7,862 matches
-
considerată, din punct de vedere artistic și spiritual, printre cele mai importante descoperiri ale secolului al XX-lea . Foarte sugestivă datorită puterii sale simbolice și a impactului asupra sensibilității, imaginea atinge, prin spontaneitatea sa, mai ales inima, se insinuează În adâncurile ființei și Îl modeleaza progresiv pe cel care o contemplă, influențându-i În mod direct viața spirituală. Icoana, călăuza credinciosă și tăcută a creștinului Îl proiectează pe om din spațiul profan, În unul sacru al teofaniei, Întrucât frumusețea icoanei, ca
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Bernhard, este o fire războinică, nobile stăpân. Pentru el importante sunt lupta și victoria, ca și pentru toți nobilii voștri strămoși. Dar el este un cavaler desăvârșit, cultivat, și Înțelege mersul istoriei. El v-a sprijinit și a vorbit din adâncul inimii. știu prea bine ce mult cinstește ducele marile idealuri ale filozofiei și poruncile Maicii noastre Biserica. Dar el este un om al timpurilor noastre, pe când Înălțimea Voastră sunteți un om al viitorului, adăugă zâmbind monahul. Aș fi fericit dacă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
durere ascuțită, ca și cum cineva i le-ar fi smuls din umăr. Calul Își Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se opri la câțiva pași de adâncul de abia bănuit. Necheză ușurel și se lăsă pe-o coastă, În smocurile rare de iarbă care creșteau printre pietre; Îl trase după el și pe bărbat. După câteva clipe acesta deschise ochii ca să se Încredințeze că nu visa, că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
locurile cele mai potrivite. Un vuiet amenințător se ridica din mulțimea care se apropia, strângând cetatea În cercuri tot mai strânse, ca Într-un inel de fier. Părea vuietul mării pe timp de furtună și răz bătea până jos, În adâncul temnițelor unde zăceau pri zonierii. „În sfârșit, au venit“, Își spuse Simeon. „Trebuie să fie Conrad cu oamenii lui. Numai că până la noi n-au cum să ajungă. Înainte de-a străpunge ei porțile, o să ne omoare temnicerii. Cine știe ce taine
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
văzut niciodată, cutremurător. Începuse din nou să plouă. Picuri mari și reci cădeau din cerul înnorat pe chipurile sătenilor, în timp ce Amaradia, în fața noastră, insensibilă și stranie, asemenea unui canibal ce-și pregătește ospățul, dansa pe ritmuri diavolești cunoscute numai de adâncurile ei. Ploaia cădea din ce în ce nai tare. Pâlcuri-pâlcuri de oameni se grăbeau spre casele lor. Silvia nu avea baticul la ea. Ploaia îi udase părul ei blond și frumos din care se desprinsese o șuviță ce se odihnea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
literară, ce înseamnă Poezia ? Ce însemni tu pentru ceilalți? Anii au trecut pe nesimțite, dragă Angela Baciu. Da, viața e un vis...a venit vremea când îi dăm dreptate lui Shakespeare. După un timp, pe măsură ce ne împuținăm, atunci când privim în adâncul nostru, fiecare din noi vede un copil din ce în ce mai speriat, pentru că orfan de lume, deși îl are pe Dumnezeu (în altă parte, unde imaginarul domnește, eu spun, dimpotrivă, într-un poem, vorbind despre starea de orfan nedesăvârșit a poetului, de ce e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
persoană străină, care seamănă din ce în ce mai puțin cu acest copil interior, statornic martor al trecerii noastre, și care este sufletul nostru etern tânăr. Cred că sufletul acesta nerevelat, abia ghicit chiar de noi înșine, cu care stăm mereu la taifas în adâncul nostru, căruia îi destăinuim toate nedumeririle firești, este locul geometric al tuturor iluminărilor neașteptate, în care Dumnezeu ne-a luat în brațe și ne-a salvat. Prin minuni, în viață, prin operă...În fine, viziuni și reprezentări de artist, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de vis! Povestiți-mi visul! Într-o noapte, cu câteva luni înainte de nașterea mea, mătușa Șerbana a avut un vis, povestit mie de mama: isihasta se afla într-o grădină cu multă verdeață, cu flori și păsări. De undeva din adâncul grădinii înainta spre dânsa o femeie îmbrăcată într-o giulgie albă, cu un prunc în brațe. Când s-a apropiat de ea, isihasta Șerbana a întrebat-o: ce porți în brațe? Femeia din vis i-a răspuns: un băiat. Șerbana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ține să ne Însoțească până În cabina ce ne este rezervată. E ora 9 seara. Prezident Harding se deșteaptă din somnul de câteva zile ce și l-a permis la Hamburg. O ușoară perdea de fum, ne amintește că