7,673 matches
-
de personal, oamenii înclină să „rămână în expectativă”. S-ar putea să încerce să vă spună ceea ce cred ei că vreți să auziți, mai degrabă decât să riște să spună ceva care ar putea să-i eticheteze drept lipsiți de ambiție ori să-i încadreze în categoria „angajaților-problemă”. 4. Nu este ceva neobișnuit pentru manageri, care cred că întărirea pozitivă este ușor de realizat, să se prezinte la o ședință și să întrebe angajații ce își doresc. Această abordare este foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
o trilogie, pare o demonstrație de scriitură scăpată de sub control, excesiv digresivă, cu ținta pe dispunerea galopantă a pledoariei, fără vreo preocupare pentru construcția personajelor. Stilul magistratului nu se acomodează nici acum exigențelor scrisului literar, eforturile fiind resimțite drept sforțări, ambiții, fără să poată anula senzația de proză confecționată. SCRIERI: Beton armat, Cernăuți, 1934; Judecata focului, București, 1957; Oameni care tac, București, 1963; Oameni în luptă, București, 1964; Procesul Horia, București, 1967; Tezaurul lui Justinian, București, 1967; 3 comédii, București, 1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
însăși are integrată în sine o filozofie, o perspectivă de a vedea lumea. Trăsături ale limbii ca trăsături ale textului filozofic Filozofia a ambiționat din totdeauna să fie o explicație a lumii, a cauzelor ultime sau a esenței lumii. Această ambiție nu a fost părăsită niciodată, dar evoluția științei a arătat că asemenea cauze și asemenea esență se dezvăluie treptat pe măsura dezvoltării cunoașterii. În asemenea condiții, filozofia s-a orientat spre această cunoaștere, dar nu atît spre cunoștințele care alcătuiesc
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
statică a programului de cercetare neorealist, pentru că el a rămas expus evoluțiilor teoretice din științele sociale, interferențelor cu alte arii disciplinare și, nu în ultimul rând, imperativelor de politică publică ale zilei. Kenneth Waltz și teoria structurală a politicii internaționale Ambiția lui Waltz este aceea de a elabora o teorie a politicii internaționale, de a reuși acolo unde, consideră el, predecesorii săi au eșuat. Ca domeniu de studiu, politica internațională este caracterizată de legi, adică enunțuri care evidențiază relații invariante sau
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
care realiștii clasici sau protagoniștii celei de-a doua dezbateri nu încercaseră (sau nu reușiseră) să i-o confere. Lui Hans Morgenthau, sarcina edificării unei teorii raționale a politicii internaționale i se părea necesară, dar imposibilă, iar Raymond Aron contesta ambițiile teoretice dincolo de pragul analizei istorice sau sociologice a relațiilor internaționale, respingând explicit analogia cu teoria economică. Acest scepticism se datora, în viziunea lui Waltz, faptului că nici ei, nici alți teoreticieni realiști nu își asumaseră răspunderea de a imita demersul
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
în discursul oral ori în scris: (71) Fie că mă credeți sau nu, câinele din imagine își testează capacitățile psihice (comentariu de film documentar, "Antena 1", 2008) (72) Însă acest proiect [Uniunea europeană] nu poate și nu trebuie să anuleze ambițiile și nevoile naționale, fie că acestea se materializează în susținerea unor poziții politice de natură să asigure avantaje economice, în încercarea de a exploata la maximum beneficiile integrării sau pur și simplu în apărarea unor simboluri (DV, 2008) (73) Fie
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
acest comportament, feed-back-ul primit, intărindu-i certitudinea că nu poate fi iubit. Din cauza sărăciei spirituale a societății contemporane de multe ori oamenii, din păcate, sunt Încurajați În direcția competitivă, iar termenul de vanitate este Înlocuit, În acest caz, prin cel de ambiție, care sună mai frumos. Așa se face că există o mulțime de oameni care declară cu mândrie că sunt ambițioși. Adesea se mai folosește și termenul de „tenacitate”. De regulă Însă aceste expresii nu fac decât să ascundă o nemaipomenită
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
aplica schema uzitată, cea de a înregistra descoperirea vocației și cultivarea ei sistematică, emergența proiectului unei opere și înfăptuirea lui pas cu pas, pentru a conchide că opera vorbește de la sine, că ea ne spune singură totul. Altfel spus, nu ambiția intelectuală, dorința de a lăsa în urma lui o operă l-au determinat pe Wittgenstein să scrie, ci, în primul rând, nevoia de a obține clarificări care aveau pentru el o semnificație existențială nemijlocită. După ce a crezut că a răspuns întrebărilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
