75,079 matches
-
lui, Ardee West. Moartea tuturor moștenitorilor tronului și starea de sănătate precară a regelui duce la o luptă între membrii Consiliului Închis pentru a influența viitorul regatului. Arhilectorul Sult, Înaltul Judecător Marovia și Lordul Brock sunt principalii jucători ai acestei lupte, iar Sand dan Glokta se străduiește să-l ajute pe cel dintâi să capete cea mai mare influență. Dar moartea regelui aduce cu ea o lovitură de teatru: Bayaz demonstrează că regele mai are un urmaș, bastard, iar acesta n-
Puterea armelor () [Corola-website/Science/330977_a_332306]
-
-i zdrobi în fortăreața în care se retrăseseră. Bethod scapă și fuge în reședința sa fortificată, iar armata Uniunii este rechemată la sud pentru a face față invaziei gurkiene. Disperat că Bethod ar putea scăpa nepedepsit, Logen îl provoacă la luptă pe Temutul - un uriaș aflat în slujba lui Bethod care-și trage puterea din Cealaltă Lume cu ajutorul unei vrăjitoare. Victoria Temutului ar consfinți domnia lui Bethod în Englia, în timp ce cea a lui Logen ar însemna sfârșitul ei. După ce Dow cel
Puterea armelor () [Corola-website/Science/330977_a_332306]
-
trimise în țară au fost apreciate la justa lor valoare. În calitatea sa de atașat militar s-a preocupat de realizarea unei bune cooperări militare dintre România si Cehoslovacia; trimiterea de informații privind noile dotări cu armament și tehnica de luptă a armatei ungare. Și în baza acestor informații Marele Stat Major român a desprins ideea unui posibil conflict cu Ungaria și a propus constituirea unei forte comune de apărare, compusă din 20 divizii cehoslovace, 12 divizii iugoslave și 8 divizii
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
Purtat, Regimentul 5 Călărași, Regimentul 4 Artilerie Călăreață, și unitatea 43 auxiliară. La comanda acestor trupe va începe campania din vara anului 1941. Brigadierul a fost alăturat corpului XI de armata sub generalul de infanterie Joachim von Kortzfleisch. Intrând în luptă a ocupat un cap de pod la Călinești (Bălți). Pe 4 iulie brigada sa a ajuns pe linia Edineț (Edinița) - Blescenăuți (Hotin), iar la 7 iulie a ocupat zonele aflate la vest de Moghilev, pe malul Nistrului, pe linia Ocnița
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
la Călinești (Bălți). Pe 4 iulie brigada sa a ajuns pe linia Edineț (Edinița) - Blescenăuți (Hotin), iar la 7 iulie a ocupat zonele aflate la vest de Moghilev, pe malul Nistrului, pe linia Ocnița - Secureni - Clocușna - Corestăuți (Hotin). Au urmat lupte grele pentru respingerea în zonele Leodora și Pădurea Vili (17-20 iulie), apoi la fel de crâncene la Alexandrovca și Odaia (22-23 iulie), după care Brigada 6 Cavalerie a urmărit inamicul în retragere. În plina desfășurare a acțiunilor militare, pe data de 24
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
din Springfield, Massachusetts pentru distribuirea produselor Walther în Statele Unite ale Americii. Walther produce sau doar comercializează în anumite țări și alte mărci celebre, precum: COLT, HÄMMERLI, HENCKELER & KOCK, IWI, RÖHM. Walther produce o gamă largă de baionete și cuțite de luptă.
