716,253 matches
-
pe care a condus-o din anul 14 d.Hr până în anul 31 d.Hr. În timp ce Garda Pretoriană a fost înființată în mod oficial în timpul împăratului Octavianus Augustus, Sejanus a introdus o serie de reforme care au dus la dezvoltarea unității de la o gardă corporală imperială la o instituție puternică și influentă a guvernului implicată în activități de siguranță publică, administrație civilă și mediere politică; aceste schimbări au avut un impact de durată asupra evoluției situației politice din principat. Pe parcursul anilor
Sejanus () [Corola-website/Science/335893_a_337222]
-
îngrijit un număr important de bolnavi, cu toată patologia hematologică și de graniță. A avut o contribuție importantă la organizarea Secției de Hematologie și a serviciului ambulator aferent, iar conducerea Centrului de Hematologie l-a desemnat să organizeze noua sa unitate de transfuzie din Spitalul Fundeni. În Laboratorul de Cercetare a Hematopoiezei, pe care l-a creat în anul 1976, a continuat cercetările, în special de interes clinic, asupra celulelor precursoare/progenitoare hematopoietice și a factorilor stimulatori de creștere (aceștia reglează
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
Unternehmen Paula () este numele de cod al unei ofensive al "Luftwaffe" din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut ca obiectiv distrugerea ultimelor unități ale "Armée de l'Air" (ALA - Forțele Aeriene Franceze), pentru asigurarea victoriei în Bătălia Franței din 1940. Pe 10 mai 1940, forțele terestre germane ("Wehrmacht") au declanșat invazia în Europa Occidentală. Până pe 3 iunie, Corpul Expediționar Britanic (BEF) a fost
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
aceluiași an, șeful Statului Major al Grupului de Armate A, Erich von Manstein, i-a reținut atenția lui Hitler cu o nouă versiune a planului. Aceasta prevedea un atac impetuos prin Ardeni. Acest atac urma să fie realizat de majoritatea unităților mecanizate și de tancuri (Divizii Panzer), care și-ar fi croit drum până la malurile Canalului Mânecii). Pentru mascarea atacului principal urma să fie declanșată o operațiune de diversiune în Belgia și Olanda, prin care forțele aliate trebuiau să fie atrase într-
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Dunkerque, a reușit să își evacueze majoritatea efectivelor. În schimb, forțele terestre belgiene și olandeze și cea mai mare parte a forțelor de elită franceze au fost anihilate în încercuirea din nordul Franței. Ca urmare, francezii mai dispuneau doar de unități formate din soldați slab instruiți și înarmați care să facă față restului armatei germane. "Luftwaffe" a jucat un rol de primă importanță în subminarea operațiunilor aliate în această primă fază a atacului. Participarea "Luftwaffe" a avut o importanță capitală în
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
a scos grupul aerian la lui Fisser din dispozitivul de luptă inițial aprobat. Toate aceste informații obținute de britanici și transmise francezilor, împreună cu informațiile obținute de serviciile franceze de spionaj au creat aliaților o imagine destul de corectă asupra intențiilor germanilor. Unități din Flotele aeriene 2 și 3 ("Luftflotte 2" și "Luftflotte 3") au fost repartizate pentru această operațiune. Atacurile urmau să fie executate de Grupurile de bombardament ("Kampfgeschwader") KG 1, KG 2, KG 3, KG 4, KG 54 și KG 55
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
la Aschaffenburg, Schweinfurt și Würzburg. Pană pe 3 iunie, acest grup aerian a fost mutat la baze din Franța, ale căror locații nu sunt cunoscute . KG 4 își avea subunitățile plasate la Gütersloh, Fassberg și Delmenhorst. Este posibil ca anumite unități ale KG 3 să fi fost mutate în vederea atacului la baze din apropiere de Lille. KG 1 își avea bazele la Giessen, Kirtorf și Ettinghausen. Este de asemenea posibil ca anumite unități ale aKG 1 să fi fost mutate pe
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Gütersloh, Fassberg și Delmenhorst. Este posibil ca anumite unități ale KG 3 să fi fost mutate în vederea atacului la baze din apropiere de Lille. KG 1 își avea bazele la Giessen, Kirtorf și Ettinghausen. Este de asemenea posibil ca anumite unități ale aKG 1 să fi fost mutate pe unele aeroporturi franceze capturare până pe 3 iunie, cel mai probabil la Rosières-en-Santerre. Din partea grupului KG 54 a luat efectiv parte la raid doar I./KG 54). KG 54 și-a avut bazele
