7,855 matches
-
cerberii săi cu profil calibanesc, și este uitat, cum vedem, și de cei ce păreau că-l „înțeleg și admiră”, dar care, o dată trecuți de vama Curtici, își aruncă pe fereastră, din goana trenului, amintirile, aprecierile și vechile entuziasme! Această „uitare și rușinare” de valorile tale, această iute „adaptare” la criteriile și valorile pe care le găsești „acolo”, dintr-un ceea ce numim „tropism cultural”, este semnul edificator al complexului nostru de inferioritate nemărturisit altfel, al nesiguranței noastre identitare. Al grabei de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de „mister” și nici „sens”, deci și aceștia, încărcați de un colosal bun-simț, vor căuta viața chiar în viață și în bucuriile, satisfacțiile și victoriile pe care ea, uneori, le poate oferi. Sau în alcool. Sau în iubire! Sau... în uitare! Noi însă, în acest „colț de pagină”, ca și în acest „colț de existență”, mărturisim credința în misterul existent și veșnic viu și inepuizabil al vieții, ce ne-a fost dăruită de părinți, dar și de principiul etern al „Viului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în care tocul înalt, decolteul și bijuteriile n-au dobândit încă drept de cetate, nici în est, nici în vest. Se știe cam ce este femeia pentru ecleziastul intransigent: obiect de perzanie în tinerețe, de dispreț la maturitate și al uitării la bătrânețe. Iar pentru musulmanul clasic, o valoare de schimb între familii. În cartierul evreiesc, îmbrăcate cu uniforma lor cenușie, cu fustă lungă și dreaptă, cu pălărie cloș și cu pantofi fără toc, soțiile și fiicele caută să izgonească orice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe care toți ortodocșii o au încă prezentă în memorie; tot așa cum noi, republicanii francezi, nu știm nimic despre isprăvile, mai bune sau mai rele, ale generalului Gouraud la Damasc în 1920. O memorie națională înseamnă administrarea comună a unor uitări dorite, a căror apăsare ar dăuna moralului națiunii. Doar că găurile din memoria noastră nu sunt aceleași cu cele din memoria lor și invers. De unde și câte o neînțelegere. Vizită la complexul Kaftaro, de la numele marelui muftiu de Damasc, decedat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Pe cine mai impresionează oare această cadență monotonă? Violența însă îi descurajează până și pe ziariști și pe diplomați, furnizând în același timp morfina pentru ultimele dezbateri furtunoase din cadrul "conferințelor de pace". Ca să scap de sindromul Roissy, să previn adică uitarea cvasiinstantanee a celor săraci, răniți și călcați în picioare a căror vedere ne îngheța sângele în ajun, amintire obnubilată instantaneu la coborârea din taxi de lucruri infinit mai serioase și mai grave, cum ar fi ascultarea mesajelor înregistrate pe robotul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îngropați și cari de multă, multă vreme s-au prefăcut în țărână. S-au rostit numele ofițerilor; ale soldaților nu. Și acum morții necunoscuți, morții anonimi, s-au râdicat în sufletul meu ca un popor de umbre dureroase din mormântul uitării trecutului... Triste umbre ale celor cari au murit înnainte de a se bucura și a suferi în dulcea aceasta vâltoare a vieții... Seara, în Șipote, la popa Botez, la popa Alexandru, mare petrecere. M-am dus și eu acolo, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
et enchaine les hommes, c'est un pouvoir partial, qui se tourne contre son maître. Abstinența e mai ușoară decât moderațiunea. Asmodeu e un drăcușor obișnuit să facă nu rău propriu-zis ci altfel decât oamenii. Astăzi când oamenii au lăsat uitării tot ce constituia altădată nobleța sufletească, diavolul Asmodeu se crede îndatorat, c-un zâmbet batjocoritor, să etaleze el nobleța repudiată de generația actuală. Caută alinare între mulțimile moarte de subt pământ. Slăbiciunea, boala și sărăcia nu sunt păcate. Dezolație lividă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentrucă unul nu vorbea niciodată de dânsul și cellalt vorbea numai de dânsul. Mutato nomine, de te fabula narratur. Montesquieu l'Esprit des lois : ambiție în lenevie, josnicie în orgoliu, dorința de îmbogățire fără muncă, dușmănie pentru adevăr, lingușire, viclenie, uitarea angajamentelor, dispreț al datoriilor cetățenești, frică de virtutea prințului, nădejde în slăbiciunile lui și însfârșit ridicolul aruncat într-una asupra virtuții alcătuiesc caracterul celor mai mulți curtezani zice Mr. de Marenne înaintea lui Montesquieu. Replica lui Alecu Ruset caracterizând pe boierii moldoveni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi dă un aspect de tristețe ridicolă. *1 Greșeală