13,186 matches
-
se vede; dar și ce nu se vede dar se simte e foarte valoros. Atât mi-a fost îngăduit. Sunt fericită ce am adus cu inima și doresc să împart la toti acest sentiment de bucurie lăuntrica. Ies afară pe alee și mă opresc în fața unui măslin milenar. Admir grosimea lui. Arată, împovărat de ani, ca un om obosit de vremuri, parcă îți spune ceva tainic, ca a văzut multe și a auzit multe. Apoi mă opresc la o stâncă nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de lacrimi privind-o. Cu puțin efort te poti urca pe stâncă la El. Și eu, nevrednica, m-am urcat, măcar am atins buzele de Călcâiul Lui și L-am mângâiat puțin cu mâna și cu inima sufletului. Merg pe alee privind Grădină, mă opresc o clipă, o îmbrățișez cu sufletul și cu ochii plini de lacrimi îmi iau rămas bun. Greu mă despart de grădină , dar n-am ce face. O voi vedea în memoria mea așa cum am văzut-o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
care a venit la noi imediat, spunând că era vorba de o aprindere de plămâni. Peste o oră a venit Constantin Chiriță și l-a dus pe Nichita la spital, cu mașina lui. Eram cunoscută ca un cal breaz pe Aleea Romancierilor, și înainte, și după despărțirea de Nichita, care, în fond, n-a fost despărțire, ci o absență îndelungată, după care eu am hotărât să trăiesc singură. Ofițerul blocului era bine informat despre René. Contraspionajul era foarte interesat de vizitele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
jurnalelor mele. Toți plini de emoție pentru „învierea” mea! Apoi a plouat cu interviuri și autografe. Totul aranjat cu mână sigură, prin grija și inteligența Marinei și generozitatea excepțională a ambasadorului. Domnul Alec Paleologu, vecinul meu din ultima locuință de pe Aleea Romancierilor, mi-a povestit că, după plecarea mea, Securitatea a forțat ușa și a scos lucrurile din casă, mi-a jefuit pur și simplu apartamentul, fiecare purtând câte un lucru în mână, precum și cărți rare și manuscrise. Am surâs, pentru că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru înmormântarea fetiței. Steluța n-a putut scoate o lacrimă. Oamenii, mai ales vecinii, plângeau alături de noi, de nenorocirea noastră. Cu ce am greșit ca să fim ruinați sufletește? Am înmormântat-o pe Cezărica în curtea bisericii din Coasta Lupii, pe Aleea Copiilor, alee pe care, cu o nesimțire inimaginabilă Clemansa Gerota a înglobat-o în moșia ei, pentru extinderea viei. În dormitorul în care locuiam cu copiii aveam o sobă numită colțar, cu trei coloane din olane suprapuse prin care circula
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fetiței. Steluța n-a putut scoate o lacrimă. Oamenii, mai ales vecinii, plângeau alături de noi, de nenorocirea noastră. Cu ce am greșit ca să fim ruinați sufletește? Am înmormântat-o pe Cezărica în curtea bisericii din Coasta Lupii, pe Aleea Copiilor, alee pe care, cu o nesimțire inimaginabilă Clemansa Gerota a înglobat-o în moșia ei, pentru extinderea viei. În dormitorul în care locuiam cu copiii aveam o sobă numită colțar, cu trei coloane din olane suprapuse prin care circula fumul și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mare respect. Ăștia sunt oameni grei, tovarășa primar! N-am știut că ați fost colegă cu fiica și cu ginerele. Când s-a construit blocul, arhitectul a stat două luni aici. Atunci și-a reparat învățătorul casa, și-a turnat alei și a făcut gardul acela înalt de doi metri, de nu văd decât păsările zburătoare ce i în curtea lor. Am auzit că și inginerul constructor și-a început o vilă mai mare decât blocul din comună. De aia s-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
secretara ambasadei, toți puși la "patru ace". Meniul era "național", nelipsind țuica, vinurile și coniacul românești, sarmalele și micii și uneori, la întâlnirile cu conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută", solicitată expres telefonic de invitați. La ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii erau pline de oaspeți, care, fără icre negre, languste și șampanie Mumm, se arătau foarte mulțumiți de excelenta primire! Foloseam aceste acțiuni protocolare pentru a invita și câte un om de afaceri, profesor universitar sau medic, membri ai Partidului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Pierduți într-o zăpadă capitală. Și mai visam că vom primi spre seară Colindători cu sânul plin de nuci. Dar sufletul mi-a înghețat la gară. E sărbătoare albă în spitale. Bolnavii