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Rosières-en-Santerre. Din partea grupului KG 54 a luat efectiv parte la raid doar I./KG 54). KG 54 și-a avut bazele cel mai probabil pe aeroporturi capturate de la francezi în nordul Franței. Inițial, grupul și-a avut baza la Köln-Ostheim. Unitățile de vânătoare au fost plasate pe următoarele aeroporturi: Abbeville (ZG 76); Darmstadt, Neufchâteau, Freiburg (ZG 2); Le Touquet, La Capelle, Étaples (JG 26); Couvron, Oulchy-le-Château, (JG 2); Guise (JG 27); Épernay, Douzy, Charleville-Mézières, La Selve (JG 53). Pentru executarea raidului
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Chantilly-Les Aigles, G.C. II/1 dotat cu avioane Bloch 152 cu baza la Brétigny-sur-Orge, G.C. II/10 dotat cu avioane Bloch 152 cu baza la Bernay-en-Ponthieu și G.C. III/10 dotat cu avioane Bloch 152 cu baza la Deauville. Alte unități de vânătoare erau dotate cu avioane Dewoitine D.520 și își aveau bazele astfel: G.C. I/3 la Meaux-Esbly, G.C. II/3 la La Ferté-sur-Chiers-Gaucher și G.C. III/3 (dotate și cu Morane-Saulnier M.S.406) la Illiers-l'Évêque. Mai aproape de
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
cu avioane Dewoitine D.520 și își aveau bazele astfel: G.C. I/3 la Meaux-Esbly, G.C. II/3 la La Ferté-sur-Chiers-Gaucher și G.C. III/3 (dotate și cu Morane-Saulnier M.S.406) la Illiers-l'Évêque. Mai aproape de linia frontului erau plasate unitățile G.C. I/4 cu avioane Curtiss H-75 la Évreux-Fauville, G.C. II/4 cu avioane Curtiss H-75 la Orconte, G.C. I/6 cu avioane Morane 406 la Lognes-Émerainville, G.C. III/7 cu avioane Morane 406 la Coulommiers, G.C. I/8 cu
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
la Orconte, G.C. I/6 cu avioane Morane 406 la Lognes-Émerainville, G.C. III/7 cu avioane Morane 406 la Coulommiers, G.C. I/8 cu avioane Bloch 152 la Claye-Souilly și G.C. II/9 cu avioane Bloch 152 la Connantre. Aceste unități erau sprijite în luptă de avioane de vânătoare de noapte, ("Groupement de Chasse de Nuit",), E.C.M.J. 1/16, E.C.N. 1/13, 2/13, 3/13 și 4/13 dotate cu avioane Potez 631. Aceste Grupuri aveau în total 240 de
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
1/16, E.C.N. 1/13, 2/13, 3/13 și 4/13 dotate cu avioane Potez 631. Aceste Grupuri aveau în total 240 de avioane. Dintre acestea, doar 120 au fost implicate în luptele împotriva atacului german. Pe 3 iunie, unitățile franceze au fost trecute în condiții de alarmă de luptă cu o oră înainte ca bombardierele germane să decoleze, dar datorită unei proaste organizări, numai o parte a escadrilelor franceze au recepționat semnalul de decolare pentru luptă emis prin radio
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Cele mai multe bombardiere au depășit barajul francez. Ele zburau deja la mare altitudine, un handicap care nu a fost recuperat de avioanele de vânătoare franceze, incapabile să atingă altitudinea necesară pentru intercepție. Luptele directe au fost pu ține, dar unele dintre unitățile franceze au suferit pierderi grele. În timpul atacului, germanii au folosit noile bombe incendiare C-250 "Flammbombe", care fuseseră aduse pe front doar cu 24 de ore mai devreme. Bombele incendiare au distrus câteva hangare și avioane parcate. Germanii au considerat
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
În ceea ce privește aeroporturile atacate, francezii le-au pus în funcțiunea în mai puțin de 48 de ore. Deși operațiunea nu și-a atins obiectivele propuse, prima fază a invaziei germane - Operațiunea Galben - a reușit să scoată din luptă cele mai bune unități franceze. Forțele franceze care apărau regiunea Somme erau formate în principal din rezerviști cu o pregătire slabă de luptă și care nu se bucurau de sprijinul artileriei grele, tancurilor sau infanteriei motorizate. Eșecul operațiunii aeriene germane nu a împiedicat până la
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
obțină superioritatea aeriană la începutul Operațiunii Roșu ("Fall Rot"), așa cum nu a împiedicat "Wehrmachtul" să înfrângă forțele terestre franceze în iunie 1940. Principalul motiv pentru care germanii au cucerit așa de ușor superioritatea aeriană a fost slaba mobilizare operațională a unităților aeriene franceze. "Luftwaffe" a avut o superioritate numerică limitată față de francezi la începutul "Fall Rot", în condițiile în care fabricile de avioane franceze au reușit să atingă ritmuri de producție maxime. În ciuda unor pierderi de 787 avioane (473 avioane de
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
340 de avioane de vânătoare și 170 de bombardiere), adică o rată de doar 29%. After the opening of the offensive, the Operațiunile "Luftwaffe" în sapțiul aerian francez au fost de neoprit. Superioritatea aeriană germana atinsese asemenea culmi, că unele unități ale "Luftwaffe" au fost trimise în țară pentru odihnă și refacere. Forțele armate franceze au cedat în doar 22 de zile, iar pe 25 iunie, Franța a capitulat.
