73,127 matches
-
se afla un bărbat bătrân, încruntat și cu privirea pironită în pământ. Acesta din urmă dispare imediat în culise, iar în acel moment fața fetei se luminează. Cortina se coboară imediat, iar spectatorii aplaudă. În acel moment, din spatele cortinei apare fata tânără și frumoasă din scena anterioară. Ea îi ceartă pe spectatori că deranjează desfășurarea piesei de teatru. Fata se uită la actor și-i spune că publicul nu înțelege nimic din ceea ce se petrece pe scenă. La cererea spectatorilor, ea
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
culise, iar în acel moment fața fetei se luminează. Cortina se coboară imediat, iar spectatorii aplaudă. În acel moment, din spatele cortinei apare fata tânără și frumoasă din scena anterioară. Ea îi ceartă pe spectatori că deranjează desfășurarea piesei de teatru. Fata se uită la actor și-i spune că publicul nu înțelege nimic din ceea ce se petrece pe scenă. La cererea spectatorilor, ea le spune că nu e actriță de meserie și că ar fi fost aleasă de directorul teatrului să
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
un rol hotărâtor în viața mea, care m-ar fi putut face fericită (...), acel cineva pe care încă nu apucasem să-l cunosc, deși îl așteptam, și poate chiar îl căutam, omul acela îmi spunea mie (...): Adio!...”". Nemulțumiți de explicațiile fetei, spectatorii cer să vină directorul pentru a sta de vorbă cu ei. În acel moment, directorul apare din fundul sălii și se îndreaptă spre scenă și le spune că piesa rezumă întreaga istorie a religiilor, ea fiind alcătuită din tăceri
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
femei tinere și frumoase, cu mâinile legate la spate sub privirile unui bărbat aproape bătrân, care privește încruntat și apoi dispare în spatele scenei. Bătrânul care veghează cu îngrijorare și încruntare somnul tinerei legate poate fi timpul mitic, lumea veche, în timp ce fata tânără și frumoasă reprezintă spiritul, care nu poate fi niciodată legat de timpul istoric. Criticul Elena Bortă consideră că cele trei personaje principale ale piesei: Darius, Melania (care apare în spectacol cu mâinile legate și reprezintă spiritul) și bătrânul care
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
grupă de vârstă sunt spitalizați cu diagnosticul de crup. În cazuri rare, crupul poate afecta copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 15 ani. Frecvența crupului în rândul băieților este de 50% de ori mai mare decât în rândul fetelor; crupul este mai frecvent toamna. Termenul "crup" provine din engleza modernă timpurie de la verbul "croup", a cărui semnificație este „a plânge răgușit”; denumirea a fost utilizată pentru prima oară în Scoția și a devenit populară în secolul al XVIII-lea
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
„Fata căpitanului” este o nuvela de inspirație folclorică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în iulie 1955 la Casa Gabriella din Ascona (Elveția) și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
amenință pe Brânduș că-l va bate cu cravașa până-l va omorî dacă va mai spune cuiva că Agripina a rămas repetentă. În seara următoare, Brânduș este abordat într-un luminiș de pe dealul de deasupra orașului chiar de Agripina, fata căpitanului. Ea afirmă că a vrut să-l cunoască personal și să afle cum a ghicit că ea a rămas repetentă, un secret de familie bine ascuns. Fata are 17-18 ani și este elevă la un liceu din Buzău. Ea
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
abordat într-un luminiș de pe dealul de deasupra orașului chiar de Agripina, fata căpitanului. Ea afirmă că a vrut să-l cunoască personal și să afle cum a ghicit că ea a rămas repetentă, un secret de familie bine ascuns. Fata are 17-18 ani și este elevă la un liceu din Buzău. Ea a citit multe cărți, fiind un fel de Iulia Hașdeu, și își etalează cunoștințele literare și filozofice în fața lui Brânduș. Agripina vorbește eseistico-analitic, folosind cuvinte „prețioase”, și spune
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
nu are în el o doză de nebunie. Brânduș nu înțelege vorbele Agripinei și își închipuie că aceasta îl crede nebun din cauză că a povestit într-o seară una din isprăvile năzdrăvane ale motanului Vasile. Spre deosebire de modul în care se exprimă fata, el folosește un limbaj epico-sintetic, vorbind pe înțeles și nu în pilde. Discuția dintre cei doi decurge paralel, fiecare dintre ei neînțelegând ce povestește celălalt. Agripina cade pradă unei fantezii livrești și îi spune băiatului că i-ar fi putut
