19,920 matches
-
Reprezentanții comunității românești din Șerbia cer retragerea consulului general al României de la Zaicear, Iulian Nițu, pe care îl acuză că duce o politică anti-româneasca în Valea Timocului, care dăunează „grav” atât comunității, Ministerului Afacerilor Externe (MAE), cât și României. „Având în vedere problemele pe care le avem noi cu consulul general al României de la Zaicear, Iulian Nițu, și problemele
Comunitatea românească din Serbia cere retragerea consulului general al României de la Zaicear[Corola-blog/BlogPost/93359_a_94651]
-
sperate. Pentru că sunt și situații în care catastrofele își primesc tributul lor de victime, cărora nu le mai poți acorda niciun ajutor. Atunci însă, se petrece uneori un fenomen ciudat, când eroul nostru pompier este dintr-o dată suspectat de neglijență, acuzat de ineficiență și nepricepere. Căci nu a reușit să găsească în bezna nopții și adâncul munților un avion prăbușit în pădurea înghețată. Că nu a ajuns imediat, ca să nu spun instantaneu, la niște oameni prăbușiți tragic în mijlocul unui lac, de unde
Uniunea Ziariştilor Profesionişti[Corola-blog/BlogPost/93345_a_94637]
-
prăbușit în pădurea înghețată. Că nu a ajuns imediat, ca să nu spun instantaneu, la niște oameni prăbușiți tragic în mijlocul unui lac, de unde nu au putut fi salvați. Și apar glasuri are unora și altora care critică aceste nereușite și-i acuză pe pompierii salvatori că nu și-au făcut datoria. Culmea este că, deși aceste acuzații sunt uneori nedrepte și injuste, până și pompierii și le fac. Adică și ei, la rândul lor, sunt afectați de nereușita unei misiuni în care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti[Corola-blog/BlogPost/93345_a_94637]
-
membrii Sfântului Sinod al BOR să sfințească, Acasă, Sfântul și Marele Mir... În acele împrejurări, Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, Ioachim al III-lea (1878-1884), s-a supărat foarte pe Mitropolitul primat de la București și pe Ierarhii români!... Pe care îi acuză de uzurparea puterii sale spirituale și a autorității canonice. În amintita conjunctură delicată și tensionată, Vlădica Melchisedec este însărcinat de Sfântul Sinod al BOR să răspundă la Scrisoarea Patriarhului de Constantinopol din 10 iulie 1882. Fapt pe care Episcopul Melchisedec
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit[Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
237256 de unde aflăm că în iulie 1946 polonezii au organizat un „mic” pogrom în orașul Kielce unde, din 200 de oameni care se refugiaseră într-o clădire, au ucis 27. [10] Desigur că s-au găsit voci care să-l acuze pe Peres pentru această recunoaștere, pentru că a înțeles să fie un om de caracter: http://www.foxnews.com/world/2010/08/ 13/simon-wiesenthal-center-criticizes-shimon-perez-saying-romania-rescued-jews/ și http://www.youtube.com/watch?v=EO7epcOrQ74 aceste voci, din corul celor care l-au criticat
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5)[Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
plină ochi cu artiști, de la categoria muscă până la supergrea, în kilograme și talent, evident. Uneori, între două lecturi ale norocoșilor ajunși la rând să citească, onoratul prezidiu trebuia să țină în mână rebelii tineri pretendenți la gloria literară, care, după cum acuzau ei, această glorie venea cu viteza melcului. Vinovații erau, desigur, redactorii de la revista Luceafărul, organizatorii Cenaclului, cei care făceau programările tinerilor la citit și propuneau tipărirea în revistă, visul de aur al nărăvașilor creatori. Unii visau cu ochii deschiși și
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ”[Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
Mark Twain). • Victoriile altora sunt mai greu de suportat decât înfrângerile personale. • Ce-i ieftin e scump... Și ce-i scump, e și mai scump. • Vremea bună și vremurile bune nu țin o veșnicie. • Cine îi trădează pe toți îi acuză pe toți de trădare. • Ca să spui ce trebuie la timpul potrivit, trebuie să taci mai tot timpul (Oscar Wilde). • Epitaf: "S-a stins fără să ardă"... Dacă te măriți cu un savant, încă nu ai devenit om de știință. • Poporul
ZICERI (199/200) – OPINIA PUBLICĂ & UMBRELA ÎNŢELEPTULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015[Corola-blog/BlogPost/383150_a_384479]
-
prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia toamnă mă scufunda-n iubirea Unui destin de rană, lucrînd în amîndoi. O ruginie spaimă, în arșițe confuze... Pe trupu-mi tot leșia, fierbînd, se va lăsa, Nenumărate zile de foc vin să acuze Răcoarea milenară din sufletu-mi de nea. Isterice incendii și plumb topit prin clipe... Voi deveni o baltă cu apă, stuf și pești Cînd frunza din octombrie în iulie o să țipe A putregai și-a lacrimi, prin visele lumești. Și-
