7,211 matches
-
depărtatele Antile. Dacă-l găsești, ogoiește-l, căci trebuie să fie tare necăjit: și-a uitat tamburina, uite, iar eu am găsit-o. Taram-taram-tam... Hai, Queequeg, mori acum, iar eu o să-ți cînt marșul funebru! Ă Am auzit - rosti în șoaptă Starbuck, privind prin spirai - am auzit că unii oameni bolnavi de friguri se pomenesc vorbind în limbi străvechi, pe care nu le cunosc, deși, la o cercetare atentă, se vădește că, în copilăria lor, acele limbi fuseseră vorbite, de față
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
chiar acum, da! și în ochiul care privește chiar în clipa asta lucrurile de pe fața ta necunoscută, de pe cealaltă față a ta, o, Soare! Privindu-și apoi sextantul și manevrîndu-i numeroasele piese cabalistice, căzu iar pe gînduri și spuse în șoaptă: Ă Jucărie neghioabă! Distracție copilăroasă a trufașilor amirali, comandori și căpitani - oamenii se mîndresc cu tine, lăudîndu-și inteligența și puterea; dar ce poți face tu oare altceva decît să indici punctul jalnic în care se nimerește să te afli tu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui încolți un gînd rău, însă atît de amestecat cu altele bune sau măcar neutre, încît nici el nu-și dădu seama la început de prezența lui. Ă Odată era cît pe ce să mă-mpuște, își spuse el în șoaptă. Da, chiar cu flinta aia ghintuită... Ia s-o iau, s-o pipăi... Ce ciudat, eu, care am mînuit atîtea lăncii ucigătoare, tremur acum. O fi încărcat? Ia să vedem. Da, da și magazia i-e plină de pulbere! Asta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru ca, navigînd amîndouă paralel, la o distanță de patru-cinci mile una de alta, să cuprindă un orizont dublu în cercetările lor. Ă Pun prinsoare că unul din oamenii din ambarcațiunea aia purta hainele de duminică ale căpitanului, îi spuse în șoaptă Stubb lui Flask. Poate că și ceasul lui de mînă. De-aia se arată atît nerăbdător să găsească ambarcațiunea. Cine a mai auzit ca două baleniere cinstite să se ducă după o ambarcațiune dispărută, în toiul sezonului de vînătoare? Ia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o dată la suprafață, însă numai pentru a-și da duhul! Vă simțiți plini de curaj, băieți? Ă Ca focul de îndrăzneți! strigă Stubb. Ă Și la fel de necugetați, murmură Ahab. Iar după ce oamenii se depărtară spre prova, urmă să vorbească în șoaptă: Ă Semne... Semne... Deunăzi i-am spus același lucru lui Starbuck, în legătură cu ambarcațiunea ea sfărîmată. O, cu cîtă rîvnă încerc să alung din mințile celorlalți ceea ce e atît de adînc înrădăcinat în propria-mi minte! Partul, partul! S-a dus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de a identifica anumite culori,îndeosebi nuanțele de albastru și verde (Dacey și Travers, 2002). Auzul este cel mai afectat de vârstă. Concret, sunt receptate cu dificultate atât sunetele înalte (Rupp, apud Lugo și Hershey, 1979), cât și vorbirea în șoaptă. În plus, pierderea auzului este mai evidentă la bărbați decât la femei. Complexul gustativo-olfactiv se angajează și el pe o pantă descendentă. Și anume, după 50 de ani, scade capacitatea individului de a repera stimulii de intensitate redusă, indiferent dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de a identifica anumite culori,îndeosebi nuanțele de albastru și verde (Dacey și Travers, 2002). Auzul este cel mai afectat de vârstă. Concret, sunt receptate cu dificultate atât sunetele înalte (Rupp, apud Lugo și Hershey, 1979), cât și vorbirea în șoaptă. În plus, pierderea auzului este mai evidentă la bărbați decât la femei. Complexul gustativo-olfactiv se angajează și el pe o pantă descendentă. Și anume, după 50 de ani, scade capacitatea individului de a repera stimulii de intensitate redusă, indiferent dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
se ridică, tăcută, arzătoare, îl privește pe Trigorin în ochiul viu prin care nu cere nimic. Arkadina fuge apoi în culise și revine cu aceeași îngrijorare, nemaiprididind, îngenunchează, îi pune lui Trigorin mâna pe frunte. Dincolo de perdeaua din stânga se aude șoapta înspăimântată a Ninei. Și tot de acolo, peste o clipă, se ivește în scenă mașinistul cu mânecile suflecate... Rămâne drept, îi cercetează de la distanță ochiul larg deschis și fix, apoi se alătură Arkadinei. Încearcă să-l salte pe Trigorin de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
