72,719 matches
-
podea pentru a descoperi trupul bătrânului. Edgar Allan Poe a trimis manuscrisul mai întâi lui Henry Theodore Tuckerman, editorul periodicului "The Boston Miscellany", dar manuscrisul a fost returnat autorului cu precizarea că revista bostoniană dorea să primească „ceva mai liniștit”. „Inima care-și spune taina” a fost publicată pentru prima dată în ediția inaugurală din ianuarie 1843 a periodicului "The Pioneer", o revistă cu apariție scurtă din Boston, editată de scriitorul James Russell Lowell. Această publicare a fost precedată de o
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
A Psalm of Life” de Henry Wadsworth Longfellow. Acea strofă citată era următoarea: <poem>Art is long, and Time is fleeting, And our hearts, though stout and brave, Still, like muffled drums, are beating Funeral marches to the grave.</poem> „Inima care-și spune taina” a fost republicată de mai multe ori în timpul vieții lui Poe. Povestirea a fost ușor revizuită atunci când a fost republicată în ediția din 23 august 1845 a "Broadway Journal". Această ediție a omis epigraful din Longfellow
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
ziarului "Spirit of the Time" din Philadelphia. În 1857, poetul Charles Baudelaire a publicat o traducere în limba franceză inclusă în colecția «Extraordinaires Nouvelles Histoires». Prima traducere în limba română a fost realizată de către Bonifaciu Florescu și publicată sub titlul „Inima destăinuitoare” în revista "Telegrafulu (de Bucuresci)", anul V (1875), nr. 893, pp. 2-3. O altă traducere a fost realizată de Smara (Smaranda Gheorghiu) și publicată sub titlul „Remușcarea” în revista "Literatorul" din București, 1881, nr. 9. Publicistul Vasile Pogor (1833-1906
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
893, pp. 2-3. O altă traducere a fost realizată de Smara (Smaranda Gheorghiu) și publicată sub titlul „Remușcarea” în revista "Literatorul" din București, 1881, nr. 9. Publicistul Vasile Pogor (1833-1906) a realizat și el o traducere sub titlul „Istorii estraordinare. Inima denunțătoare”, care se află în manuscris în Biblioteca Academiei Române (manuscrisul 5907, f. 30-44). O altă traducere în limba română a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată sub titlul „Inima denunțătoare” în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
a realizat și el o traducere sub titlul „Istorii estraordinare. Inima denunțătoare”, care se află în manuscris în Biblioteca Academiei Române (manuscrisul 5907, f. 30-44). O altă traducere în limba română a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată sub titlul „Inima denunțătoare” în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Inima care-și spune taina” în vol. "Scrieri alese
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
realizată de Nicolae Dașcovici și publicată sub titlul „Inima denunțătoare” în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Inima care-și spune taina” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O traducere nouă a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Inima
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
Inima care-și spune taina” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O traducere nouă a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Inima destăinuitoare” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. „Inima care-și spune taina” folosește un narator care nu-i de încredere. Exactitatea cu care
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
alte edituri. O traducere nouă a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Inima destăinuitoare” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. „Inima care-și spune taina” folosește un narator care nu-i de încredere. Exactitatea cu care naratorul povestește uciderea bătrânului, ca și modul ascuns în care a realizat crima sunt dovezi ale sănătății sale, evidențiindu-i monomania și paranoia. Naratorul povestirii
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
care-și spune taina” folosește un narator care nu-i de încredere. Exactitatea cu care naratorul povestește uciderea bătrânului, ca și modul ascuns în care a realizat crima sunt dovezi ale sănătății sale, evidențiindu-i monomania și paranoia. Naratorul povestirii „Inima care-și spune taina” este presupus în general a fi de sex masculin. Cu toate acestea, unii critici au sugerat că o femeie ar putea fi cea care narează; nu sunt folosite pronume pentru a clarifica acest aspect într-un
