9,098 matches
-
vechi și mari aveau câteva secole de lupte pentru a o impune și păstra. Libertatea este ca și un drum, pentru a glumi puțin: nu e suficient să-l faci bine, trainic, trebuie să-l și Întreții. La fel cu vocația Într-un domeniu sau altul, major, al creației: mai dificilă este, se pare, „Întreținerea”, „rezistența” Într-o vocație, profesiune de vârf, cum este cercetarea În știință sau creația În arte și literatură. Or, se pare că noi Românii - pentru a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un drum, pentru a glumi puțin: nu e suficient să-l faci bine, trainic, trebuie să-l și Întreții. La fel cu vocația Într-un domeniu sau altul, major, al creației: mai dificilă este, se pare, „Întreținerea”, „rezistența” Într-o vocație, profesiune de vârf, cum este cercetarea În știință sau creația În arte și literatură. Or, se pare că noi Românii - pentru a generaliza, deși nu-mi plac și sunt, desigur, false, orice generalizări de acest tip! -, noi, care arătăm la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
boli ale ratării: lenea, oprirea instrucției, a informației specifice, cantonarea În limitele acelui gen ce părea a ne fi consacrat, imobilismul fizic și apoi alcoolul, dacă nu chiar forme ale prostituției. Deoarece orice activitate care te depărtează de propria-ți vocație, odată confirmată și recunoscută ca atare, este o formă a prostituției, chiar dacă formele ei sunt Înșelătoare. O trădare nu numai față de tine, de tinerețea ta curată și Îndrăzneață, dar și față de cei, puțini sau mulți, care ți-au acordat Încrederea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de fenomene. O continuă falsă, exagerată percepție! Da, dar azi Îmi dau cont, supraviețuind acestor talazuri și accidente, mici catastrofe și mari, dureroase, neînțelegeri, că acolo, În anii acelor „false aprecieri”, s-a născut, În fașă, percepția și mai ales vocația mea pentru ceea ce se numește mister! Și astfel - și astfel -, acum, În deplină maturitate, sunt capabil să Înțeleg și chiar să admir cauzalitățile de tip idealist În filosofie, de la Schelling la Blaga, care fac din mister și din forțele extra-logice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al primitivismului unei societăți care nu e capabilă să-și integreze nu numai Tradiția, dar și valorile?!... Bine-bine, o să mi se spună, dar... revoluție nu Înseamnă și acest lucru: posibilitatea de a-ți găsi adevăratele, realele capacități, adaptări, profesii și vocații?! De acord, dar... dacă unii dintre prestigioșii mei colegi și prieteni, din generația mea biologică sau dintre „optzeciști”, și-au părăsit brusc și cu mare tam-tam vechile obsesii și preocupări, În care, nota-bene, obținuseră sub dictatură rezultate performante, cariere de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pomenit și ei târâți În curentul puternic și grosolan al luptelor politice și partizane. Nu, nu am și n-am avut niciodată nimic de „reproșat” acestor repetate și, nu rareori, chinuitoare singurătăți! Ele, Într-un fel sau altul, țin de vocația mea și e un fapt, „un proces” care Îi Întovărășește, sub orice climat sau regim politic, pe cei care vor să facă o reală și rezistentă operă de creație. Dar... În toate certurile și vâltoarea a ceea ce am numit discuția
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
difuzate manuscrisele; timp de vreo jumătate de secol nu au existat În România comunistă edituri particulare, totul, după cum se știe, era controlat de stat, or, cei care „sunt În meserie” știu foarte bine că un scriitor nu poate renunța la vocația sa doar din motive politice: regimul instalat În țară părea stabil, recunoscut de guvernele apusene, și un scriitor autentic avea de ales Între „a se sinucide” ca atare, a se rata sau a face mai sus numitele compromisuri, care ar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai sus citați și citate ar fi vrut ca scriitorii români să se comporte, poate, precum tânărul Jan Palach, care și-a dat foc În semn de protest, dar acest tânăr martir nu a fost scriitor, nu era posedat de vocația literară sau creatoare. Vocația sa, deoarece a avut una, a fost aceea de protestatar absolut și istoria Îl reține ca atare. Scriitorii nu pot fi judecați decât de scriitori - eu Îi includ pe criticii cu vocație și dăruire pentru valoare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