galben. Natura este expresia unei dezorganizări sufletești, a unei nevroze, spațiul este infinit, de o tristețe armonioasă, parcă ar fi un gol tăcut unde poți să auzi zorile, unde noaptea e mai grea, deplină, frigul e liniștit, pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt, ecourile depărtate se confundă într-o tenebroasă și profundă unitate miasme, culori și sunete își răspund (ireproșabil) coloana sonoră semnată de Nicolae Ciolcă, concurentă foarte serioasă celei din "Padre, padrone", semnată de Egisto Macchi, peliculă premiată la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
evident, noutate. Deși, iată, chiar ea, ordinea, e cea care face frapanta diferență. Franckfurt/Main, fericită simbioză a goticului bătrîn cu noua arhitectură, pare clișeul încîntător aseptic al calculatorului de performanță. Un pic de dezordine, o scăpare, o neglijență aud șoapta insidios neaoșă în Trompa lui Eustache ar da bine... Nu, acolo, am Main, nu. 7 iunie Revenirea partidelor istorice după '89 se consumă în climatul sulfuros al unei Românii care, în 50 de ani, devenise mai bolșevică decît mama Rusie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sălbatic, o oră jumătate cu Variațiunile Goldberg de Bach. Meticulosul vrăjitor Viniciu Moroianu se ivește de după marele buchet de crizanteme albe și roșii, ne îmbarcă pe marele Stenway și ne ia cu el în purele înalturi. Îl rugăm cu toții, în șoaptă, să ne mai țină acolo. Cît poate. Cît putem. Din doct-vibrantul volum Jurnale intime vieneze de Jacques Le Rider, extrag pasajul: "Omule din secolul XX, nu uita că ești și cetățean, cetățean al unui stat, acestui stat îi aparții mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a visurilor și a minunilor. Pătrunzând în minunata împărăție a cărților, simți cum treptat-treptat părăsești lumea realului și te afunzi tot mai mult în lumea imaginarului. Simți pănă-n adâncul sufletului cum cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi și ai plăcerea călătoriilor imaginare. Am avut un vis sălbatic. Eram în Împărăția Cărților. Mergeam pe o cărare.Deodată intru într-o încăpere cu 13 uși. Am deschis una și am întâlnit-o pe Vitoria
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
aseamănă cu miile de furnici care își clădesc mușuroiul. Armonia cărții are profunzimea vieții, iar parfumul podoabelor argintii răscolit în negura vremii are un farmec inedit. Foile cărții sunt harfe mânuite de brotăcei, cuvintele ei curg lin ca apa, îngânând șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi. De aceea, o cameră fără cărți este ca un trup fără suflet. Cărțile din bibliotecă reprezintă o potecă presărată cu pietre scumpe care duce spre Paradisul cunoașterii, spre lumea visurilor și a minunilor. Citind o
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
bine, te face să te bucuri, să râzi și să plângi. Când o citim, simțim bucuria de a învăța lucruri noi. Ea se oferă ori de câte ori avem nevoie, răspuns la fiecare întrebare. Cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi. Trebuie să avem dragoste pentru carte, deoarece ea ne instruiește și, dacă ne deschidem inima în fața ei, ea ne oferă câte un răspuns la toate întrebările. Oana Tiron BUCURIA DE A CITI Era vară. Aveam
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cărții. Paginile ei sunt podoabe de cuvinte și imagini, înduioșate de culori calde. Simt întotdeauna că mă aflu printre imaginile fiecărei cărți desenate cu podoabe ale naturii. Imaginația cutezătoare a scriitorilor aduce în fața noastră o adevărată lume. Cuvintele parcă îngână șoaptele răsăritului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi, iar bucuria de a citi devine adevărată piramidă a inimii noastre. Mulțumesc autorului care a făcut cartea și, de aceea, îi dau răsplata înapoi, promițându-i că voi învăța. Monica Zaharia SCRISOARE CĂTRE ÎNVĂȚĂTOARE Au
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
emoționant și mai fermecat decât lumea minunată a cărților? După ce am trecut de vârsta fragedă a copilăriei, am lăsat în urmă lumea de vis a basmului, cu tot farmecul ei. Din cărți, poveștile curg lin ca apa cea neobosită, îngânând șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi... Cărțile bibliotecii reprezintă o potecă presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii, spre lumea visurilor și a minunilor. Când citesc o carte, îmi este greu să mă dezlipesc de ea, pentru că tainele cititului
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
