8,189 matches
-
mea afectivă nu mă înșeală, dacă nu sunt victima unei iluzii, atunci pot spune că n-am simțit în tot timpul acela nici o bucurie, după care să nu fi urmat un sentiment de zădărnicie și de vagă nemulțumire. M-am îndoit adesea de acest lucru, și nu l-aș mai fi amintit acum, dacă n-aș fi avut adesea intuiția că surprind, în atitudinea și în privirea unora dintre copiii pe care i-am putut urmări și observa, o stare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vieții și a le înțelege, cade așa de neașteptat sub simțurile mele, încât ar părea că vrea să-mi confirme existența reală a trecutului din care se desprinde și c-ar purta grija ca nu cumva să-ncep a mă îndoi de el... "Force et matière": traducerea franceză a operei lui Ludwig Büchner, "études philosophiques et empiriques de sciences naturelles, mises à la portée de tout le monde". Veche, deși existența sa nu se ridică mai sus de anul 1860, așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu desăvârșire altele decât cele pe care le-ar fi putut oferi orice alt mediu și orice alt centru. Arta sa, gândirea sa, viața sa ar fi reflectat noblețea și distincția aceasta, cu o putere de care nu mă pot îndoi. Nu mă gândesc nici un moment să fac vre-o comparație. Și actuala capitală are meritele și drepturile sale; și ea are, ca oraș, farmecul său. Ieșenii și Moldovenii, pe de altă parte, n-au dreptul să regrete ceea ce a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cel puțin, asupra lucrului în sine, guvernul avea opinia publică de partea sa. Opinia publică într-o chestiune ca aceasta, nu înseamnă o consacrare. Opinia publică nu putea fi decât favorabilă. Trebuie totuși să fi existat oameni care s-au îndoit de politica adoptată și de urmările ei, deși documentele timpului nu-i divulgă. Căci nu cred să fi fost eu singurul care am simțit îndoiala și apăsarea aceasta. Pe atunci dădeam și politicei o parte din timpul și energia mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și din noapte. Te gândești că ponderea subiectelor legate de politică trebuie să fie în legătură cu studiile de piață pe care, cu siguranță, leau făcut respectivele televiziuni. Și astfel au ajuns la concluzia că asta cere publicul. În primul rând, mă îndoiesc că televiziunile au studiat serios preferințele telespectatorilor, pentru a ajunge la o astfel de concluzie, pentru a elabora strategii de programe. Televiziunile fac ce fac dintotdeauna: stau numai cu ochii pe audiențe. În al doilea rând, ceea ce vedem vânturat pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
un alt invitat, care uneori chiar i se opune primului. Același lucru îi va zice și lui: „Sunteți cel mai bun, nimeni nu se compară cu Domnia Voastră, ceilalți nu vă ajung nici până la gleznă, iar nefericiții care îndrăznesc să se îndoiască de genialitatea Dumneavoastră sunt totalmente nuli.“ Altă dată va veni și un astfel de nefericit, dar și el va avea parte de aceeași bandă, pe post de lauri. Mai deunăzi, mia fost dat să văd o emisiune a Mihaelei Rădulescu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și al lui Oedip, pe la o răspîntie unde va trebui să aleagă Între ceea ce dă glorie muntelui sau Îl umple de singurătate. Într-o epocă de decadență, Oedip ar fi fost, fără Îndoială, sfîșiat de sfinx, deoarece s-ar fi Îndoit el Însuși, primul, de răspunsul său. Siguranța cu care el formulează unicul cuvînt necesar arată, dimpotrivă, că muntele unde stătea sfinxul e Învăluit În lumina cea mai vie a Înfloririi culturii grecești. Să observ apoi că legenda nu ne dezvăluie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Sisif În vale privind muntele cu ochii dezolați. Nu poți clădi Parthenonul cu un suflet bîntuit de Îndoieli. Căci nici un sceptic adevărat nu spune nu vreau să cred, ci nu pot să cred. Primul său gest este de a se Îndoi pentru a-și Întări speranța, pentru a ridica din ruine templul unor convingeri hrănite cu sîngele său. Dar puterea i se istovește În gestul de a demola, scepticul va Întoarce atunci obosit o față care se Îndoiește de toate și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de a se Îndoi pentru a-și Întări speranța, pentru a ridica din ruine templul unor convingeri hrănite cu sîngele său. Dar puterea i se istovește În gestul de a demola, scepticul va Întoarce atunci obosit o față care se Îndoiește de toate și nu mai crede În nimic, locul În jurul său e destinat să rămînă pustiu. Împotriva acestui pustiu se Încăpățînează Sisif. El crede și de aceea Își Împinge stînca. Ar fi trist să considere răspunsul un eșec al Întrebării
