73,760 matches
-
Donald și a lui Eduard, Edgar a devenit regele Scoției necontestat iar domnia sa nu a întâlnit crize majore. În 1098, Edgar a semnat un tratat cu Magnus Barefoot, regele Norvegiei, stabilind granița dintre scoțieni și norvegieni în vest. Edgar a murit la Edinburgh pe 8 ianuarie 1107 și a fost îngropat la Abația Dunfermline. Necăsătorit și fără copii, el l-a recunoscut pe fratele său Alexandru ca succesor. Edgar i-a acordat de asemenea și lui David o feudă în Cumbria
Edgar al Scoției () [Corola-website/Science/331094_a_332423]
-
că el nu a fost moștenitorul ales de fratele său, contrar obiceiurilor din acea vreme, Malcolm desemnându-l ca rege pe Eduard, fiul cel mare al Margaretei de Wessex. Planurile lui Malcolm au fost spulberate după ce el și Eduard au murit într-o campanie în Northumbria, în noiembrie 1093, în bătălia de la Alnwick. La scurt timp după decesul celor doi, regina Margareta a murit. John de Fordun raportează că Donald a invadat regatul după moartea Margaretei și a asediat Edinburghul, capturându
Donald al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331093_a_332422]
-
cel mare al Margaretei de Wessex. Planurile lui Malcolm au fost spulberate după ce el și Eduard au murit într-o campanie în Northumbria, în noiembrie 1093, în bătălia de la Alnwick. La scurt timp după decesul celor doi, regina Margareta a murit. John de Fordun raportează că Donald a invadat regatul după moartea Margaretei și a asediat Edinburghul, capturându-i pe fii Margaretei. Regele Angliei, Edgar Atheling, îngrijorat pentru nepoții săi, i-a luat pe fii Margaretei și a lui Malcolm în
Donald al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331093_a_332422]
-
reconstruire a fost încet și dificil. Marwan ibn al-Hakam, un membru în vârstă foarte respectat al casei omeiade s-a stabilit în Siria, învingându-l Dahhak ibn Qays al-Fihri, iar apoi s-a mutat la Damasc. Marwan ibn al-Hakam a murit la scurt timp după aceste reușite, și a fost succedat de fiul său Abd al Malik ibn Marwan. Acesta a reușit ca după opt ani de campanii militare și lupte să îi învingă pe rivalii sirieni, învingându-i pe 'Amr
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
a reușit ca după opt ani de campanii militare și lupte să îi învingă pe rivalii sirieni, învingându-i pe 'Amr ibn Sa'id și punând capăt califatului lui Ibn Zubayr. Chiar înainte ca Abd al Malik ibn Marwan să moară, succesiunea califatului a născut tensiuni și dispute în casa marwanidă. Când el a murit în anul 705, califatul i-a revenit fiului său Al-Walīd (705-715). Perioada în care a condus Al-Walīd este una de calmitate și prosperitate. El a continuat
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
pe rivalii sirieni, învingându-i pe 'Amr ibn Sa'id și punând capăt califatului lui Ibn Zubayr. Chiar înainte ca Abd al Malik ibn Marwan să moară, succesiunea califatului a născut tensiuni și dispute în casa marwanidă. Când el a murit în anul 705, califatul i-a revenit fiului său Al-Walīd (705-715). Perioada în care a condus Al-Walīd este una de calmitate și prosperitate. El a continuat politica de autoritate religioasă marwanidă pe care a dus-o și tatăl său și
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
să urmeze madrasaul, dar tatăl său dorea ca acesta să meargă la o școală la modă în timpul acela, Liceul Mulkiye. Anul 1888 a fost un an foarte greu pentru Akif; în timp ce se afla la cursul superior al școlii tatăl său moare și, în același an, casa părintească este mistuită într-un incendiu iar familia cade în sărăcie. Un elev al tatălui său, Mustafa Sitki, construiește o casă mai mică pe terenul rămas și familia lui Akif se mută aici. Akif este
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
termine traducerea Coranului, dar după 6-7 ani de muncă nu este mulțumit de rezultat și încearcă să scape de responsabilitate anulând contractul cu Directoratul pentru Afaceri Religioase. Predă manuscrisul prietenului său Yozgatli Ihsan cu rugămintea ca, în cazul în care moare, să-l ardă. În perioada petrecută în Egipt a predat limba și literatura turcă la Universitatea Egipteană din Cairo. În 1913, pe când se aflat la Cairo, Mehmet Akif a scris "„Ben ki Arnavudum”" (Numele meu este albanez), un „imn național