urâtă să crezi că-ți servești patria calomniind pe cei care au întemeiat-o. Veacurile unei națiuni sunt foile aceleiași cărți. Adevărații progresiști pleacă de la înțelegerea respectuoasă a trecutului. *1 Fluviul uitării ne leapădă în genunea trecutului. Numai ce-a fost spiritualitate și bine în noi rămâne la soarele vieții, radiind. *1 În Maramureș, în munte, încă se întrebuințează focul primitiv aprinzând lemnul prin frecare. I se zice foc viu. Se trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de interesele semenilor noștri; nu se poate să nu participăm cu toată energia la prefacerile ineluctabile, rezultat istoric și necesar. De aceea revizuirea materialului nostru istoric în legătură cu mișcarea de la 1848 și cu personalitatea lui Nicolae Bălcescu; de aceea deșteptarea din uitare a lui Dimitrie Cantemir și a legăturilor atât de strânse cu marii noștri vecini din răsărit; de aceea intensificarea cunoașterii sufletului colectiv al tuturor prietinilor noștri. Au început a se tipări traduceri din maghiară și bulgară. Se pregătesc colecții ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de unde, adaugă, nu s-au mai întors !!“ Din păcate nu numai aceste odoare bisericești au fost pierdute, ca și altele încă mai prețioase, care deși nu intră în cadrul preocupărilor mele, vor fi totuși menționate tocmai pentru că par a fi date uitării spre acoperirea celor răspunzători de înstreinarea lor. [...] Salvarea clopotelor (fragmente) [...] Ocupanții au ordonat la 28 oct. 1917 rechiziționarea aramei și cuprului. S-a început a se lua coronamentul de aramă al Palatului de Justiție, înlocuindu-se prin simplă tinichea, fără
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de clișee și dând sensuri noi vieții. Se zice că o carte are trei dușmani : focul, apa și propriul conținut. În acest sens crezi că reevaluarea literaturii române din patru decenii de comunism trebuie lăsată doar pe seama timpului și pe uitare? Cine ar trebui să dea semnalul reevaluării? Crezi că trebuie să așteptăm mult trâmbițata intrare în Europa, să ne facă (altcineva) ordine și în curtea literaturii? Constat că "listele" canonice au rămas aproape neschimbate în comparație cu canonul oficial din perioada comunistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
eu, personal, aș opta pentru franceză, căci engleza aparține deja Statelor Unite ale Americii și este limba standard internațională), dar vor continua să fie vorbite și limbile naționale tocmai din rațiuni culturale. Europa va fi Noul Babilon, unde amestecul limbilor va însemna și uitarea celor mai puțin performante cultural. Procesul de europenizare se aseamănă cu romanizarea. Ce a mai rămas din limba dacilor, care nu aveau o cultură scrisă, față de limba greacă, purtătoare a unei mari culturi? Dacă în această sută de ani nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
românească abonată la televiziune îl credea geniu, fără ca măcar să fi citit un poem al său. Mintea lui era deja în panteon fără să fi făcut măcar câteva exerciții în peștera particulară acolo unde ne formăm instinctele și ne pregătim pentru uitare. E bafta celor privilegiați să intre direct în cercuri literare fără să aibă șansa unei căutări personale, grea și adesea stimulativă. Nu a fost cazul meu. Am învățat singur, cu dificultate, cum apare un scriitor în lume ca o șansă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În fond, într-o societate de consum, poate că arta ar trebui să renunțe la orgoliul de a dura în timp. Poate că poezia va dispărea și ea, la rându-i. Nu știu... Iar tânăra noastră literatură va fi dată uitării. În acest context, e absurd să pun problema poeziei mele... Piața noastră literară nu are o scară a valorilor... Am mai mulți prieteni (cred) în Europa, trăitori în limbile de circulație importante... Oricâte eforturi au făcut să cunoască literatura română
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este trădarea? Nu merg însă până acolo. Viziunea mea e cumva utopică, și probabil că, pus într-o situație care să o ilustreze la modul absolut, singurul aș renega-o. Văd în prietenie forma de iubire care se bazează pe uitarea sinelui, pe negarea lui, ori, mai exact, pe o depășirea care să însemne o altfel de întemeiere de care, orice s-ar spune, nu suntem în stare. Altfel, știi povestea cu Platon și cu adevărul. Doar că nici aici lucrurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la țară, la Coșula, unde mi se părea că începe și se sfârșește lumea, unde cerul era atât de aproape uneori încât puteam atinge vestmintele lui Dumnezeu, aripile fragile ale îngerilor și chiar asculta murmurul heruvimilor, serafici, acolo, într-o uitare totală de lume, într-o existență căreia lumea mi se părea că-i este datoare, că de acolo începe și se sfârșește totul. Însă curând mi-am dat seama că de fapt era capătul lumii, loc ascuns, tăinuit, fără prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