DRAGOȘ NICULESCU[Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
părea că se trezește din letargie. Încerca să se trezească din somnul ce-i amorțea conștiința: — De ce să divorțam, Delia? Eu recunosc, am o aventură, așa mi-au dictat mie nevoile. Undeva am greșit amândoi. Eu recunosc, tu însă mă acuzi doar fără să accepți că vina poate fi și a ta. Mi-ai adus o tânără în locuința, ea mi-a trezit simțurile, amorțite de un timp Poate o să-mi treacă și avem copilul, eu nu pot să renunț la
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016[Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
a făcut alte năzbâtii, aproape orice spectacol în care a jucat a fost un scandal. Datorită lui s-a desființat Teatrul. Consiliul Stațiunii a hotărât asta, Magistratul a găsit doar o formă juridică adecvată. E omul Legii, nu poate fi acuzat de răfuială, așa cum tot încearcă să prezinte lucrurile, de atunci încoace, Romancierul și Filozoful, alți colțoși, care naiba știe din ce trăiesc, pentru că nu produc nimic. Slabi și răi; niște arătări, aproape că nu-i mai suportă nimeni. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ei o scot în ochii lumii strâmbă. Cei mai mari dușmani ai Stațiunii. Ai mei. Ai poporului. Au fost la școli, au învățat mai mult ceea ce nu trebuie: să judece pe alții! Ce s-ar întâmpla dacă toți oamenii ar acuza, ar medita, ar crâcni? Ar osândi? Eroul țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fi. Trebuia să plec din Stațiune când eram tânăr. Din țară. Aparțin unei literaturi mici; faptul că aceasta a zămislit, totuși, câțiva autori remarcabili, printre care un poet genial - intraductibil - e un argument al teoriei mele, nu tocmai agreată. Sunt acuzat de lipsă de patriotism; un deformator (?!Ă, cosmopolit, iudă! Potențial transfug! De parcă, plecând din țară, aș părăsi planeta! Încă nu e târziu. Primul în Stațiune - Magistrat sau scriitor - e aproape o batjocură. Mai bine ultimul într-o lume puternică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de minciună. De ceea ce urmează după iubire. De povara obișnuinței, de pierderea respectului, mai ales. De decrepitudine. De moartea naturală, care, oricum, l-ar fi ajuns. Le-am oferit un sfârșit decent, ce a fost rău în asta? Am fost acuzat de către critici că nu las personajelor nici o șansă! Dar faptul că le-am gândit nu e CEA MAI MARE dintre șanse? Le-a oferit cineva mai mult? Fac ce vreau cu eroii mei! Câțiva aleși ar fi înțeles puritatea intențiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cinci forțe, acordându-i fiecăreia un grad de valoare În acord cu materialul ales... — Însemnând-o cu nevrednica teracotă pe aceea care, după părerea lui, era răspunzătoare pentru trădare, interveni Antonio. Poate că există cineva care nu voia să fie acuzat de lașitate Într-o biserică a creștinătății... unde se va ridica și colegiul general al Studium-ului. Până Într-acolo Încât să ucidă? Întrebă Dante. Întrebarea nu Își află răspunsul. Dar faptele vorbeau, cu evidența lor de moarte. Între timp, ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
evidența lor de moarte. Între timp, ceilalți se năpustiseră pe această nouă pistă, discutând cu Însuflețire feluritele ipoteze. Priorul le urmărea disputa În tăcere, distras. Să Îi desemnezi ca vinovați pe francezi sau pe lombarzi era ca și când nu ai fi acuzat pe nimeni. Și apoi, de ce să fi ales imaginea unui bătrân, dacă trădarea era subiectul mozaicului? Vârsta reprezentase dintotdeauna un semn de Înțelepciune și de virtute, de Îndepărtare de patimi. De ce ar fi trebuit Ambrogio să Întoarcă pe dos acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-se și mai tare de coloană. Și-ar fi dorit să dispară În marmură. Nu știa dacă Noffo era deja prezent atunci când el intrase. Dacă așa era, de acum era prea târziu pentru orice. Nemernicul acela l-ar fi putut acuza de complicitate cu nebunia aceea. Nu putea lăsa o asemenea armă În mâna cardinalului. Poate că ar fi fost mai bine să plece cât mai repede. Sau să Întrerupă ceremonia și să Îl acuze pe Bruno de omucidere. Arestându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nemernicul acela l-ar fi putut acuza de complicitate cu nebunia aceea. Nu putea lăsa o asemenea armă În mâna cardinalului. Poate că ar fi fost mai bine să plece cât mai repede. Sau să Întrerupă ceremonia și să Îl acuze pe Bruno