7,848 matches
-
încheie pe o notă retro. O veche casă de marcat cu manivelă domină partea din spate a prăvăliei. Cum un tuns costă, repet, 19 franci, marea majoritate a clienților plătesc serviciile cu un bilet galben-portocaliu de 20 de franci. Nino învârte de manivelă, cifrele ca de fildeș se învârt în fața clientului, apoi pare cifra 19.00. Cu un gest teatral, Nino îi întinde clientului o monedă de un franc, așezând-o apoi cu un zgomot sec, un "poc" amplificat de pereții
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de marcat cu manivelă domină partea din spate a prăvăliei. Cum un tuns costă, repet, 19 franci, marea majoritate a clienților plătesc serviciile cu un bilet galben-portocaliu de 20 de franci. Nino învârte de manivelă, cifrele ca de fildeș se învârt în fața clientului, apoi pare cifra 19.00. Cu un gest teatral, Nino îi întinde clientului o monedă de un franc, așezând-o apoi cu un zgomot sec, un "poc" amplificat de pereții localului. Clientul refuză moneda zâmbind, moneda se întoarce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gest teatral, Nino îi întinde clientului o monedă de un franc, așezând-o apoi cu un zgomot sec, un "poc" amplificat de pereții localului. Clientul refuză moneda zâmbind, moneda se întoarce la odihnă în sertarul închis cu zgomot. Nino mai învârte odată manivela, totul intră în ordinea și firescul lumii. Sunt convins că moneda era mereu aceeași, niciodată alta. Ea se va schimba fie cu moartea lui Nino, fie cu o reformă fiscală în Elveția. Numai că Nino și Elveția sunt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
străinătății, și mă convocați înapoi în patrie. Ei bine, am descris recent orașul Roman într-un număr din România literară. Da, domnule Paraschivescu, după cum vedeți, totul s-a mai spus sau s-a mai scris. Trăim în cicluri, în cercuri, învârtindu ne în jurul pro priei noastre cozi, care se numește ego. Se spune că pro zatorul Cezar Petrescu, când a scris romanul Oraș pa triar hal, a descris orașul Roman. Cum ar veni, ro manul Romanului. Un oraș molcom, moldovenesc, vechi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o experiență unică. Dar nu acestea m-ar fi ținut treizeci de ani în kibbutz. M-a ținut acolo convingerea că mă găsesc în fața unei ferestre larg deschise către natura umană. Dacă aș fi rămas în oraș, m-aș fi învârtit printre vecini și printre confrații mei scriitori. Aș fi stat cu ei la cafenea și aș fi discutat cronicile din revistele literare. Nu m-au atras niciodată cafenelele literare. A.R. Și acum a doua ambiguitate din povestea vieții dumneavoastră
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
înțeleg. Cum se ajunge la incendii între oameni - iar pricep. Dar de ce au invadat omizile linia ferată de la Kumi - nu-mi pot explica. Să existe o metafizică a omizilor? Să apară și acolo fenomenul de iraționalism în masă, să ne învârtim în lumea lor printre mistere? Asta ne mai lipsea. 28: Poliția mexicană a pus laba pe marele asasin Azucano Viniegra: 20 de crime și o evadare în care 5 gardieni „au dat în primire” nu sunt de ici, de colo
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în toate ziarele lumii, pe paginile externe, sunt mai mulți morți decât nou-născuți, și nouă nu ne scapă acest amănunt. Obișnuiți astfel cu moartea, noi, colecționarii de ziare, trăim ca incineratorii de la crematoriu, ca oamenii de serviciu ai institutelor medico-legale. Învârtindu-ne, ca și aceștia, printre atâtea cadavre, noi, colecționarii de ziare, avem iluzia că moartea nu ne poate atinge. Dar azi, rătăcită printre două sinucideri, trei demisii și patru atentate, aflăm că: „Stockholm 17 (Agerpres) Un cetățean suedez în vârstă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în secret pentru felul în care își apăra apartenența la „sexul frumos“, dreptul la o aproximativă noțiune de feminitate, în ciuda defectului fizic, a muncii de vită, a cuvintelor sărace și peltice. Îmi plăcea să stau cu ea în bucătărie pe când învârtea la rufele din cazan și o ajutam uneori să întindă cearșafurile în spălătoria din podul blocului, în gânguritul porumbeilor care-și făcuseră cuibul sub geam. Profitând de camaraderia mea, Flutur Veronica m-a rugat s-o ajut într-o chestiune
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