reprezentări proprii despre excelența unui text filozofic. Acesta trebuia să reunească virtuți greu de armonizat. Prima dintre ele a fost concizia extremă. Tractatus-ul se întinde doar pe câteva zeci de pagini. A spune mult în cuvinte puține a fost întotdeauna ambiția celui care admira texte literare și filozofice care au această calitate. Ca motto, Wittgenstein a ales cuvintele unui scriitor și foiletonist mai puțin cunoscut, prețuit de Karl Kraus, vienezul Ferdinand Kürnberger: „Ăși tot ceea ce știm, ceea ce nu am auzit doar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lumii mele.“ 5.632 „Subiectul nu aparține lumii, ci este o limită a lumii.“ 6.44 „Nu cum este lumea reprezintă misticul, ci faptul că ea există.“ 7 „Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă.“ În sfârșit, ambiția autorului pare să fi fost aceea de a produce o operă cu cheie, o lucrare care să exprime prin chiar modul în care este scrisă distincția dintre ceea ce se poate spune și ceea ce se arată. Cheia cărții pare să fie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sens vieții se arată în mod direct și firesc, fără nici o ostentație. Atât Engelmann, cât și Malcolm amintesc preferința lui pentru filme naive, cum sunt westernurile, al căror mesaj moral este simplu și transparent, în contrast cu cele în care sunt etalate ambițiile intelectuale și artistice ale regizorului. Lui Wittgenstein îi plăcea să citească prietenilor basme populare pentru copii, de exemplu povestirile fraților Grimm. El valoriza marile opere ale gândirii speculative din aceeași perspectivă din care recepta arta și textele religioase. Contestarea pretenției
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cum sunt cele inaugurate de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au distanțat doar gânditori cu înclinații sceptice. Și anume, în moduri dintre cele mai diferite, pe care le exemplifică scrieri cum sunt cele ale lui Pierre Bayle, Voltaire, David Hume sau Friedrich Nietzsche. Îndoielile sceptice privitoare la capacitatea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de la Viena, Friedrich Stadler, comparându-l pe Wittgenstein cu Carnap, formulează concluzii sensibil diferite, scriind: „Pe de o parte, Wittgenstein cel extrem de scrupulos, năzuind spre moralitate, gândind aforistic, de cealaltă parte, gânditorul sistematic cu program, logicianul rece și empiristul cu ambiții luministe, ca prototip al modernității filozofice. Îl vedem astfel la un pol pe sensibilul gânditor solitar, pentru care critica limbajului, claritatea și exactitatea sunt o preocupare morală, la celălalt pe intelectualul care este obișnuit să lucreze în colectiv, cu intenții
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
permanență de eșecuri, și nu sunt stăpâni pe propriile lor forțe. Un dicton antic actual și astăzi spune: „ cognosce te ipsum” -„cunoaște-te pe tine însuți”. Traian Băsescu nu se cunoaște pe sine în schimb are oameni care îi cunosc ambițiile, și i le și satisfac. Bineînțeles, recompensele acestor lachei, în slujba jupânului de la Cotroceni, sunt substanțiale. Traian Băsescu prototipul personajului din celebrul film de desene animate, nu se înconjoară de oameni culți și cu coloană vertebrală, ci, de semidocți, obedienți
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
disiparea energiilor lucru pe care atât APCE și Adunarea OSCE au tendința de a-l uita. În cele din urmă, o lipsă de sensibilizare a opiniei publice împiedică, de multe ori, crearea de influență politică suficientă, care este proporțională cu ambițiile mari pe care aceste adunări le au pentru ele însele. Aceste limitări sunt compensate de beneficiile potențiale în cazul în care legăturile stabilite între diferitele niveluri de guvernare sunt folosite în mod eficient. Lucrând într-un cadru internațional și întâlnind
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
, publicație apărută la Chișinău, lunar, din martie 1942 până în septembrie 1943. Continuă tradiția și programul revistei „Armonia”, editată de elevii Liceului „Alecu Russo”, dar are ambiția de a depăși condiția de publicație școlară, fiind animată de dorința încadrării în orizontul literar basarabean și a prezentării, în acest scop, doar a scrierilor literare de reală valoare. M. și-a luat drept moto cuvintele lui Alecu Russo: „Creier
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288268_a_289597]
-
știi de prin cărțile de istorie, nu te aștepți să le găsești unele lângă altele, ba chiar unele peste altele. Îți aduci aminte că, în timp ce drumul lui Icar s-a sfârșit prost, căci strălucirea soarelui nu fusese de niciun folos ambiției sale, pentru Dedal, strălucirea pământului Siciliei a fost de bun augur, măcar pentru o vreme... Lui Platon, însă, se pare că nu i-a prea folosit tenacitatea la Siracusa ... Apoi, tot din cărți răsar Tennessee Williams, Bertrand Russell, Truman Capote