de omucidere. Arestându-l ca autoritate civilă, l-ar fi smuls din mâinile Inchiziției, Împiedicându-l pe nebun să urce singur pe rug. Se pregătea să facă un pas În față când privirea i se Încrucișă cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pomeni că ni se vor opune și cei care simpatizează cu Bonifaciu. Nu am face decât să le furnizăm pretexte tuturor ghibelinilor ascunși... ca Alighieri acela. Știi bine că doar garda de cartier poate efectua arestări. Am putea să o acuzăm de vrăjitorie și să solicităm intervenția brațului secular. — Am luat deja În considerație această posibilitate. Dar, dacă a venit la Florența, asta Înseamnă că aici are prieteni de nădejde și, poate, puternici. Dacă dăm greș, ne-am putea pomeni implicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fixă cu un zâmbet sarcastic. — Văd din cuvintele domniei tale că afirmația mea nu te surprinde. Atunci, de vrei să Îți fie predată? Cu siguranță, nu fiindcă e vrăjitoare, zise el apropiindu-se ceva mai mult. Călugărul pălise. — De ce o acuzați? Îl presă mai departe. Spune-mi ce i se impută cu adevărat! — O acuzăm de furt. Fruntea priorului se Încruntă. De furt? Parcă revăzu inelul de aur pe care Teofilo i-l Încredințase și care acum era ascuns În chilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
te surprinde. Atunci, de vrei să Îți fie predată? Cu siguranță, nu fiindcă e vrăjitoare, zise el apropiindu-se ceva mai mult. Călugărul pălise. — De ce o acuzați? Îl presă mai departe. Spune-mi ce i se impută cu adevărat! — O acuzăm de furt. Fruntea priorului se Încruntă. De furt? Parcă revăzu inelul de aur pe care Teofilo i-l Încredințase și care acum era ascuns În chilia de la San Piero. La fel cu altele care circulau prin oraș, după cum Îi dezvăluise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rămase o clipă stânjenit. — Nu... nu pot spune. — La Florența nu e permisă inchiziția fără vinovăție manifestă. Crezi că ești la Roma? replică poetul. — Nu pot pentru că nu știu. — Cum? exclamă Dante uluit. Ce Înseamnă asta? Cum poți să o acuzi, dacă nici nu știi ce a furat? Știm că cineva i-a dezvăluit un secret. Acest secret l-a furat ea din patrimoniul Sfântului Petru. — De ajuns cu jocul ăsta de enigme! Ce secret? În ce privință? — Moartea lui Celestin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
femeia avea cu zecile. Astfel, etalarea lor devenea acoperirea cea mai bună a secretului. În fantezia lui Dante, toate amănuntele poveștii se reașezau, precum piesele din mozaicul lui Ambrogio. Ura lui Acquasparta față de această femeie, Încercarea lui de a o acuza de erezie ca să o poată aresta, urmărirea meșterului la Roma, iar apoi uciderea lui. Asasinarea lui Teofilo, care descoperise secretul aurului și cunoștea de unde provenea, și care Încercase să Îl Înșele, abătându-i atenția pe căile iluzorii ale științei alchimiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o tentativă de glumă... Bătrânilor nu le place să li se spună că sunt bătrâni, dar adoră să se comporte ca atare, să dea lecții și să-i privească de sus pe cei mai tineri. N-am vrut să te acuz de superficialitate, ci doar să-ți atrag atenția că, de multe ori, În spatele hazardului se pot ascunde mecanisme și explicații neașteptat de logice și de riguroase În enigmatica lor aparență de fortuit, atât. Vocea profesorului nu mai era la fel de amuzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
există un episod destul de nebulos, ce pare a confirma această ipoteză mai mult decât incitantă. Despre ce e vorba? Opulența etalată fără precauții de preotul din Rennes-le-Château sare În ochii superiorilor săi eclaziastici, care Îi cer să justifice proveniența banilor, acuzându-l de trafic cu slujbe religioase plătite. Acuzație Întemeiată, de altfel, Între noi fie vorba. În chip uimitor, modestul preot de țară Îl sfidează pe episcop, nu se prezintă la chemarea În fața autorității bisericești Întrunite pentru a-i judeca faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înainte de a merge la culcare, last but non least, vorba lui Shakespeare: Încercați să vă Înfrângeți resentimentele și să aveți Încredere În mine. În noi... Ușor de spus: Încredere... Răpit, trambalat de colo colo cu mașina, cu avionul, cu trotineta, acuzat de conspirație Împotriva ordinii mondiale sau așa ceva, amenințat cu un glonte În țeastă, azvârlit Într-un nebulos nobodyland, Dumnezeu știe În ce colț al Pământului, de catre niște necunoscuți demenți, În care trebuia să mai am și Încredere... Ei nu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]