acolo, În adâncul său se fac pregătirile de plecare. Se fac ultimele aprovizionări. Aici s au urcat puțini pasageri. Cei mai mulți se vor urca În Franța, la Le Havre, apoi la Southampton În Anglia, și În Irlanda. Facem cunoștință cu oamenii de serviciu. Un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o Înălțime mijlocie, dar cu un minunat pitoresc. A doua zi vizităm În primul rând cea mai mare grotă de stalactite și stalagmite din SUA. Stalactitele sunt unite cu stalagmitele. O cale ferată Decauville, cu câteva vagonete, conduc vizitatorii În adâncul grotei. La lumina electrică, interiorul dă impresia unui infern dantesc. Moșul care ne conduce pare a fi un Charon, a cărui luntre e Înlocuită de vagonete. Lipsesc Ugolinii cu fiii pentru ca tabloul să fie aidoma infernului. Când ieșim la lumină
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
singurătatea. Observase că Popa nu mânca și, într-o zi, i-a adus o bucată de halva, dar a fost refuzat de acesta, care nu suporta halvaua. Cornel Pop a plecat fără să scoată o vorbă, 'dar părea rănit până în adâncul sufletului de refuzul meu'. Înainte de plecarea din Pitești, Țurcanu le-a spus lui Pop și Mărtinuș că, dacă vor fi despărțiți, să continue acțiunea, chiar dacă nu vor avea de la început susținerea administrației acolo unde vor merge, și să se folosească
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
l-am cunoscut, însă, pe acel omsimbol care să aibă dreptul moral de a arunca primul piatra! La penitenciar am văzut multă, foarte multă lumină în ochii celor de acolo... Există acolo multe Spirite; noi doar le-am scos din adâncuri, dar pietrele prețioase trebuie șlefuite după ce sunt extrase din mină. Acolo nu sunt oameni pierduți! Am conștientizat și cu această ocazie că, de fiecare dată, trebuie să ne adresăm Spiritului, pentru că noi cu Spiritul intrăm în relație. În fiecare individ
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și ea repaosul. - Uită-te în ochii mei! - a venit comanda. Nici nu se putea altfel. Magnetismul privirii Zeiței nu-i permitea o altă direcție. Lumina copilului se prinsese de lumina Ei până la identificare. Se cufunda tot mai mult în adâncul necuprinsului, încercând să atingă infinitul. Intuia deja nemărginirile. - Întinde mâinile spre mine! Auzea comenzile, le înțelegea logica, dar toate treceau prin el, deveniseră una cu el, astfel încât executarea lor nu mai ținea nici de logică și nici de conștient. Mâinile
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
strige, să analizeze, să lupte, să deschidă breșe, să desvăluiască, sperând cu credință indubitabilă că „în luptă se înalță, nu se cade...” 10 Întocmai cum visa gazetarul Mihai Teliman, ieșit de la catedră și pătrunzând în „breasla jurnaliștilor care e ca adâncul de mare, cine pică o dată înăuntru, nu mai scapă”... Dar sosi-va și ziua noastră de înviere. Razele ei virginale se arată deja pe vastul orizont al neamului nostru. Atunci vom putea și noi zice: „S-a împlinit!” „Și încărunțiții
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pământului), Vasile Voiculescu (Sântem ai mântuirii...), Radu Gyr (Crucea din stepă), Al. Mateevici (Limba noastră) ș.a. Iată cât de frumoasă și măeastră era și este poezia Limba noastră a lui Mateevici și a noastră: „Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere ce spintec' Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-s vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Și,citindule 'nșirate Te'nfiori
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
revista - se declară urmașa și continuatoarea a ceea ce a fost Glasul Bucovinei, fondat în 1918 la Cernăuți de Sextil Pușcariu și Ion I. Nistor, concluzionând că „românii din Bucovina, aidoma fagilor și stejarilor din Codrii Cosminului, au rădăcini împlântate în adâncul secolelor”, iar recuperarea valorilor culturale este o datorie a generației noastre pentru a le lăsa moștenire urmașilor - urmașilor noștri. Cel de al V-lea număr al său, anul II 1995, are în sumar, sub titlul „Bucovina - procese istorice și sociale