retezați și obrajii proaspăt rași îi dădeau mai degrabă un aer de tovarăș cu răspunderi, perfect compatibil cu costumul maro și servieta diplomat, decât de trăpaș din Vestul Sălbatic al hormonilor nestăpâniți. „Ai văzut ce frumos e?“, a susurat Veronica învârtind cafeaua din ibric și privind lung poza cu ochi negri, melancolici. „Ai văzut ce piele? Ce păr? Ce brațe? Ce pulpe?“ Am crezut că glumește, dar, observându-i expresia gravă și simțind admirația profundă - ba nu: evlavia! - din glas, am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nici nu l-a găsit acasă. A adormit îmbrăcată și cred că s-a trezit la un moment dat și a mâncat ce a găsit și ea, mititica, prin frigider, că am găsit-o cu ciocolată pe la gură...“ Rodica se învârtea printre femeile gureșe cu mâinile în buzunarele halatului, încercând să fie serioasă. Dar tot o mai bușea râsul când le auzea povestirile. Și mai ales când știa că vin nopțile la muncă numai ca să-și tapeze un piept de curcă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lucruri, tata mi-a cumpărat la un moment dat o carte: ,, Să construim un motor electric” (ed. Tineretului 1963). Cu mijloace precare, cu tăblițe tăiate cu foarfeca, cu sârmulițe lipite cu dextrină, am reușit până la urmă să fac să se învârtă un motoraș alimentat de la baterie. La școala din Târgușorul Copou erau clase până în clasa a-VIII-a , dar când am ajuns eu în clasa a-IV-a , aceasta a rămas doar pentru ciclul primar, astfel că următorii patru ani i-am făcut la Liceul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
lăudau prin toate părțile. Bineînțeles, am lucrat și eu la ,,procesul de producție” al acestui aparat, adică la secția ,,casetofoane”. Acum mă voi referi la una din măgăriile care mi s-au făcut de-a lungul timpului. Prin zonă se învârtea un individ (îmi scapă momentan numele) care îmi spune că poate să o transfere pe Mariana la ,,casetofoane”. Pentru asta să-i fac cinste. La un moment dat se produce această mișcare, dar care nu avea nici o legătură cu individul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
internat de două săptămâni! După ce am ieșit din spital am avut o perioadă confuză, cu zile în care mă simțeam mai bine și altele în care mă simțeam rău. Când mergeam în oraș, eram atent la indivizii dubioși care se învârteau pe lângă mine și care aveau vreo geantă sau o sacoșă în mână. Nu-mi dădeam eu seama atunci de faptul că tehnica avansează în ritm exponențial. Această perioadă a culminat cu o criză de factură digestivă când ajuns în starea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
eu le primeam atunci. Altă dată, într-o întreprindere socialistă, directorul tehnic mă "pasa" la inginera! șef care la rândul lui îmi spunea că nu poate face nimic fără acordul directorului tehnic. Unul îmi spunea că motorul trebuie să se învârtă "altfel", celălalt că șurubul este prea rotund sau, prea pătrat, ori prea mic, ori prea mare. În consecință nu se putea face nimic! Astăzi constat că și la "Monitorul" întâlnesc aceeași atitudine din vechile și actualele întreprinderi socialiste. Adică dacă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
coroana coarnelor sale impunătoare îl recomandă ca pe un rege al pădurilor. Este ocrotit de legile țării, se vânează numai în anumite perioade ale anului și numai cu permise speciale acordate numai unor granguri din conducerea statului sau parveniților ce învârt finanțele țării și numai cu ocazia unor vânători organizate în scop de protocol cu șefi de state și cu diplomați de înalt nivel. Capra neagră (Rupi capra rupi capra), mamifer rumegător paricopitat sălbatec, adevărată podoabă a Carpaților noștri în general
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
porumb, cu ajutorul a două pietre ferecate, puse în mișcare cu efort propriu, uman. După o vreme omul avea să-și dea seama că poate pune să facă treaba asta, unda râului ce-i trecea pe sub fereastră, a obligat-o să învârtă roată de piatră peste altă piatră ca să-i trimită prin scoc făina atât de așteptată de boreasă și de copii, ca să prepare pâinea sau mămăliga aburindă cu care să-și potolească foamea de după truda zilnică. Așa a apărut această meserie
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
o pocie de alun cam de 2 metri și jumătate numită dârja și un știuc de lemn de 60 de centimetri de fag numit hădărag, legate la cap cu piele numită oglaghie. Oglaghia de la dârjă era făcută așa ca să se învârtă hădăragul în jurul dârjei și omul lăsa dârjaua să se învârtă în mâini când bătea cu îmblăciul în Tinărog, așa-i zicea la grădina grofului. Era o șură mare care a stat până după primul război, acolo îmblăteau oamenii secara toamna