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
cu număr mare de dioptrii sau cineva care merge la cursurile de filosofie are contraindicații pentru dans? Pe o altă plajă, la Stromboli, altcineva îmi confirma ideea că vorbesc aceeași limbă cu bărbații trecuți de vremea neliniștilor și a marilor ambiții. Asta ca să nu fiu și eu străină de clișee. În fine... În Taormina, ne-am revăzut stând la mese vecine, din acelea scoase în stradă, pe trotuar. Eram doar simple cunoștințe, însă felul jovial și direct cu care aborda oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
sa-i vadă intențiile, dar să și simtă dacă plutește cumva în aer vreun iz de măr sau de zahăr în palma musafirului neinvitat. Mi-era dor când și când de caii din Băneasa, unde învățasem să călăresc dintr-o ambiție de a mă apropia cât mai mult de animalele alea frumoase, care, nu zic că nu îmi inspirau și un pic de teamă. Cu siguranță, însă, că mă atrăgeau ca orice altceva care avea iz de libertate. N-a ținut
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
În perioada menționată, că avariția sau dorința de Înavuțire a principelui și a burgheziei aveau efecte mai previzibile și benefice social decât celelalte pasiuni ale ființei umane, În special dorința de putere a nobilimii. Pasiunile mai periculoase, cum ar fi ambiția, dorința de putere sau dorința sexuală, puteau fi reprimate printr-o altă pasiune, dragostea de câștig care, spre deosebire de primele determina un comportament uman rațional, calculat, metodic și, mai târziu, chiar „maximizator”. În plus, această pasiune a fost percepută ca „blândă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Singura întrebare care se ivește este ce și cum transmitem pentru că a nu comunica este un lucru imposibil. Răspunsul este incredibil de simplu cu toate că autori de lucrări în domeniu au scris sau pot scrie volume întregi cu răspunsuri care au ambiția de a fi cât mai complete. Comunicarea umană are ca țel prioritar producerea unei acțiuni. Dacă simplificăm până la esențial, vom rămâne numai cu cuvântul ACȚIUNE. Dincolo de exemple comune care se pot da, de genul: Întocmește situația financiară până mâine" sau
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
transmise în acest fel instituției monarhice, nu face decât să indice o atitudine, normală pentru acea vreme, de raportare la valorile romane. Problema rămâne deschisă, iar opiniile în acest sens vor trebui să clarifice dacă sintagma "pater Europae" desemnează re-creatorul, ambițiile de dominație universală ale lui Carol cel Mare, așa cum ele se vor manifestaa ele la împărații romano-germani și prin Europa "franceză". Orizontul ideii de unitate a carolingianului era restrâns, ca de altfel și aria geografică de cuprindere a stăpânirii sale
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
imperiale pentru aproape un secol. Domnia lui Carol al IV-lea (1347-1378) a conferit o dimensiune aparte raporturilor cu stările privilegiate și Adunărilor reprezentative ale acestora. Acesta a dat instituțiilor imperiale forma definitivă, printr-o operă legislativă care satisfăcea atât ambițiile sale personale, cât și pe cele ale principilor teritoriali. Numelui său îi este asociată Bula de Aur promulgată în două Diete imperiale, întrunite la Nürnberg (10 ianuarie 1356) și Metz (25 decembrie 1356)143. Bula a asigurat poziția privilegiată a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ambițioase decât altele, au făcut efortul de a se transforma în suveranități coerente, exercitând asupra întregii părți din teritoriu totalitatea drepturilor agregate de care urmau să se bucure cândva. Stopând ascensiunea micii nobilimi la limitele unor drepturi feudale inferioare, limitând ambițiile orașelor și ținând sub un control sever așezările rurale, cucerind față de Imperiu privilegiul (immédiateté), ele sunt în curs de a constitui mici state teritoriale, pe baza unei administrații din ce în ce mai expansive și centralizate. Această ofensivă s-a lovit însă de numeroase
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
la accentuarea fracturii produse în interiorul Imperiului. De această stare de lucruri a încercat să profite Carol Quintul 194 pentru instaurarea absolutismului. Acest împărat care deținea prin succesiune cel mai întins imperiu după Carol cel Mare era însă prea acaparat de ambiții mondiale pentru a se putea impune în Germania. Ducele de Alba l-a sfătuit ca, în primul rând, să aducă principii germani sub ascultare la condiția "granzilor" din Spania 195. Revolta principilor, care a urmat acestei încercări, s-a finalizat
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]