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care a uitat-o, să cutreiere potecile pe care le-a părăsit, să mîngîie arborii pe care i-a trădat, chiar dacă spuma mării nu mai are nici o legătură cu zeii, iar Homer e citit mai mult În rezumate școlare... Mă Îndoiesc de exactitatea afirmației lui Burckhardt după care grecii au izbutit să vadă un lucru și să se intereseze de el fără să dorească să-l aibă. Și dacă este așa, tot nu voi crede că este de invidiat o fericire
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În urmă destule renunțări. Dionysos dansează acolo unde Tezeu pleacă. Dansul său ajunge și el la un moment dat o formă de fugă. Și simt că plăcerea de a aspira mirosul de iarbă Înflorită nu mă mai Împiedică să mă Îndoiesc de entuziasmul cu care Dionysos aleargă după bucurii imediate. Undeva În preajmă, sfinxul dă tîrcoale iarăși... Mă tem că nu voi avea niciodată Întreagă bogăția unei clipe, risipind-o cînd trebuie s-o apropiu de buze. Rostesc deci numele lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
atingînd nisipul umed și cald și dacă trebuie să Învățăm ceva de la zei, atunci trebuie să Învăț de la tine că nisipul acesta cîntă viața, nu nevoia de a fugi Într-o piramidă. Trebuie numai să am Îndrăzneala să nu mă Îndoiesc de acest adevăr niciodată. Și ar trebui, poate, să trag o linie pe nisip și să spun: iată drumul pe care trebuie să merg mai departe. Dar această bucurie mă scutește de alte justificări. În amiaza care curge pe mine
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să-i extermine pe sibariți și chiar să distrugă cetatea din temelii, astfel că Herodot, venit la un secol după aceea să-i caute ruinele, n-a mai găsit nimic. Ceea ce, pe de altă parte, ne dă dreptul să ne Îndoim dacă a existat Într-adevăr. Știm Însă În mod sigur că și Atena din vremea lui Epicur a Împins epicureismul dincolo de intențiile filosofului.) Religia plăcerii nu poate avea În apărarea ei decît o Inchiziție a plăcerii. Dar Sibaris e o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să vreau, zeii mi-au trimis speranța cum i-au trimis fratelui meu, Prometeu, vulturul pentru a-i ține cugetul treaz. De ce-ar trebui să văd un rău În ceea ce mă Îndeamnă să Îndrăznesc?...) Epimeteu repune totul În discuție Îndoindu-se că grecii erau Îndreptățiți să considere speranța un rău... Poate, În măsura În care, alinînd suferința, speranța evită să Înfrunte un rău, sare peste el sau Îl Înlătură fictiv. Ori, poate În măsura În care am avea dreptul să o asemănăm cu o Fata Morgana
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-l învețe, sau întrucât primise de la Dumnezeu o voință neclintită de a-L sluji, el socotea și întotdeauna a socotit cu limpezime că Dumnezeu se purta cu el astfel ș, ca un dascăl cu un copilț. Dacă s-ar fi îndoit mai înainte de acest lucru, s-ar fi gândit că jignește Maiestatea dumnezeiască. Ceva din aceasta se poate vedea în cele cinci puncte care urmează. 28. Primul. Avea o mare evlavie față de Sfânta Treime; astfel că în fiecare zi se ruga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îi va oferi o cale de a ajunge la Ierusalim și aceasta îl întărea atât de mult încât nici fricile care îi erau strecurate în suflet și nici piedicile de care i se vorbea nu-l puteau face să se îndoiască. Într-o zi, un spaniol bogat îl întrebă ce face și încotro dorea să meargă. Aflând ce avea de gând, îl luă să mănânce la el și-l găzdui câteva zile, până când totul fu gata pentru plecare. Încă din Manresa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Se obișnuia la Paris ca studenții de la Arte din anul trei, pentru a primi bacalaureatul, „să ia o piatră”1, cum spuneau ei; și pentru că aceasta costa un scud, mulți studenți săraci n-o puteau face. Pelerinul începu să se îndoiască dacă era bine să o ia. Fiindcă nu se putea hotărî, se gândi să ceară sfatul maestrului său și, la îndemnul acestuia, o luă. Cu toate acestea nu lipsiră cârtitorii, printre care și un spaniol. Pe vremea șederii la Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