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
că i-ar fi putut revela sensul existenței lui "„nedesprinse încă din fabulosul folcloric”". Ea consideră că i-a fost revelată numai ei o taină printr-un har și a trebuit să fie pedepsită din acest motiv, fiind lăsată repetentă. Fata consideră că întâlnirea ei cu Brânduș este „ceva fantastic”, „o aventură extraordinară” prin care caută să-l smulgă pe băiat "„din masa indivizilor de duzină, (...) din cotidian și banalitate”". Ea se consideră un personaj de basm, un fel de zână
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
extraordinară” prin care caută să-l smulgă pe băiat "„din masa indivizilor de duzină, (...) din cotidian și banalitate”". Ea se consideră un personaj de basm, un fel de zână sau de vrăjitoare căreia îi place să chinuie băieții de la țară. Fata îi spune că i-ar putea arăta toate stelele de pe cer, i-ar putea recita din poeții lumii și l-ar învăța cuvinte grecești și persane. Băiatul se smulge din strânsoarea ei și îi spune că nu are nevoie de
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
a plecat în vacanță în Elveția. El s-a aflat în luna iulie la Casa Gabriella din Ascona, asistând la conferințele pe teme spirituale organizate de grupul Eranos în reședința Olgăi Fröbe-Kapteyn de pe malul lacului Maggiore. Acolo a scris nuvela „Fata căpitanului”, într-o singură zi din iulie 1955. Eliade a menționat scrierea acestei nuvele atât în jurnalul său ("„La Casa Gabriella, în iulie, am scris nuvela Fata Căpitanului.”"), cât și în memoriile sale ("„Luna iulie am petrecut-o la „Casa
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
Eranos în reședința Olgăi Fröbe-Kapteyn de pe malul lacului Maggiore. Acolo a scris nuvela „Fata căpitanului”, într-o singură zi din iulie 1955. Eliade a menționat scrierea acestei nuvele atât în jurnalul său ("„La Casa Gabriella, în iulie, am scris nuvela Fata Căpitanului.”"), cât și în memoriile sale ("„Luna iulie am petrecut-o la „Casa Gabriella”. Mă simțeam cu adevărat în vacanță. Mă întrebam, uneori, ce fel de „literatură” mi-ar plăcea să scriu în cazul că Forêt interdite ar fi avut
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
petrecut-o la „Casa Gabriella”. Mă simțeam cu adevărat în vacanță. Mă întrebam, uneori, ce fel de „literatură” mi-ar plăcea să scriu în cazul că Forêt interdite ar fi avut succes. Într-o dimineață, m-a ispitit o nuvelă, Fata Căpitanului; destul de scurtă, am încheiat-o în aceeași seară. Personajele principale erau doi adolescenți, o fată și un băiat, amândoi neobișnuit de enigmatici.”"). Aproape toată luna august a petrecut-o într-un han modest din micul sat Täsch de lângă Zermatt
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
de „literatură” mi-ar plăcea să scriu în cazul că Forêt interdite ar fi avut succes. Într-o dimineață, m-a ispitit o nuvelă, Fata Căpitanului; destul de scurtă, am încheiat-o în aceeași seară. Personajele principale erau doi adolescenți, o fată și un băiat, amândoi neobișnuit de enigmatici.”"). Aproape toată luna august a petrecut-o într-un han modest din micul sat Täsch de lângă Zermatt, în apropierea graniței dintre Elveția și Italia; acolo se aflau medicul cardiolog Roger Godel și soția
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
la finalul scrierii următoarea datare: „Täsch, iulie 1955”. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Fata căpitanului” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Titlul nuvelei lui Mircea Eliade este preluat de la romanul omonim al scriitorului
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
între omul superior care creează ceva și omul incapabil care vorbește la nesfârșit. Întâlnirea celor doi copii ar putea să aibă loc într-un viitor posibil fantastic. Criticul Alex. Ștefănescu consideră că Brânduș reușește să se impună în discuția cu fata căpitanului, Agripina, „dovedind, practic, că imaginația este superioară culturii”. Băiatul este privit de scriitor ca o ființă liberă, spontană și intuitivă, având un spirit superior față de cei care și-au petrecut viața în biblioteci. Analizând proza fantastică a lui Mircea