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care taie orice fir și îi unește pe Tristan și Isolda prin moarte. Finalul enorm de melodramatic vrea să repună în drepturi atât mitul, cât și realitatea. Dar, în primul rând, Eliade vrea să se distanțeze de soluția ibseniană. În adâncul lui, Eliade tinde către Kierkegaard. Mai puțin acel Kierkegaard pe care îl citise Ibsen, cât acela propovăduit în cafenelele existențialiste din Parisul contemporan de către ai săi pretinși discipoli, Sartres et consortes. Eliade nu vrea să accepte această filosofie secularizată a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nou în literatura noastră. Noul există în oameni, în relațiile sociale. Scriitorul trebuia să cearnă și să aleagă aurul de nisip sau să-l găsească sub formă masivă realizat într-o personalitate, precum și negativul ei, din măruntaiele vieții ca în adîncul unei mine. Dacă n-ai adus caracterele și trăsăturile specifice epocii tale bine individualizate și tu însuți n-ai luat poziție față de aceste trăsături și caractere, cu intenție implicită mai mult decît explicită de-a promova binele oamenilor, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acolo a fost spațiul în care, privit dinafară, războiul a fost cîștigat de satana, pentru că psihologii și esteții confundă aparențele cu realitatea duhului și ignoră faptul că această lume este un răstimp al mîntuirii, singurul răstimp uman pentru mîntuire. Dar adîncul îmbogățirii sufletelor noastre este greu de sesizat; pentru ei, înfrîngerile sînt spectaculoase, morțile zguduitoare, nebunia locvace, dar înțelepciunea și martirajul spiritual al supraviețuitorilor, ca și vibrația imensă a duhului este prea subtilă pentru sensibilitatea tocită a esteților, prea mistică pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Lothar Rădăceanu, Mihail Roșianu, Alexandru Sencovici) ființează peste două sute de penitenciare. Lucia Hossu Longin, în episodul Sistemul concentraționar, face o succintă prezentare a acestor locuri de coșmar: "Jilava, Fortul 13, a fost ridicată în anul 1884. În taluzurile fortului, în adîncul pămîntului, au fost săpate celebrele celule ale Reduitului. Jilava a fost temniță de tranzit și loc de execuție. Aiudul, închisoarea curată a morții, cea mai mare din spațiul concentraționar, era un sicriu, un vestigiu arhaic al unui trecut penitenciar medieval
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să fie, domnișorule Cristian, ne facem ferfeliță, spre dimineață o luăm spre casele noastre, gân- dindu-ne ce seară minunată ar fi fost dacă am fi încercat marea cu sarea. Ca niște respectabili onaniști, domnișorule Cristian. Poate asta și suntem în adâncul sufletelor noastre. D-aia viața nu e bună cu noi mai niciodată, nu e loc de faimă pentru onaniști. Cristi își mai toarnă un pahar de vin. Ochii îi sticlesc de amețeală. — Da, sigur că da, continuă Pribeagu. Am putea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că le primea chiar de la autori, la vreun eveniment. Și creștea astfel în fiecare zi în care mai punea în scenă o piesă. Care suna și mai bine, era mai bine intonată decât celelalte, mai bine înțeleasă și pătrunsă în adâncul ei, încât publicul simțea și mai intens dragostea și patosul lui, pe care le juca aproape de perfecțiune. Nu era doar un simplu interpret, ca ceilalți, era un întreg spectacol, fiind întotdeauna spontan, știind când să înceapă, cu ce să înceapă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
însă tu ai ales calea cea grea. Și ți-ai pus toată inima și pasiunea pe tavă, dar n-ai câștigat nimic, dragul meu Cristian, nimic în afară de bani și glorie. Adevărata bătălie abia acum începe. Și tu o știi, în adâncul sufletului tău simți că de aici fiecare pas va conta. Fiecare greșeală și fiecare succes. În lupta ta de a deveni nemuritor. Nu la asta visezi ? La cântecul tău care să dăinuie peste veacuri ? La vocea ta caldă, care, odată ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca nimeni altul, dar înainte de a fi un cetățean al ei sunt un cetățean al lumii. Viața, cu frumusețea ei, este dată tuturor și nimeni nu are dreptul s-o ia altcuiva, doar omul care n-a cunoscut dragostea în adâncul său poate vărsa atâta sânge în jur, îmbolnăvit în simțurile lui pure de tot ce e mai rău pe lume. Nu sunt și nici nu voi fi în bătaia gloanțelor. Rolul meu, ca al tuturor artiștilor din aceste mici trupe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
La cincizeci de metri distanță, ardeau oamenii pe acoperiș, unde se refugiaseră văzând că imobilul - hotelul Splendid, cu douăzeci de etaje - ia foc, fără putință de scăpare ; mașini în flăcări, cu șoferul mort la volan, cu ocupanții mașinii calcinați în adâncul ei, trecând în zigzag cu o viteză nebună prin fața porții noastre, zdrobindu-se la prima cotitură a străzii ; trecă- torii fugeau fără țintă, unde să se ducă ? Făcuți fărâme sub ochii noștri, de explozii ce își accelerau ritmul din minut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]