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
numită dârja și un știuc de lemn de 60 de centimetri de fag numit hădărag, legate la cap cu piele numită oglaghie. Oglaghia de la dârjă era făcută așa ca să se învârtă hădăragul în jurul dârjei și omul lăsa dârjaua să se învârtă în mâini când bătea cu îmblăciul în Tinărog, așa-i zicea la grădina grofului. Era o șură mare care a stat până după primul război, acolo îmblăteau oamenii secara toamna. Spunea o bătrânică, aveau bote de lemn pentru apă și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a Învierii. Exista atunci satul patriarhal cântat în poezia poetului țărănimii, George Coșbuc, în care praznicele, ospețele și mesele comune erau dese, dar scurte, în zilele de sărbătoare sătenii se adunau la jocul în care feciorii curați, respectuoși cu vârstnicii, învârteau dezinvolt pe sub mână pe frumoasele satului ce încântau obștea prin puritate și naturalețe, prin frumusețea costumelor naționale pe care și le etalau, expozeu de artă populară desăvârșită, de bun gust, de virtuozitate, mândre că de mîna lor erau lucrate. Se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Traian, Folea Diogen, Grovu T. Ioan, Bâcan Virginia, Giurcă Vasile, Stoica Vasile, Folea Gheorghe, și Blendea Ioan ca membri. A fost «mare serbare mare», bandele satului sub conducerea lui Onu Blendea și-au desumflat bojocii până seara târziu, feciorii au învârtit fâșnețele satului de-au frământat tot noroiul din uliță în fața primăriei, iar corul improvizat din câțiva școlari din clasele mai mari au cântat cu mult «entuziasm», ca să-i placă tovarășului de la regiune: Zdrobite cătușe în urmă rămân, În frunte-i
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ăl mic, care era nelipsit din fața blocului, nici pe Vasti de la blocul 29, nici pe frații Coajă, nici pe Bozgorul, care se supăra de fiecare dată cînd se auzea strigat astfel, nici pe Duțu, cel iute de picior și care învîrtea mingea de parcă era vie, nici pe Irinel de la patru, nici pe nimeni. Se duse pe la leagăne, doar-doar o găsi pe cineva, însă tot degeaba, leagănele erau pustii. „Să știi că ăștia or fi în expediție pe la unitatea militară... sau poate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
diferite întrebări suspecte la imaginea pe care o realizam, având și un fond muzical ce putea fi auzit foarte bine în zonă, scârțâitul scrânciobului. Nu mai era nimeni în parc, doar noi doi și un câine, ce s-a cam învârtit în jurul nostru un timp. Obosiți și flămânzi am urcat în acceleratul de Iași, săturându-ne de a ne da huța în scrânciob. Cred că toată copilăria mea nu am stat într-un parc de copii cât am stat în Oradea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
grupul cu care venisem de la Iași, colegii neavând nici o lucrare expusă, fapt pentru care s-au și întors imediat la gară pentru a prinde acceleratul de 16.30 spre Iași, pentru a se întoarce acasă. După plecarea colegilor, rămas singur, învârtindu-mă prin sala de expoziție nu am văzut pe nimeni cunoscut în afară de cei de la Centrul de Creație, nu era nimeni invitat dintre cei pe care deja îi cunoșteam, din Maramureș nu era nimeni cu toate că aveau lucrări expuse. Fiind singur
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
era cazul săși bată capul cu mine. Câinii latră, caravana trece. Chiar așa: de ce sar împiedica întreg Aliotmanul de un ciot? Televiziunea are o putere extraordinară în zilele noastre, în timp ce impactul presei scrise este din ce în ce mai scăzut. Apoi, în televiziune se învârt foarte mulți bani. Când e vorba de câștiguri atât de importante, cineși mai pune probleme etice sau morale? Cineși face procese de conștiință că, prin acțiunile lui, pervertește un întreg popor? Așa cum nici politicienii noștri nu au vreo apăsare din cauza
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de țară. Sunt așezate în cerc și îmbrăcate în costume populare - toate la fel. Vocea din off ne spune că portul fetelor este păstrat întocmai de pe vremea dacilor și că respiră austeritate. Camera întârzie pe mișcarea unui fus care se învârtește, apoi sare la o imagine cu o fecioară torcând, desprinsă parcă din Grigorescu, apoi ne arată focul din sobă, apoi o privire de ansamblu asupra cinstitei adunări care se îndeletnicește cu torsul lânii sau cu bobinatul firelor, apoi o față
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]