Arme Walther () [Corola-website/Science/330985_a_332314]
-
din urmă Richard a încercat să ia tronul, dar a fost descurajat, deși s-a ajuns la un acord că el va deveni rege la moartea lui Henric. În termen de câteva săptămâni de la acest acord, el a murit în luptă. Deși Richard nu a devenit niciodată rege, a fost tatăl a doi regi ai Angliei: Eduard al IV-lea și Richard al III-lea. Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de York, fiu al lui Richard de Conisburgh, Conte de
Richard Plantagenet, Duce de York () [Corola-website/Science/331004_a_332333]
-
bombardamentul de coastă și pentru apărarea antiaeriană. La 8 ianuarie 1945, "Alaska" a plecat din California îndreptându-se spre Hawaii, ajungând la Pearl Harbor la 13 ianuarie. Acolo a participat la alte antrenamente și a fost inclusă în Grupul de Luptă 12.2, care a plecat spre Ulithi la 12 ianuarie. Grupul de Luptă a ajuns la Ulithi la 6 februarie și a fost unit cu Grupul de Luptă 58.5, parte a Grupului de Sprijin 58, Grupul Maritim Militar Rapid
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
plecat din California îndreptându-se spre Hawaii, ajungând la Pearl Harbor la 13 ianuarie. Acolo a participat la alte antrenamente și a fost inclusă în Grupul de Luptă 12.2, care a plecat spre Ulithi la 12 ianuarie. Grupul de Luptă a ajuns la Ulithi la 6 februarie și a fost unit cu Grupul de Luptă 58.5, parte a Grupului de Sprijin 58, Grupul Maritim Militar Rapid de Sprijin al Portavioanelor. Grupului de Sprijin 58.5 i-a fost atribuită
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
a participat la alte antrenamente și a fost inclusă în Grupul de Luptă 12.2, care a plecat spre Ulithi la 12 ianuarie. Grupul de Luptă a ajuns la Ulithi la 6 februarie și a fost unit cu Grupul de Luptă 58.5, parte a Grupului de Sprijin 58, Grupul Maritim Militar Rapid de Sprijin al Portavioanelor. Grupului de Sprijin 58.5 i-a fost atribuită sarcina de a asigura apărarea antiaeriană pentru portavioane, "Alaska" fiind însoțitoarea portavioanelor "Enterprise" și "Saratoga
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
fiind însoțitoarea portavioanelor "Enterprise" și "Saratoga". Flota s-a îndreptat spre Japonia la 10 februarie pentru a efectua bombardamente aeriene asupra Tokyoului și aerodromurilor vecine. Japonezii nu au atacat flota în timpul operațiunii. În continuare "Alaska" a fost transferată Grupului de Luptă 58.4, cu misiunea de a sprijini asaltul la Iwo Jima. La Iwo Jima a asistat portavioanele timp de 19 zile, după care s-a întors la Ulithi pentru a se realimenta cu combustibil și provizii. "Alaska" a rămas cu
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
cu misiunea de a sprijini asaltul la Iwo Jima. La Iwo Jima a asistat portavioanele timp de 19 zile, după care s-a întors la Ulithi pentru a se realimenta cu combustibil și provizii. "Alaska" a rămas cu Grupul de Luptă 58.4 pentru Bătălia de la Okinawa. I s-a dat misiunea de a sprijini portavioanele "Yorktown" și "Intrepid"; flota a plecat din Ulithi la 14 martie și a ajuns în zona ei de acțiune, la sud de Kyushu, patru zile
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
Ulithi la 14 martie și a ajuns în zona ei de acțiune, la sud de Kyushu, patru zile mai târziu. Primele atacuri aeriene asupra Okinawei au început în acea zi, 17 avioane japoneze fiind distruse. Aici, "Alaska" a intrat în luptă când japonezii au lansat un atac aerian masiv asupra flotei americane. Antiaeriana sa a distrus un bombardier Yokosuka P1Y ce încerca să percuteze portavionul "Intrepid". La scurt timp după asta "Alaska" a fost informată că în zonă se află niște
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
Yokosuka D4Y. În ziua următoare portavionul "Franklin" a fost lovit sever de mai multe bombe și de un atac kamikaze. "Alaska" și sora ei, "Guam", alte două crucișătoare și mai multe distrugătoare au fost detașate pentru a crea Grupul de Luptă 58.2.9 care să escorteze avariatul "Franklin" înapoi la Ulithi. Pe drumul înapoi spre port, alt bombardier D4Y a atacat portavionul "Franklin", iar navele de escortă n-au reușit să îl doboare. Focul tunurilor de 127 mm a cauzat
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
navele de escortă n-au reușit să îl doboare. Focul tunurilor de 127 mm a cauzat arsuri unor oameni din apropiere; acestea au fost singurele răni suferite de echipajul ei pe toată durata războiului. În continuare "Alaska" a preluat comanda luptei. Folosindu-și radarul de supraveghere aeriană a dirijat avioanele de vânătoare la interceptarea și distrugerea un vânător greu Kawasaki Ki-45. La 22 martie navele au ajuns la Ulithi, iar "Alaska" fost trimisă să revină la GL 58.4. După întoarcerea
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
au bombardat Oki Daitō. În continuare, GL 38.4 s-a îndreptat spre San Pedro Bay în Golful Leyte pentru refacere și întreținere; nava a rămas acolo din 13 iunie până la 13 iulie, când a fost inclusă în Grupul de Luptă 96 Crucișătoare, împreună cu sora ei "Guam", sub comanda Contraamiralului Francis S. Low. La 16 iulie, "Alaska" și "Guam" au efectuat o operațiune de distrugere în Marea Chinei de Est și Marea Galbenă pentru a scufunda navele de transport japoneze. Nu
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