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
teritoriul țării. De asemenea, relieful fluviatil și cel litoral au o reprezentare specifică pe teritoriul României. este caracterizat prin patru elemente: varietate, proporționalitate, complementaritate și dispunere simetrică, dat fiind numărul mare de forme de relief, repartiția aproximativ egală a principalelor unități de relief (35% munți, 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii) și gruparea reliefului. Carpații Românești se extind ca un inel, ce închide o mare depresiune în centrul țării, cea a Transilvaniei. Sunt munți cu altitudine mijlocie, fragmentați, cu un
Relieful României () [Corola-website/Science/335921_a_337250]
-
de numeroși oameni de știință ai vremurilor, printre care Herodot, Strabon, Ptolemeu sau Plinius cel Bătrân. Delta Dunării a fost introdusă în lista patrimoniului mondial al UNESCO în 1991 ca rezervație naturală a biosferei. România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice: fluvii și râuri, lacuri, ape subterane, ape marine. Particularitățile hidrografice și hidrologice ale României sunt determinate, în principal, de poziția geografică a țării în zona climatului temperat-continental și de prezența arcului carpatic. Factorul antropic a contribuit la unele modificări
Relieful României () [Corola-website/Science/335921_a_337250]
-
București între 1881-1883, după absolvirea căreia a fost admis să susțină examenul de absolvire a Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie, pe care îl promovează în anul 1883 cu gradul de sublocotenent. Ulterior, Constantin Teodorescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de sub-șef de stat major al Corpului II Armată, comandant al Regimentului IV Ilfov nr. 21, director superior al Direcției personalului din Ministerul de Război sau șef
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
Corpul VI Armată a fost o mare unitate de nivel operativ care s-a constituit la 27 august 1916, la mobilizare, fără a exista pe timp de pace. Corpul a făcut parte din organica Armatei 3. La intrarea în război, Corpul VI Armată a fost comandată de generalul
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
date, comandamentul Corpului VI Armată a fost desființat. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Corpul VI Armată avea următoarea ordine de bătaie:<br> Corpul VI Armată În vara anului 1917, Corpul VI Armată a fost reînființat ca o mare unitate mixtă, româno-rusă, sub comanda generalului român Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Corpul VI Armată Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Corpul VI Armată a avut următorii comandanți:
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
Pfefferman într-un articol în „Journal of Trauma” din anul 1976. În anii 1974-1976 Pfeffermann s-a perfecționat la New York în tranplantări de rinichi și în imunologie la profesorul Samuel Kountz. Întors în patrie a condus împreună cu prof. Arie Durst unitatea de transplantări de rinichi de la Spitalul Hadassa Ein Kerem. În acea perioadă el a fost numit profesor extraordinar la Universitatea Ebraică. În martie 1979 a fost numit în fruntea sectiei de chirurgie a Spitalului Kaplan din Rehovot, pe care a
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]
-
Rușii au respins atacul, ceea ce a dus la grele pierderi poloneze. Încercările de a arunca în aer fortificațiile cu mine și un atac general desfășurat la 2 noiembrie s-au dovedit, de asemenea, a fi zadarnice. În luna noiembrie unele unități poloneze au atacat Mănăstirea Pskovo-Pecerski, dar fără nici un rezultat. Regele Ștefan Báthory a ordonat apoi un asediu pasiv, iar lupta s-a transformat într-o blocadă. La 1 decembrie, regele a părăsit câmpul de asediu, împreună cu cea mai mare parte
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
boemi. Comanda forțelor rămase a fost încredințată lui Jan Zamoyski. În același timp, în timpul asediului din 1581, raidurile cavaleriei poloneze au devastat multe regiuni ale Rusiei, ajungând până la fluviul Volga și la lacul Ladoga. Cavaleria a fost cea mai bună unitate a forțelor poloneze. În timpul asprei ierni dintre anii 1581-1582 restul armatei asediatoare s-ar fi răsculat dacă nu ar fi fost ținută în frâu prin voința de fier a cancelarului Zamoyski. Cancelarul a continuat blocada, cu toate că partizanii ruși partizanii ruși
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]