i-am adus poeziei. Nici măcar că am scris câteva texte în care prezența ei s-a făcut vie, nici atât, pentru că nu se cade să fiu eu acela care să o spună. Cred în timp, în așezarea lui peste lucrurile date uitării și reînviate. Din cauza literaturii am avut numai de câștigat, chiar dacă în timp ce scriam literatură, dacă la asta vrei să te referi, am pierdut câte ceva, o ființă iubită, timp în care puteam face călătorii, aventuri, lenevi sau boemă..., sunt convins că, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Botoșani... N-am. Chiar dacă sunt legat de pariul cu mine, de-ai învinge pe cei ce-au tot vrut să mă elimine, ținându-mă la distanță, umilindu-mi familia, uneori, inși aflați pe atunci în funcții decizionale, acum atinși de uitare și boli, ori încă lingând ultimele blide ale cripto și neocomuniștilor, aș pleca în orice clipă din Botoșani, dar, în aceeași clipă m-aș întoarce. Am avut dese încercări de-a pleca, însă am rămas, având în spinare un proiect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cum este literatura. Cât privește "dezideologizarea" literaturii, cred că este un domeniu extrem de greu de atins și de împlinit. Din toate timpurile, influența puterii a marcat într-un mod benefic sau rău actul de creație. Erzațurile create au fost date uitării. A se vedea maculatura proletcultă sovietică, ajunsă și la noi prin voci mari și mici. Ea, desigur, se poate realiza, dezideologizarea, de la sine Cu răbdare și mai ales prin neaderarea scriitorilor la provocările politicului, atunci când acesta dorește să transforme o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de ca antebelică, de cea interbelică, postbelică și așa mai departe. Ce înseamnă curaj în literatură? Te regăsești între "curajoșii" literari? Curajul în literatură constă în faptul de-a continua să scrii chiar și sub amenințarea ignoranței din jur, a uitării invocate la fiece colț, de-a nu renunța sau a te așeza comod în două-trei poeme izbutite, sau într-o carte, cum adesea aud, cât de mari sunt scriitorii care au scris o singură carte, eventual ca și cititorii care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cât de puțin contăm în marea lume a literaturilor lumii. Scriu ca și cum aș fi scriitor sud-american sau nord-american, italian, francez sau japonez, dar necunoscut prin România sau aiurea, scriu tocmai pentru că nu-mi este frică de ignoranți, de ipocrizie, de uitare, scriu pentru că aceasta este singura mea formă de curaj existențial. Ce înseamnă moralitate în literatură? Greu de spus. Când scrii sau când trăiești? Când scrii trebuie să ții de o anumită coerență etică, până acolo în spațiul în care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai nesusținută de putere a fost cultura. Dacă se va continua așa, n-are cum să mai crească, ci, dimpotrivă, să dispară. Nici măcar de "fetișizarea înaintașilor" nu va putea fi vorba. Ci de un soi de mancurtizare, de împingere în uitare a tot ce poate aminti de o identitate națională, nu în sensul unui naționalism păgubos, de paradă, ci în sensul cel mai grav, asemănător cu lipsa de surse istorice pe acest teritoriu din perioada secolelor cinci și nouă. Așa cum arată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
par délicatesse/ J'ai perdu ma vie". Se zice că o carte are trei dușmani: focul, apa și propriul conținut. În acest sens credeți că reevaluarea literaturii române din patru decenii de comunism trebuie lăsată doar pe seama timpului și pe uitare? Cine ar trebui să dea semnalul reevaluării? Decât "dreptate" à la Eugen Simion care l-a scos din manual pe Labiș și l-a introdus pe Petru Dumitriu, mai bine lăsăm timpul să lucreze... La Concursul național de poezie "Aurel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nimic cu adevărat să ne exportăm cultura Se zice că o carte are trei dușmani : focul, apa și propriul conținut. În acest sens credeți că reevaluarea literaturii române din patru decenii de comunism trebuie lăsată doar pe seama timpului și pe uitare? Cine ar trebui să dea semnalul reevaluării? S-au făcut și se fac continuu reevaluări, se lucrează continuu la asta. Cred că literatura română a creat destule valori reale în timpul comunismului și le-a creat în ciuda comunismului așa că nu suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]