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
Scena finală a povestirii arată manifestarea sentimentelor de vinovăție ale naratorului. Ca multe personaje din literatură gotică, el permite ca nervii să-i influențeze propriul comportament. În ciuda eforturilor sale de a se apăra, „hiperacuitatea simțurilor”, care îl face să audă inima bătând sub podea, este o dovadă că el este cu adevărat nebun. Contemporanii lui Poe și-ar fi putut fi amintit de controversa cu privire la apărarea nebuniei din anii 1840. Naratorul susține că are o boală care provoacă hipersensibilitate. Un motiv
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
and Una” (1841). Nu este clar, cu toate acestea, dacă naratorul are de fapt simțurile foarte acute sau dacă el doar își imaginează. Dacă starea lui este considerată a fi adevărată, ceea ce aude el la sfârșitul povestirii nu poate fi inima bătrânului, ci insectele care mișună sub podea. Naratorul admite mai întâi că aude gândaci mișcându-se pe perete, după trezirea bătrânului din somn. Potrivit superstiției, apariția gândacilor sunt un semn de moarte iminentă. Un singur soi de gândaci ciocănește cu
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
de gândaci ciocănește cu capul pe diferite suprafețe, probabil ca parte a unui ritual de împerechere, în timp ce altele emit sunete asemănătoare cu ticăielile ceasului. Henry David Thoreau a sugerat în 1838 că gândacii scot sunete asemănătoare cu cele ale bătăii inimii. Bătaia ar putea să fie chiar sunetul inimii naratorului. Altfel, dacă bătaia este într-adevăr un produs al imaginației naratorului, imaginația necontrolată este cea care-l duce la propria sa distrugere. Relația dintre bătrân și narator este ambiguă. Numele lor
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
probabil ca parte a unui ritual de împerechere, în timp ce altele emit sunete asemănătoare cu ticăielile ceasului. Henry David Thoreau a sugerat în 1838 că gândacii scot sunete asemănătoare cu cele ale bătăii inimii. Bătaia ar putea să fie chiar sunetul inimii naratorului. Altfel, dacă bătaia este într-adevăr un produs al imaginației naratorului, imaginația necontrolată este cea care-l duce la propria sa distrugere. Relația dintre bătrân și narator este ambiguă. Numele lor, ocupațiile și locurile lor de reședință nu sunt
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
secretului. Cu toate acestea, punctul central al povestirii este planul pervers de a comite crima perfectă. Richard Wilbur a sugerat că povestirea este o reprezentare alegorică a poemului „Sonet - Către știință”, care descrie o confruntare între imaginație și știință. În „Inima care-și spune taina”, bătrânul poate reprezenta astfel mintea științifică și rațională, în timp ce naratorul ar reprezenta imaginația .
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
Șaban. În această noapte Allah eliberează din iad un număr mai mare de oameni decât firele de păr ale ovinelor din tribul Kalb. Dar, Allah nu-l iartă pe cel care îi aduce asociați, pe cel care nutrește răutate în inima lui (față de fratele său musulman), pe cel care întrerupe relațiile cu rudele sale, pe cel care nu-și ascultă și respectă părinții ori pe cel care are obiceiul de a consuma vin.[Baihaqi, At-Targheeb wat-Tarheeb] Fără îndoială, Allah înconjoară cu
Noaptea Barat () [Corola-website/Science/334307_a_335636]
-
ori pe cel care are obiceiul de a consuma vin.[Baihaqi, At-Targheeb wat-Tarheeb] Fără îndoială, Allah înconjoară cu mila Sa totul în noaptea a cincisprezecea din luna Șaban. El iartă toate creaturile Sale, cu excepția politeiștilor și a celor care au inimile pline de ură sau dușmănie. Allah Preainaltul îi iartă pe toți musulmanii în acea noapte, cu excepția ghicitorilor, magicienilor, oamenilor care sunt plini de ură, alcoolicilor, a celor care nu-și respectă părinții și pe cei care insistă să comită adulter
Noaptea Barat () [Corola-website/Science/334307_a_335636]
-
anunță mai întâi că este pe moarte, apoi că este mort. Naratorul îl lasă într-o stare mesmerică timp de șapte luni, verificând-o zilnic. În acest timp Valdemar are pielea rece și albă, fiind lipsit de puls, de bătăile inimii sau de o respirație perceptibilă. În cele din urmă, naratorul face încercări de a-l trezi pe Valdemar, punându-i întrebări cărora li se răspunde cu greutate deoarece vocea lui Valdemar pare să-i iasă din gât și din limba