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
fiecare alabanez”, cu 100 de versuri grupate în 25 de catrene, care însă a fost neglijat de istoriografia și literatura albaneză. În Egipt, M. Akif se îmbolnăvește de ciroză și la 17 iunie 1936 se reîntoarce la Istanbul, pentru tratament. Moare la 27 decembrie 1936 în Apartamentul Egiptean din Pera și este înmormântat în cimitirul Edirnekapi din Istanbul. La ceremonia de înmormântare nu au participat oficialitățile, doar o mare mulțime de studenți de la Universitatea din Istanbul l-au însoțit pe ultimul
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
Donald al III-lea al Scoției. Este posibil ca după anul 1100, el să se fi retras la curtea regelui Henric I al Angliei, unde a fost influențat de cultura anglo-franceză. Când fratele lui David, Alexandru I al Scoției, a murit în 1124, David a preluat regatul Scoției, cu ajutorul lui Henric I. El a fost forțat să se angajeze în lupta împotriva rivalului și nepotului său, Malcolm, fiul lui Alexandru. Se pare că luptele au durat timp de zece ani, implicând
David I al Scoției () [Corola-website/Science/331095_a_332424]
-
dificultate să-și căsătorească fiica cu un nobil englez, iar când tratatul a fost reînnoit în 1212, Ioan a pus mâna pe singurul moștenitor legitim supraviețuitor al lui William, Alexandru, care avea să se căsătorească cu fiica sa. William a murit în Stirling în 1214 și este îngropat la Abația Arbroath. Fiul său, Alexandru al II-lea, l-a succedat în calitate de rege, domnind între 1214 - 1249. Având în vedere termenii Tratatului de la Falaise, Henric al II-lea a avut dreptul de
William I al Scoției () [Corola-website/Science/331096_a_332425]
-
a născut la Roxburgh, fiind singurul fiu al lui Alexandru al II-lea al Scoției și a celei de-a doua sa soție, Maria de Coucy. Alexandru al III-lea a fost nepotul lui William Leul. Tatăl lui Alexandru a murit pe 8 iulie 1249 iar el a devenit rege la vârsta de șapte ani, fiind încoronat la Score pe 13 iulie 1249. În anii minorității sale a înfruntat lupte pentru controlul afacerilor între cele două părți rivale, una condusă de
Alexandru al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331097_a_332426]
-
o furtună teribilă care a deteriorat foarte multe din navele sale. Bătălia de la Larges (octombrie 1263) s-a dovedit a fi indecisă, dar chiar și așa, poziția lui Haakon rămânea fără speranță. Uimit, el s-a întors acasă și a murit la Orkney pe 15 decembrie 1263. Insulele erau acum la dispoziția lui Alexandru iar în 1266, succesorul lui Haakon a încheiat Tratatul de la Perth, prin care ceda Insula Man și Insulele de Vest până la Scoția, în schimbul unei plăți. Norvegia a
Alexandru al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331097_a_332426]
-
care ceda Insula Man și Insulele de Vest până la Scoția, în schimbul unei plăți. Norvegia a păstrat doar Orkney și Shetland. Alexandru s-a căsătorit cu Margareta, fiica regelui Henric al III-lea al Angliei, pe 26 decembrie 1251. Ea a murit în 1275, după ce a dat naștere unei fete și doi băieți: Spre sfârșitul domniei lui Alexandru, moartea celor trei copii ai săi la câțiva ani după ce s-au născut a creat problema succesiunii. În 1284 el a recunoscut-o ca
Alexandru al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331097_a_332426]
-
lui, Margareta, "Fecioara Norvegiei". Nevoia unui moștenitor de sex masculin l-a determinat să contracteze o a doua căsătorie cu Yolande de Dreux pe 1 noiembrie 1285. Moartea subită a regelui a spulberat toate șansele pentru un moștenitor. Alexandru a murit căzând de pe cal în timp ce călărea pentru a o vizita pe regină în Regatul File, pe 18 martie 1286. A petrecut seara la Castelul Edinburgh celebrându-și a doua căsătorie și participând la o întâlnire cu consilierii regali. El a fost
Alexandru al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331097_a_332426]
-
îngropat la Abația Dunfermline. Pentru că Alexandru nu a avut copii supraviețuitori, moștenitorul tronului era copilul încă nenăscut al reginei Yolande. Când sarcina Yolandei s-a încheiat cu un avort spontan, nepoata lui Alexandru, Margareta a devenit moștenitoarea tronului. Margareta a murit fără să fie încoronată, în drum spre Scoția, în 1290.