citate ar fi vrut ca scriitorii români să se comporte, poate, precum tânărul Jan Palach, care și-a dat foc În semn de protest, dar acest tânăr martir nu a fost scriitor, nu era posedat de vocația literară sau creatoare. Vocația sa, deoarece a avut una, a fost aceea de protestatar absolut și istoria Îl reține ca atare. Scriitorii nu pot fi judecați decât de scriitori - eu Îi includ pe criticii cu vocație și dăruire pentru valoare În rândul acestora! -, adică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu era posedat de vocația literară sau creatoare. Vocația sa, deoarece a avut una, a fost aceea de protestatar absolut și istoria Îl reține ca atare. Scriitorii nu pot fi judecați decât de scriitori - eu Îi includ pe criticii cu vocație și dăruire pentru valoare În rândul acestora! -, adică de cei care judecă „dinlăuntrul” artei, dar și al sistemului opresiv sau limitativ În care trebuie să trăiască și să-și publice texetele - indiferent că el este de tipul tiraniei militare sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
are nevoie de el. Uite, drept exemplu, În proza americană, bună, viguroasă, „el” nu apare aproape niciodată, dacă-i exceptăm pe Poe și pe unii poeți. Și dacă oamenii, cei mulți - chiar și „cei mulți” dintr-o profesiune, dintr-o vocație! -, nu „vorbesc” despre un „lucru”, să Însemne oare că... el nu există sau... a murit, pur și simplu...?! Iată, după ce, decenii la rând, Nietzsche a fost ocultat sau calomniat, unii, când vrei și cînd nu vrei, Îi citează unele fraze
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cât largă a intelectualilor din varii domenii, care nu posedă limbajul filosofic - ce a devenit tot mai mult un jargon! - nu are acces. Din nou voi aborda acest concept strict din punctul meu de vedere, ca și din cel al vocației mele - cea de romancier. Nu atât prozatorul care sunt, ci romancierul este, probabil, cel mai „aproape”, cel mai Îndreptățit de a „ataca” acest concept care face și a făcut groază atâtora...; ne amintim, nu-i așa, de Sfinxul, de fiara
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În 1529 și 1683, de fiecare dată fără succes: este limita extremă a Înaintării lor spre Occident. țările române se aflau În prima linie. Luptele cu turcii s-au imprimat În conștiința națională mai mult ca oricare altă temă istorică. Vocația românilor În Evul Mediu (și marea lor contribuție la istoria europeană) ar fi fost să se războiască cu turcii, prelungită Încleștare, din care au ieșit de cele mai multe ori victorioși. În realitate, dacă adunăm anii de conflict, ajungem doar la câteva
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se pune În evidență geniul specific al fiecăreia (un folclor În genere adaptat, uneori chiar inventat, ca În cazul clasic al poemelor lui Ossian). Folclorul a fost obligat să dovedească o unitate de tip național, pentru care nu avea nici o vocație. Incontestabil, folclorul românesc este unul dintre cele mai bogate și mai bine păstrate până astăzi din Întreaga Europă. Dar „folclor românesc“ este un termen generic pentru tot felul de varietăți locale. Portul popular, casa și gospodăria țăranului, obiceiurile și credințele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
simpli de la Biblioteca din Cerneahovsk, în momentul când le vorbesc despre poziția lor de „placă turnantă” între Vest și Est, despre interferențele multiple, benefice, de care ar putea profita grație așezării lor geografice, îndemnându-i, la sfârșit, să-și descopere „vocația europeană”. Contrar așteptărilor mele, citesc în ochii lor o totală indiferență față de perspectiva pe care le-o colorez, ba mai mult, o imensă nostalgie după Rusia, de care se simt rupți, exilați, înstrăinați. O criză a identității combinată cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
liniștea care se lasă anevoie, la insistențele repetate ale gazdelor, exoticul „director de conștiință” proclamă răgușit, citind dintr-o hârtie boțită, „eliberarea spiritului rus de canoanele comunismului și ale capitalismului depravat”. Asistența izbucnește în aplauze frenetice. Rusia își caută propria vocație și, pe acest drum presărat cu țepi și „cumpene metafizice”, firește, nu se poate lipsi de oameni providențiali. VASILE GÂRNEȚ: O excursie la Pavlovsk, reședința cochetă, imperială a Țarului Pavel I, asasinat de familie. Intrigi de curte, în stilul epocii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a determinat să ne ocupăm de literatură. Într-o societate comunistă, în care nu aveai posibilitatea să te exprimi liber, scrisul artistic era unica fantă prin care mai puteai să strecori ceva din ce credeai cu adevărat. O persoană cu vocație de istoric, de exemplu, nu-și putea cultiva vocația, pentru că era imposibil să treacă de cenzură cu o carte de istorie adevărată. Și, atunci, alegea filiera scrisului artistic, care îi permitea cel puțin să publice un roman istoric. Fenomenul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
