, măi băiete, nu se poate... Nu mă minți? Nu, zău, puteam să jur?! M-am zăpăcit de tot. Poate c-o fi din cauza tunelului prin care am trecut. Dar la țară n-am cum să mă rătăcesc, dacă-mi găsesc un semn, mă descurc la repezeală. Nu, zău, puteam să jur?!... Iar se-aude!... Doamne, parcă-i un muget de vacă bătrînă! Iar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]