stau lipiți de geamul mat, Privind în gol... Aleile sunt goale. Albastră lecție de așteptat. Ar mai fi fost un loc pe noptieră Pentru o stea și pentru un brad pitic, Dar îmi curgea din piept oțet și fiere. Colindătorii n-au cântat nimic. În ciuda rănilor, eram frumos Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu o să le trăiesc niciodată. Sunt construit prost, nu suport nici măcar somnul, caut mereu altceva, găsit de obicei în cărți, în măsura în care, în aceste zile lâncede, am răbdarea de a citi. Nu-mi plac nici măcar plimbările, nici cum scârțâie nisipul pe alei, în parcuri, unde toată lumea se distrează plictisindu-se îngrozitor, ascultând o fanfară care cântă, cu întreruperi, aceleași melodii languroase. * Cu astfel de dispoziție sunt nesuferit, lumea mă ocolește și eu fug de lume. Și asta de când mă știu. Copil fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
destinului care ține să-și exprime o ocultă și autoritară prezență. Tot așa, în ziua în care copiii noștri se aflau în avion în drum spre Canada, unde, atunci, își încercau un alt noroc în viață, am găsit, pe o alee, o frunză de arțar, emblema țării spre care călătoreau ei. Am luat frunza de arțar cu sentimentul unui mesaj tacit, neexistând, pe multe hectare în jur, nici urmă de vreun arțar Am și acum, după mulți ani, sub cristalul mesei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mesele se adunau în încăperile solide ale crâșmei, podite cu bârne groase de stejar și încheiate, în tavan, cu alte bârne, afumate. Pomenește și Caragiale de "Zece mese". Nu mai este nimic acum, nici crâșma, nici liliacul din curtea cu alei prunduite și boscheți de tuia și nici hârdaiele cu oleandri. Însă, într-un ziar de pe vremea aceea, se poate citi o reclamă de publicitate care înștiințează onor clientela că localul a fost restaurat. Un desen figurează un Bachus bărbos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dintre cele două războaie. Ion își descoperă într-o noapte iubita cuibărită la pieptul unui domn prosper, un deputat, într-un local, adăpostit de tufe de liliac alb. Ion, care bineînțeles nu avea nici un ban în buzunar, a intrat pe aleea de prundiș care despărțea rândurile de mese ascunse de liliac, pentru a se face văzut. Autorul descria foarte "medical" reacția personajului, căruia "i s-a uscat gura și a fost cuprins de greață". Femeia l-a văzut pe tânăr, rămânând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fie el fals, îi este foarte potrivit, nu am îndrăznit niciodată să mă interesez de acest fapt. Teodosie este o prezență discretă, după cum ar putea fi și o absență discretă, nebăgată în seamă. Ca prezență, Teodosie mătură toată ziua aceleași alei, pe care le întreține curate, deși suprafața lor este mare. În preajma lui stă o permanentă grupare de câini maidanezi pe care Teodosie îi hrănește conștiincios; pentru dânsul nu cerșește, dar primește, pentru câini, tot ceea ce i se dă. Despre Teodosie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
gingaș, dar ferm, pe talia unei fete, care poartă un batic; este o blondă cu o batistă cocoloșită într-o mână și o crizantemă în cealaltă. Este încălțată cu pantofi, care se vede că o strâng. Amândoi sunt pe o alee, într-un parc. Nici o altă indicație. "Caporal cu bicicletă și fată". Sunt încă sute de astfel de poze, oscilând între un timp idilic și o realitate care a fost, deseori, aspră și foarte nedreaptă. Asta o vedem, pe un alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eu însumi ce-am cioplit! S[pitalul]. Rahova 8-10 august 1954 În grădina tinereții În grădina parfumată-a tinereții, Peste care atâtea ierni cumplite-au nins, M-am întors și m-au întâmpinat scaieții Deziluziilor câte m-au învins. Pe alei, pietrișul alb de altă dată Troienit sub al toamnei trist veștmânt, Iar în fund, lângă fântâna cea bogată Sălcii desfrunzite tânguiesc în vânt. M-am oprit la banca clipei neuitate Când ți-am spus: „Mi-ești dragă!” și ne-am
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
apă rece. Ei bine, ca să eviți rușinea că te complaci într-un astfel de cult al gunoaielor, îi poftești pe un traseu tentant: Sinaia-Peleș, Brașov-centrul-vechi, Poiana, Râșnov, Culoarul Rucăr-Bran, Târgoviște și retur București-centru cu intrare prin Chitila. Sinaia-Peleș. Frumos. O alee lungă, pietruită. Brazi și mesteceni. Aer să-ți invadeze plămânii. În caz că te rătăcești, nu-i nici o problemă, căci n-au trecut oameni pe acolo. Precum Hansel și Gretel, ei au presărat pe toată aleea urme de întoarcere: cutii de coca