Alexandru al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331097_a_332426]
-
mai mare. Aceste decizii politice au redus conflictele din interiorul familiei regale. Membrii dinastiei au consolidat unirea și independența Scoției, în ciuda mai multor ciocniri cu vechea Anglie. Căderea dinastiei Dunkeld a început în 1286, atunci când Alexandru al III-lea a murit într-un accident de călărie. Regele nu a avut fii supravietuițori ci doar o nepoată în vârstă de trei ani, Margareta, prințesă de Norvegia. Temându-se de influența lui Eric al II-lea al Norvegiei, tatăl ei și nobilii Scoțieni
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
Temându-se de influența lui Eric al II-lea al Norvegiei, tatăl ei și nobilii Scoțieni au apleat la ajutorul lui Eduard I al Angliei. Margareta a fost logodită cu viitorul Eduard al II-lea al Angliei însă ea a murit la scurt timp după sosirea în Scoția. Dinastia s-a încheiat în momentul în care familiile imigrante feudale au ajuns la un nivel material aproape la fel de mare ca regii iar beneficiile sistemului feudal doreau să garanteze mai bine pozițiile lor
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
au urmat reconstruindu-și armata și sprijinul politic. În noiembrie 1094, Donald a condus armata sa în sud și s-a confruntat cu nepotul său, iar pe 12 noiembrie, Duncan al II-lea a fost atacat și ucis în luptă, murind după o domnie de șapte luni. Sursele primare sunt neclare cu privire la modul exact al decesului său. Analele Inisfallen raportează că "Duncan, fiul lui Malcolm, regele de Alba, a fost ucis de Donald, fiul lui Duncan. În același timp, Donald a
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
și Inchcolm. Capelanul mamei sale, Thugot, a fost numit episcop de Saint Andrews în 1107, probabil la ordinul lui Alexandru. [[Fișier:DavidIofScotland.jpg|thumb|200px|thumb|right|David I al Scoției]] Când fratele lui David, [[Alexandru I al Scoției]], a murit în 1124, David a preluat regatul Scoției, cu ajutorul lui Henric I. El a fost forțat să se angajeze în lupta împotriva rivalului și nepotului său, Malcolm, fiul lui Alexandru. Se pare că luptele au durat timp de zece ani, implicând
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
sa cu [[Haakon al IV-lea al Norvegiei]]. Când Ewen a respins aceste încercări, Alexandru a încercat să plece spre el pentru a-l obliga însă pe drum s-a îmbolnăvit de febră, în Insula Kerrera, în Inner Hebrides. A murit acolo în 1249 și a fost îngropat la Abația Melrose, Roxburghshire. Singurul lui fiu legitim conceput cu cea de-a doua sa soție, Alexandru al III-lea, l-a succedat ca rege al Scoției. El a avut o fiică bastardă
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
fiică bastardă, Marjorie, care s-a căsătorit cu Sir Alan Durward, Justițiar al Scoției și nu au avut copii. [[Fișier:Alexander III and Ollamh Rígh.JPG|thumb|200px|thumb|right|Alexandru al III-lea al Scoției]] Tatăl lui Alexandru a murit pe 8 iulie 1249 iar el a devenit rege la vârsta de șapte ani, fiind încoronat la Score pe 13 iulie 1249. În anii minorității sale a înfruntat lupte pentru controlul afacerilor între cele două părți rivale, una condusă de
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
o furtună teribilă care a deteriorat foarte multe din navele sale. Bătălia de la Larges (octombrie 1263) s-a dovedit a fi indecisă, dar chiar și așa, poziția lui Haakon rămânea fără speranță. Uimit, el s-a întors acasă și a murit la Orkney pe 15 decembrie 1263. Insulele erau acum la dispoziția lui Alexandru iar în 1266, succesorul lui Haakon a încheiat Tratatul de la Perth, prin care ceda Insula Man și Insulele de Vest până la Scoția, în schimbul unei plăți. Norvegia a
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
Scoției|Margareta, "Fecioara Norvegiei". Nevoia unui moștenitor de sex masculin l-a determinat să contracteze o a doua căsătorie cu Yolande de Dreux pe 1 noiembrie 1285. Moartea subită a regelui a spulberat toate șansele pentru un moștenitor. Alexandru a murit căzând de pe cal în timp ce călărea pentru a o vizita pe regină în Regatul File, pe 18 martie 1286. Pentru că Alexandru nu a avut copii supraviețuitori, moștenitorul tronului era copilul încă nenăscut al reginei Yolande. Când sarcina Yolandei s-a încheiat
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
pe 18 martie 1286. Pentru că Alexandru nu a avut copii supraviețuitori, moștenitorul tronului era copilul încă nenăscut al reginei Yolande. Când sarcina Yolandei s-a încheiat cu un avort spontan, nepoata lui Alexandru, Margareta a devenit moștenitoarea tronului. Margareta a murit fără să fie încoronată, în drum spre Scoția, în 1290. [[Categorie:Scoția]] [[Categorie:Conducători scoțieni]] [[Categorie:Monarhi scoțieni]]
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]