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
de asemenea, noțiuni timpurii ale subconștientului și reprimării psihologice care nu vor fi teoretizate pe deplin până la Sigmund Freud. Multe dintre personajele lui Poe au un eșec în a rezista demonului perversității - inclusiv criminalul din „Pisica neagră” și naratorul din „Inima care-și spune taina”. Opusul acest impuls este văzut în personajul C. Auguste Dupin al lui Poe care demonstrează o rațiune și o analiză profundă. Unul dintre primele exemple, care precede „Demonul perversității”, se află în romanul "Aventurile lui Arthur
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
cu amândouă mâinile de plasă, abia dacă mai avui vreme să-mi dau seama că întregul ținut, atât cât vedeam cu ochii, era presărat pretutindeni cu locuințe de pitici, când, iată, am și căzut cu capul în jos drept în inima unei cetăți fantastice, în mijlocul unei mulțimi numeroase de omuleți pociți și mărunței, care nu rosteau nici un cuvânt și nu-și dădeau nici cea mai mică osteneală să mă ajute, ci stăteau ca o turmă de nerozi, făcând schime caraghioase și
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
divizia echipa tag când echipă cu fostul său antrenor Cody Hawk. [5] La 12 iunie 2007, Moxley și Hawk învins Tack și Tarek Legenda a câștiga Tag HWA Championship Team. Moxley și Hawk domniei durat doar patru zile de Andre inima și Richard Phillips, colectiv cunoscut sub numele de cod GP, i-au bătut pentru titlu. Moxley a continuat să lucreze în divizia echipa tag pentru restul anului 2007 până la începutul anului 2010. În 2009, a început Moxley echipa cu rivalul
Dean Ambrose () [Corola-website/Science/334368_a_335697]
-
-ului a fost încărcat un clip cu prestația celor doi artiști, clip ce a strâns peste 700.000 de vizualizări. Filmările au avut loc în București, în regia lui Bogdan Daragiu, alături de care Delia a mai lucrat pentru videoclipul piesei „Inima nu vrea”, colaborarea cu Horia Brenciu. Lansarea a avut loc pe 14 mai 2015, iar videoclipul a fost încărcat pe contul oficial de YouTube al casei de discuri Cat Music. Acesta înregistrează un real succes, într-o lună depășește 10
Cum ne noi () [Corola-website/Science/334465_a_335794]
-
Doru Hallipa, începe să se impună în înalta societate a Bucureștilor. Locul principal al acțiunii îl constituie sanatoriul doctorului Walter, un refugiu final luxos în care mor în taină cocheta Lenora (de cancer) și industriașul Drăgănescu (de o boală de inimă). Ambițios și dornic de a parveni, tânărul medic Marcel Walter acceptase cu mai mulți ani în urmă să devină amantul bătrânei și obezei Salema Efraim, văduva bogată a unui bancher levantin, moștenind la moartea acesteia întreaga ei avere. El organizase
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
trimite soțului o scrisoare în care îi cere să fie de acord cu divorțul, dar Drăgănescu o ignoră. Starea de sănătate a industriașului se deteriorează, iar în urma unui consult medical efectuat de dr. Walter află că are o boală de inimă destul de veche. Zbuciumul său sufletesc îi provoacă primele crize cardiace. După ce încearcă zadarnic să-și salveze căsnicia, deplasându-se în Elveția, George Drăgănescu moare la întoarcerea în țară în același sanatoriu. După ce-și ascunsese mult timp starea de sănătate
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
absolvent al Facultății de Medicină din Viena, care a afirmat într-un articol publicat în 1932 în cotidianul bucureștean "Adevĕrul" că descrierea evoluției bolilor în romanul " Drumul ascuns" este „măiastră”. El analizează din punct de vedere medical agravarea bolii de inimă și moartea ulterioară a industriașului Drăgănescu cauzată de preocuparea sa de a-și salva căsnicia și o pune în legătură cu suprasolicitarea cardiacă a bărbaților cu vârsta cuprinsă între 50 și 55 de ani datorată faptului că aceștia nu conștientizează nevoia de
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
În sunt programate mai multe evenimente: premieră a numeroase filme și ceremonii de acordare a unor premii. În 2016, în România au apărut mai multe filme notabile: "Câini" (regia Bogdan Mirică), "Bacalaureat" (regia Cristian Mungiu), "Sieranevada" (regia Criști Puiu), "Inimi cicatrizate" (regia Radu Jude), "6.9 pe scara Richter" (regia Nae Caranfil), "Ilegitim" ( Adrian Sitaru) și altele. Lista filmele cu cele mai mari încasări din 2016 în întreaga lume:
2016 în cinematografie () [Corola-website/Science/335070_a_336399]