de pe planetă. Misiunea lor era să distrugă rămășița cetății de la Petra și să transforme orașul Ierusalim drept capitala lumii noi, ca urmare a distrugerii supranaturale a Noului Babilon. El a adunat, de asemenea, armatele din lume în valea Armaghedonului pentru lupta cu Iisus Hristos și armata Sa. În conformitate cu interpretarea dată în acest roman profeția spune că acest Carpathia a fost răsturnat de revenirea lui Iisus, care l-a aruncat împreună cu Proorocul mincinos Leon Fortunato, în iazul de foc pentru a suferi
Listă de personaje din Left Behind () [Corola-website/Science/328019_a_329348]
-
digitală pe data de august 30, 2013. Banks a confirmat ulterior, în noiembrie 2013, ca "ATM Jam" nu ar trebui să apară pe Broke with Expensive Taste din cauza vânzărilor slabe. Banks au anunțat la jumătatea lunii iulie, care, după o luptă lungă, ea a părăsit eticheta Universal Music Group. Banks a avut posesia și dreptul la muncă care a lansat-o cu Interscope Records. Pe data de 28 iulie 2014, Banks a lansat al doilea single oficial de pe Broke with Expensive
Azealia Banks () [Corola-website/Science/334874_a_336203]
-
(18 - 22 ianuarie 1915) a fost una dintre bătăliile purtate în iarna 1914-1915 pe Frontul de răsărit al Primului Război Mondial, între armata Austro-Ungară și armata Imperiului Rus. Lupta s-a purtat în Bucovina pe valea Bistriței Aurii, în zona Cârlibabei și a cătunului Fluturica. Bătălia s-a sfârșit cu o victorie a Dublei Monarhii, care a recucerit localitatățile și a respins trupele ruse, aflate inițial în ofensivă. Bătălia
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
armata rusă o ocolise și continuase să obțină progrese împingând spre vest trupele Dublei Monarhii. În prima jumătate a lunii ianuarie 1915 trupele austro-ungare ale "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin" - aflate în retragere în extemitatea sudică a Frontului de Răsărit, erau angajate în luptă în vestul Bucovinei pe versanții estici ai Carpaților Orientali. În coridorul aflat între Carpații Maramureșului și Bucovinei și Carpații Moldo-Transilvani, Divizia 71 Infanterie rusă alături de câteva unități de cazaci de dimensiunea unei divizii, forțaseră trupele austro-ungare formate din Divizia 54
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
aproximativ 30 kg. Contraatacul necesar ruperii pozițiilor deținute de ruși pe valea Bistritei Aurii, a fost încredințat acestor trupe de legionari polonezi, coordonate în zonă de către comandantul Regimentului 2 Infanterie - Zygmunt Zielinski. Acestea urmau a fi sprijinite în acțiunea de luptă de către trupe austro-ungare. Trupele austro-ungare au realizat acoperirea, la sud-vest dinspre Pasul Rotunda și la nordul văii Bistriței dinspre Muntele Zambroslăviile. Trupele implicate în bătălie au fost: Trupele ruse erau venite peste Obcina Mestecăniș prin Pasul Lucina, ca parte a
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
valea Bistriței Aurii. Odată ocupată Cârlibaba, rușii își trimeseseră patrulele până la Ciocănești. Coborând din Prislop, trupele poloneze s-au dispus pentru a forma o linie de bătălie, în 4 coloane: Cavaleriștii, au fost destinați să lupte pe jos, ca infanteriști. Luptele, care au fost purtate în zona Cârlibabei (, "Ludwigsdorf", , ) și a cătunului Fluturica (), s-au dus în condiții climatice deosebite: viscol, temperaturi care au ajuns până la -30 grade Celsius și zăpadă înaltă până la 2 m. Trupele poloneze au luat contact cu
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
în jurul prânzului, rușii au încercat să recucerească cota deținută de către trupele poloneze. În acest scop, au făcut o încercare de învăluire prin flanc a aripii drepte a grupării de atac, în timp ce aripa stîngă a fost fixată de tiruri intense. În timpul luptei pentru apărarea aripii drepte soldații Diviziei 54 austro-ungare au început să se retragă, ceea ce a determinat curbarea dispozitivului polonez, pentru a opri deschiderea unei breșe. Deși aflate într-o situație dificilă, trupele poloneze au reușit să se mențină până la sosirea
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
retrăseseră au revenit la contraatac. Unele unități au trecut creasta dealului și s-au oprit la 2 km sud-vest de Cârlibaba Nouă. În tot acest timp, grupurile Scholz și Salamon aflate la cotele 1365 și 1356 nu au intervenit în luptă. În ziua de 21 ianuarie rușii au încercat să profite de atitudinea de expectativă a trupelor austriece și au încercat să-și recâștige pozițiile de pe ambele maluri ale Bistriței Aurii. Pentru aceasta, au atacat pozițiile deținute de Batalioanele de infanterie
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
-și mențină poziția, chiar dacă una dintre mitralierele lor grele a fost distrusă. Până spre seară totuși, canonada a avut ca efect rărirea și reducerea din putere a unitățile poloneze din Regimentul 2, care au trebuit să se regrupeze. Epuizat de luptele duse, batalionul maiorului Marian Zegota-Januszajtis a fost retras în rezervă și înlocuit cu Batalionul III al căpitanului Kazimierz Fabrycego, sprijinit de Batalionul 29 austo-ungar de Landsturm. Pe 22 ianuarie comandanții forțelor ruse au decis retragerea trupelor imperiale, considerând pozițiile ocupate
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]