La Roma, vă voi fi binevoitor” 96. Trecuse anul și, negăsind corabie spre Ierusalim, se sfătuiră și hotărâră să meargă la Roma. Merseră de această dată împreună cu Pelerinul, întrucât, ultima oară când mai fuseseră acolo, cei doi de care se îndoia acesta 2 se arătaseră foarte binevoitori. Au mers la Roma împărțiți în trei sau patru grupuri. Pelerinul era cu Favre și cu Laínez. Tot timpul călătoriei fu vizitat de Dumnezeu în mod deosebit. Luase hotărârea ca, după hirotonire, să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la câteva leghe de Roma, intră într-o biserică și, pe când se ruga, simți o adâncă schimbare în suflet și văzu atât de limpede că Dumnezeu Tatăl îl așeza alături de Cristos, Fiul Său, încât n-ar îndrăzni nicicum să se îndoiască de faptul că Dumnezeu Tatăl l-a așezat atunci alături de Fiul Său3. Eu, care scriu aceste lucruri, i-am spus Pelerinului, pe când mi le povestea, că Laínez le istorisea cu alte amănunte, din câte am înțeles. El îmi răspunse că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și nădejde că voi dobândi ceea ce am pierdut, simțindu-L pe Fiul foarte binevoitor în a mijloci și văzându-i pe sfinți într-un fel pe care nu îl pot descrie, așa cum nu pot lămuri nici celelalte lucruri. Nu mă îndoiesc de ofranda făcută etc. A STĂPÂNEI NOASTRE ÎN TEMPLU. SIMEON 14. Vineri ș15 februarieț - La prima rugăciune, chemându-L pe Veșnicul Părinte etc., simțeam o adâncă dulceață lăuntrică, înaintând, nu fără mișcări și lacrimi, și mergând mai departe cu mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ca aceea care este parte sau poartă a atâtor haruri pe care le simțeam în spirit. (În momentul consacrării, vădind că trupul ei era întru cel al Fiului ei1) cu atâtea priceperi încât nu s-ar putea scrie. Nu mă îndoiesc de ofranda făcută. A LUI ISUS 15. Sâmbătă ș16 februarieț - La rugăciunea obișnuită, fără a-I percepe pe mijlocitori, fără răceală sau lâncezeală, cu destulă evlavie, dorind să mă pregătesc pentru liturghie, șovăiam spre cine și cum să mă îndrept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ducându-mă spre o încredințare a inimii, fără a se opri asupra vreunei Persoane dumnezeiești anume. Apoi, fiind confirmat în cele de dinainte, cunoaștere a spiritului rău de mai înainte, și anume, cel care voia să mă facă să mă îndoiesc și să mă revolt împotriva Preasfintei Treimi, precum stă scris la numărul 17; cu această cunoaștere, am simțit un nou imbold lăuntric spre lacrimi, la fel ca și mai apoi, înainte de liturghie și în timpul ei, cu o mare, calmă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
În aceste momente era în mine atâta iubire, simțind sau văzându-L pe Isus, încât mi se părea că, pe viitor, nu puteam vedea nimic ce m-ar putea despărți de El sau care m-ar putea face să mă îndoiesc de harurile sau de confirmarea primită. A SFÂNTULUI MATEI 24. Luni ș25 februarieț - Prima rugăciune, cu multă evlavie însoțită și apoi de o căldură și de mult har, chiar dacă, în ceea ce mă privește, în ciuda unor piedici pe care le simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ci șdoarț purcezând sau trăgându-Se din Tatăl, așa cum am spus. O dată terminată liturghia, multe lacrimi și vizite spirituale, fără să pot vedea nimic care să se împotrivească împăcării, în ciuda atenției mele, și o mare încredințare, fără să mă pot îndoi de cele înfățișate și văzute; mai mult, întorcându-mă să O privesc și să cuget la Ea, noi mișcări lăuntrice, toate purtându-mă la iubirea celor înfățișate, într-atât încât mi se părea că văd mai limpede mai curând dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a mai căuta nici liturghii nici vreo altă vizită, ci de a pune capăt în această zi. SFÂRȘIT 1. După ora a nouăsprezecea 2, așezându-mă să mănânc, șdarț și ceva știmpț mai încolo, ispititorul nu mă făcea să mă îndoiesc, ci voia să mi se pară că mă îndoiesc; i-am răspuns pe loc, netulburat câtuși de puțin, ca și cum aș fi fost înaintea unui lucru deja învins: „Treci la loc!”; o confirmare prin lacrimi și o încredințare desăvârșită despre tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]