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
intrare prin Chitila. Sinaia-Peleș. Frumos. O alee lungă, pietruită. Brazi și mesteceni. Aer să-ți invadeze plămânii. În caz că te rătăcești, nu-i nici o problemă, căci n-au trecut oameni pe acolo. Precum Hansel și Gretel, ei au presărat pe toată aleea urme de întoarcere: cutii de coca și bere, pungi de cartofi prăjiți. Nici un coș de gunoi nu subminează acele urme și nici timpul, căci nu sunt biodegradabile. În rest, Sinaia geme de demonstrații de prosperitate privată. Brașovul e burg. Sau
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
post de WC public. Cu toate gunoaiele adunate în saci și cărate la prima oră în containere închise. M-am închipuit ieșind noaptea în Parcul Tineretului, într-o călătorie insomniacă, salutată de un polițist care rula încetișor cu mașina pe alei să-mi vegheze plimbarea: Bună seara doamnă! Totul e în regulă? Vă simțiți bine? În acea utopie mâncarea, curățenia din jur, circulația sigură, igiena, țânțarii, șobolanii, lifturile, mijloacele de transport, politețea și chiar stilul prietenos al necunoscuților nu-mi stăteau
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu bunăstarea generală. Este țara în care, dacă știi rezonabil limba, nu te simți străin, nici măcar în primele zile. Se găsește cineva să-ți zâmbească și să-ți spună „hi!”, pe o stradă oarecare a unei metropole sau pe o alee mică a unui campus. Vii dintr-o Europă obsedată încă de tema și teama „străinului” și descoperi că acolo, peste ocean, nimeni nu e în gardă fiindcă ești altfel. Român fiind, mai descoperi ceva: acolo nu ești „român” (ciudățenia est-europeană
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Noi țineam un hol pe care eu îl străbăteam în goana mare (toate, la vârsta aceea le făceam așa), încălecat câteodată pe trotinetă. La capătul din față, holul se termina în niște trepte ce dădeau în grădină și pe o alee care ducea la portiță. De-a lungul gardului din ostrețe se înșirau tufe de liliac. În celălalt capăt, holul interior dădea în altul mai mic, în care coborai tot pe trepte. Din acesta, o ușă se deschidea spre curtea asfaltată
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nostalgiile. Îmi scria că, dacă i s-ar oferi o catedră la Facultatea de Teologie, ar reveni acasă, renunțând al civilizațiile din alte părți. De Iași îi este dor: „De aici, de unde îmi este mereu prea cald, mă gândesc al aleile Copoului, la răcoarea dintre Bucium și Repedea. Orașul este mare, are peste șase milioane de locuitori, în majoritate chinezi micuți, slabi și prietenoși, poate și din cauză că se miră să mă vadă. Atunci își ascund uimirea în zâmbet și uneori în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Negrileasa au pregătit o primire festivă, au ridicat arcuri triumfale și au împodobit casele cu steaguri, covoare și ghirlande de flori [...]. Îndeosebi, comuna Stulpicani...a voit să arate bucuria, dragostea și devotamentul în toată strălucirea: a împodobit drumul cu o alee de brazi, a ridicat două arcuri triumfale...o vreme senină favoriza frumoasa serbare. La hotarul Stulpicanilor, un banderiu de arcași călări a întâmpinat pe înaltul oaspete cu strigăte de «trăiască» [...]. Primarul Ion Hutu i-a oferit, în numele comunei, pâne și
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
se povestea că pe cînd era copil îi plăcea să asiste, în subsolul de la bucătărie, la tăierea păsărilor aduse de la țară. Iar ca o culme, se șoptea că direcția colegiului Theresianum pentru copii nobili interzisese elevilor să se plimbe pe aleea de lîngă palatul unde locuia tînărul prinț de Coburg... . Nu se putea concepe un mai mare contrast ca acela dintre Suveran și poporul său. Unul, plin de acel spirit aristocratic împins la extrem în Austria și, prin spiță, legat de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
se află, regele vă cere să veniți la miezul nopții. Nu va trebui să intrați în castel. Nu vor fi nici servitori și nici alte indiscreții. Maiestatea sa vă va primi în parc. Vă va aștepta pe o bancă de pe aleea principală de la intrare, îmbrăcat într-o mantie de catifea, cu un felinar la picioare!". Dacă momentul nu ar fi fost atît de grav, acest scenariu de roman foileton sau de film pentru cinematografe de mahala, în stilul Fantomas, mi s-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]