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Academicianul Eugen Simion considera „Fata căpitanului” ca fiind o povestire admirabilă, situând-o în linia fantasticului folcloric, dezvoltat de autor mai întâi în nuvela "Domnișoara Christina" (1936). Nuvela conține multe asemănări, potrivit lui Ali Shehzad Zaidi, profesor la State University of New York, atât cu romanul omonim
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
Profesorul Sorin Alexandrescu considera că ea "„părăsește tiparele nuvelei fantastice, în ciuda unor elemente folclorice și lirice atractive”", nefiind susținută de o structură epică complexă și de un sistem de evenimente „incomprehensibile”. De asemenea, criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela „Fata căpitanului” este mai puțin inteligibilă, în timp ce filologul Mihai Gheorghiu considera că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Nuvela „Fata căpitanului” a fost tradusă în mai multe limbi străine: poloneză („Córka Kapitana
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
de evenimente „incomprehensibile”. De asemenea, criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela „Fata căpitanului” este mai puțin inteligibilă, în timp ce filologul Mihai Gheorghiu considera că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Nuvela „Fata căpitanului” a fost tradusă în mai multe limbi străine: poloneză („Córka Kapitana”, în vol. "Śmierć Ipu. Opowiadania rumuńskie", Państwowy Instytut Wydawniczy, Varșovia, 1971; traducere de Irena Harasimowicz), franceză („La fille du capitaine”, în vol. "À l'ombre d'une fleur
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
obosit și s-au așezat, renunțând la căutarea esenței vieții. Zamfirescu relatează drumul spre casă al unei bătrâne oarbe însoțită printre străini de o copilă. Pe drum, cele două fac mai multe popasuri, bătrâna așezându-se pe un scaun, iar fata citindu-i un text ritualic de o rară frumusețe dintr-o carte. Ele hoinăresc prin gări fără a găsi drumul dorit spre "„paradisul pierdut, un soi de tărâm mitic, auroral în care bătrâna tânjește a se reintegra după «marea trecere
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
hoinăresc prin gări fără a găsi drumul dorit spre "„paradisul pierdut, un soi de tărâm mitic, auroral în care bătrâna tânjește a se reintegra după «marea trecere»”". În final, se întrevede o ieșire din acel labirint: "„O să treacă pe la pod. Fata spune că au să treacă pe acolo!”". La sfârșitul nuvelei, trenul oprește foarte aproape de Pod, iar Onofrei coboară într-o gară de a cărei existență nimeni nu știa. Personajele nuvelei sunt patru prieteni ce se întâlnesc într-un compartiment de
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
29 august 2011 pe canalul Antenă 1. Competiția este prezentată de către Paula Chirilă, iar în trecut a fost prezentată de artista Mirela Boureanu Vaida. Aceasta este asemănătoare cu emisiunea Nora pentru mama, transmisă pe Kanal D. Un grup de oameni (fete și băieți, cu sau fără mamele acestora) trebuie să locuiască într-o casă special construită. Aceștia sunt izolați de restul lumii și nu au acces afară. Concurenții sunt supravegheați non-stop de către camerele de supravegheat. Aceștia sunt nevoiți să poarte microfoane
Mireasă pentru fiul meu () [Corola-website/Science/327193_a_328522]
-
non-stop de către camerele de supravegheat. Aceștia sunt nevoiți să poarte microfoane cât timp se află în casa respectivă. Fiecare ediție durează aproximativ un an, intrând în competiție 41-51 de concurenți pentru a se căsători. În fiecare sezon, un numar de fete și de băieți însoțiți sau nu de mamele lor, intrau în "Casă " pentru a-și găsi jumătatea. Casă Mireasă pentru fiul meu este împărțită în două case: Casă băieților (locul unde locuiesc băieții) și Casa fetelor și a mamelor (locul
Mireasă pentru fiul meu () [Corola-website/Science/327193_a_328522]
-
sezon, un numar de fete și de băieți însoțiți sau nu de mamele lor, intrau în "Casă " pentru a-și găsi jumătatea. Casă Mireasă pentru fiul meu este împărțită în două case: Casă băieților (locul unde locuiesc băieții) și Casa fetelor și a mamelor (locul unde locuiesc fetele și mamele băieților). În primele săptămâni fetele și mamele nu au voie să intre în Casa băieților, iar băieții în Casa fetelor și a mamelor, excepție fac doar Fiul și Mireasă săptămânii. La
Mireasă pentru fiul meu () [Corola-website/Science/327193_a_328522]