societate comunistă, în care nu aveai posibilitatea să te exprimi liber, scrisul artistic era unica fantă prin care mai puteai să strecori ceva din ce credeai cu adevărat. O persoană cu vocație de istoric, de exemplu, nu-și putea cultiva vocația, pentru că era imposibil să treacă de cenzură cu o carte de istorie adevărată. Și, atunci, alegea filiera scrisului artistic, care îi permitea cel puțin să publice un roman istoric. Fenomenul a fost remarcat nu numai în dictaturile comuniste, ci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ale „noii societăți”: muncitorul avântat, secretarul de partid, prietenia cu U. Sovietică, țăranul colectivizat etc. Am publicat și eu, cum spuneam, în decurs de vreo cinci ani, câteva, puține, schițe, dar mi-a fost iute clar că nu am această vocație, a prozei scurte, iar textele mele erau sub cele ale colegilor mei, debutanți la rândul lor, dar, deși cam de anii mei, deja notați ca „tineri maeștri” ai scenei literare. Visam, evident, la roman, mă hrăneam de mai bine de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în vecinătatea și în dependența a trei mari Imperii: Austriac, Rus și Turc. Cei ce vin azi, impetuos, cu un deget acuzator față de aceste culmi ale modernității noastre culturale, un Călinescu, Vianu, Sadoveanu, Ralea, Cioculescu, sunt sau tineri lipsiți de vocație sau prea tineri pentru a fi trăit din plin presiunile din interiorul lumii literare sau inși emigrați, precum dl Virgil Ierunca, semnatar al unei interesante, judicioase adeseori, rubrici culturale la Europa liberă, dar fără o vocație certă, dovadă absența sa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau tineri lipsiți de vocație sau prea tineri pentru a fi trăit din plin presiunile din interiorul lumii literare sau inși emigrați, precum dl Virgil Ierunca, semnatar al unei interesante, judicioase adeseori, rubrici culturale la Europa liberă, dar fără o vocație certă, dovadă absența sa totală în publicistica franceză, timp de o jumătate de secol, d-sa debutând abia în România cu cărți, după revoluție. Oricine are dreptul să-și exprime o opinie, ni se va spune; e adevărat, dacă o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că „unii” au publicat sub comuniști era, după acești foști amici și totuși colegi ai noștri, un semn al colaborării cu instituțiile comuniste, uitând, d-lor, sau ignorând pur și simplu, necesitatea stringentă pe care o resimte un ins cu vocație reală, puternică, de a se exprima public, confruntându-se cu critica și publicul, indiferent de „stăpânii” care domnesc „în acel moment istoric” asupra țării, fie ei militari, preoți sau prim-secretari. Este, oare, iarăși necesar să facem referire la glorioasa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de o „ideologie” sau alta, la ducatele absolutiste germane, unde, în ciuda poliției și arbitrariului părinților, a înflorit una din cele mai mari școli de filozofie europeană după greci - și nu numai atât! -, este încă o dată necesar să observăm că marile vocații născute sub tiranie trebuie să se exprime cu o fervoare și ascultând de o legitate pe care nu o pot înțelege decât cei posedați de același „demon al creației”!? Într-adevăr, ce pot înțelege outsiderii, grăbiți de a-și ocupa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
elogiu mai pertinent și e adevărat că prin gura nesocotiților, adevărul, uneori, își face calea sa regală. Deoarece - și rog să mi se ierte banalitatea afirmației! - o nouă generație literară are de îndeplinit, în mare, „doar” două scopuri: afirmarea propriei vocații, cu indiferent ce sacrificii și riscuri (boală, ridicol, alcoolism, singurătate, calomnie etc.Ă și asigurarea continuității culturale a pământului și a comunității de limbă și „strămoși” în care s-a născut ceea ce numim Tradiție și identitate națională. O să mi se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exprimat public”, care au publicat în „editurile comuniste”, sunt, astfel, salvați de la orice rezervă sau imputare de tip moral sau cultural. În primul rând se uită că nu existau decât edituri comuniste, iar cei care erau locuiți de o reală vocație - cei puțini, cei rari! - trebuiau să publice, făcând, fiecare după firea sa și puterea sa de anduranță, concesii, mai ales tinerii, debutanții, pentru care era imperioasă ieșirea în arena publică - moment al confruntării cu publicul și cu critica. Un tânăr
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]