bine, te face să te bucuri, să râzi și să plângi. Când o citim, simțim bucuria de a învăța lucruri noi. Ea se oferă, ori de câte ori avem nevoie, răspuns la fiecare întrebare. Cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi. Trebuie să avem dragoste pentru carte, deoarece ea ne instruește și, dacă ne deschidem inima în fața ei, ea ne oferă câte un răspuns la toate întrebările. Oana Tiron CARTEA-UN UNIVERS ÎN AȘTEPTARE Cartea este
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
presată de nevoia unui răspuns) Da... e marți... Doctorul: ...Absolut... e marți sigur... Groparul: Ei, atunci eu am plecat... mă așteaptă "cumințeii"... le arăt pe unde trebuie s-o ia spre veșnicie și mă întorc. (intră în cort) Marieta: (în șoaptă) Of, Doamne, cu cine ți-ai găsit și tu să... În sfîrșit! Uite, ți-l prezint pe domnul doctor... veneam spre tine și... ne-am întîlnit... are și el niște morminte prin cimitir... i-am vorbit de tine și... (groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de pensia asta nenorocită ca de coada mîței! Și ideea lui Matei mi se pare nemaipomenită. Uite-l că vine. Costache: Eu îți spun că n-o să vrea... Marieta: E, n-o să vrea! (intră Matei) Matei: Unde-i?! Costache: (în șoaptă) În cort... încă mai doarme... Matei: La ora asta?! Băiatul ăsta se mai crede în socialism... Păi dacă o să doarmă atîta și cînd... Ehei, piața liberă nu iartă. Aici, somnul, dacă nu naște chiar monștri..., naște faliți...! Eu mă duc
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
capăt... și stă în cort... cu soiosul ăsta de gropar... Alt ratat! Matei: Eu mă duc să-l scol... Mai am o groază de treburi! (pe lîngă gardul cimitirului, intră Octav) Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că... da pe unde umbli, frate! Octav: L-am ajutat pe prietenul meu... am săpat o groapă... Are dreptate groparul... sapi, sapi și te podidesc tot felul de gînduri... da
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de aur. Matei: (după o pauză în care se privește în jur, înfricoșați) Măi Octave, tu nu numai că gîndești prea mult, dar tu și vorbești prea mult... și prea tare... Octav: Bine, atunci să vorbesc pe scurt și în șoaptă... (în șoaptă) E drept ca după o revoluție să vină la putere cei care au profitat de coșmarul comunist, care au trăit, foarte bine, Nea Matei, și care la o siestă mai semnau cîte o sentință două la zeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Matei: (după o pauză în care se privește în jur, înfricoșați) Măi Octave, tu nu numai că gîndești prea mult, dar tu și vorbești prea mult... și prea tare... Octav: Bine, atunci să vorbesc pe scurt și în șoaptă... (în șoaptă) E drept ca după o revoluție să vină la putere cei care au profitat de coșmarul comunist, care au trăit, foarte bine, Nea Matei, și care la o siestă mai semnau cîte o sentință două la zeci și zeci de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
aspecte ce caracterizează decizia grupală și completează expunerea autorului. În capitolele șapte și opt sunt analizate, pe rând, „schimbarea atitudinală”, relația existentă între atitudini și comportamente, dar și „zvonul” ca mijloc de comunicare și, de ce nu, de transmitere a informației. „Șoaptele de altă dată” constituie, în concepția autorului, modele explicative utile în înțelegerea propagării și a evoluției zvonurilor în perioada comunistă. Concluzia lui Septimiu Chelcea este aceea că „zvonurile sunt creații colective și au funcții și disfuncții sociale. Chiar dacă unele au
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
adus în greaua situație de astăzi [...] îi lipsește guvernului de astăzi, după alegeri siluite, până și reazemul necesar al forțelor politice reale. Încrederea coroanei și voința națională [...] Coroana însăși a fost mereu descoperită. Ne mișcăm într-o atmosferă grea, înăbușitoare: șoapte, bârfeli și zvonuri prevestesc uneltiri periculose. Anul trecut afirmam la 15 iunie că PNL nu poate menține nici o clipă o atitudine care să-l despartă de încrederea regelui și de voința națională. Astăzi afirm cu aceeași sinceritate că partidul liberal
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
stepa aceea fără de hotar. Și, în balconul nostru, o franțuzoaică ne vorbea despre barca ce străbătea un oraș mare, inundat, și acosta la zidul unei clădiri... Am tresărit încercând să înțelegem unde eram. Aici? Acolo? În urechile noastre se stingea șoapta valurilor. Nu, nu era pentru prima oară că remarcam dedublarea aceea în viața noastră. Să trăiești lângă bunica însemna deja să te simți altundeva. Ea traversa curtea fără să se așeze vreodată pe banca băbuțelor, instituție fără de care o curte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]