KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...286 287 288 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

șterse apoi să-i ajute pe ceilalți. Targa tocmai ajungea sus pe faleză cînd Începu să bată vîntul, Îndepărtînd brusc un colț de prelată și dezvelind chipul oribil mutilat al cadavrului. TÎnărul jandarm se răsuci pe călcîie și se duse, aplecat de mijloc, În spatele mașinii de teren, unde stomacul lui Întors pe dos se goli zgomotos. Mănuși din latex, pungi de plastic, banderole galbene, semnul triunghiular indicînd o situație critică... Răvăși partea din spate a mașinii căutînd ceva cu care să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-sii, apoi, cu un aer morocănos, Îi Întinse o cheie polițistului. Fără să mai aștepte vreun răspuns, Fersen se Îndreptă spre lift, lăsînd În urma lui, ca un melc, o dîră umedă și noroioasă. CÎnd ușile cabinei se Închiseră, Marie se aplecă spre Loïc. - Prefer să nu-l slăbesc din ochi. Și să mai arunc cîte o privire și prin lucrurile lui dacă e necesar... Fratele ei o privi cu neîncredere, ca pe o străină și avu pentru ea o căutătură pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pală de vînt mișcă perdelele de voal ale patului unde În sfîrșit se odihnea. În penumbră, ușa camerei se deschise Încet, pe tăcute. Pierdută În visele ei, nu simți apropierea siluetei care era acum alături, dominînd-o, dar, cînd aceasta se aplecă s-o atingă, Marie se deșteptă dintr-odată. Brusc conștientă de o primejdie, scoase un urlet strident, se zbătu, Își respinse cu violență agresorul care se agăța de ea. Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-mă... Aveam un coșmar, Îngăimă ea. Ușa camerei se dădu de perete. Lucas Fersen apăru În prag, cu pistolul În mînă. - Dă-i drumul! Nu mișca! Văzînd-o pe tînăra femeie pe jos și un bărbat Întors cu spatele care se apleca asupra ei, Își ațintise arma asupra lui Christian. Marie se ridică, skipperul se Întoarse cu fața, amîndoi cătînd uluiți la Fersen. - Cine-i ăsta? Întrebă Christian fixîndu-l cu privirea de parcă avea de-a face cu un nebun. Marie făcu prezentările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
acolo, răsturnat pe o parte. Îl Îndreptă și zări coșul mare de gunoi deschis, lucru neobișnuit. Se pregătea să-l Închidă cu un gest mașinal cînd aruncă o privire Înăuntru. Zări o bucată dintr-un pantalon de blugi. Intrigat, se aplecă și scoase la lumină niște veșminte făcute sul. Primi parcă o lovitură drept În inimă, erau cele pe care le purta Nicolas. De ce le aruncase? Desfăcu pachetul de haine. - Nu... Neliniștea Îl copleși, mîinile Începură să-i tremure, lăsă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
parte pe Loïc care Îi bara trecerea și, sărind În cercul de foc, o aruncă peste Marie ca să Înăbușe flăcările, În timp ce Loïc, În fine ieșit din amorțeala care-l paralizase, venea să-i dea o mînă de ajutor. Polițistul se aplecă peste tînăra femeie lividă. Și brusc Îi răsări În minte chipul Valentinei. Se Întîmplase acum zece ani. Ea Își făcea ucenicia ca polițistă, cu inconștiența și optimismul unei tinereți convinse că viața e veșnică. Într-o dimineață, plecase pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
avea să mai vină niciodată. Un tînăr toxicoman Îndopat cu cocaină decisese altfel... Sicriul se Închisese peste Valentine, peste inelul. Și peste inima polițistului. Prima imagine care Îi apăru pe retină a fost aceea a ochilor căprui ai lui Lucas, aplecat asupra ei. Marie citi În privirea aceea o Îngrijorare surdă și difuză, atît de rapid Înlăturată Încît Marie crezu că visase. - Ce mai Încoace și-ncolo, nu te poate lăsa omul o clipă singură! au fost primele cuvinte pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
sfîșiau tăcerea. Printre toți insularii adunați la un loc, familia Kermeur, cu excepția lui Loïc, căta cu durere În suflet spre sicriul lui Gildas, pe care patru oameni Îl coborau de pe bac. Marie aruncă o privire Îngrijorată În jur și se aplecă spre urechea tatălui ei: - Unde e Loïc? Milic avu o strîmbătură care Însemna că habar n-avea. O luă de braț și Începu să meargă În urma sicriului, dînd semnalul localnicilor insulei, care alcătuiră un cortegiu Înaintînd agale În direcția cimitirului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
noastre... Sufocată de privirea rece, de ceea ce putea citi În privirea hotărîtă, Marie avu oribila impresie că Yvonne avea s-o azvîrle definitiv Îndărăt În infernul de coșmar din care ieșea cu mare greutate. Cu perna În mînă, femeia se aplecă peste Marie, cînd ușa se deschise lăsînd să apară o infirmieră. - Vă rog să ieșiți, am primit un apel de la SRPJ, zise ea sec. Apoi se Îmblînzi cînd o recunoscu pe Yvonne. - A, dumneavoastră sînteți, doamnă Le Bihan... E totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mîinilor și Îi puse cătușele. Yvonne se uită la el cu uluire. - Ce te-a apucat? Ești nebun, băiete! Lucas nu-i dădu atenție și le făcu semn celor doi polițiști care-l Însoțeau să se ocupe de ea. Se aplecă peste Marie și desfăcu chingile, vorbindu-i blînd. - Gata, s-a terminat, sînt aici... Încă rătăcită, Marie se agăță de privirea lui și zîmbi ușor. - Nu mai ai de ce să te temi, murmură el. Yvonne ridică glasul: - Insinuezi că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
desprinse fără să-i răspundă și aruncă o privire scrutînd Întreg atelierul, dintr-odată tulburată de absența anormală a lui Pierric. Era totuși acolo cu cîteva minute mai devreme, ar fi putut jura. Fratele lui Gwen era pe faleză. Ușor aplecat Înainte, se uita la Marie și la Lucas, care coborau În golf. Marie descoperise un capăt de pistă posibilă În exemplarul din 20 mai 1968 din Télégramme de Brest. În ziua aceea, cum Îi explică ea lui Fersen trăgîndu-l spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
tastele, dar ecranul afișa mereu același mesaj: acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe pagina de gardă a uneia din ele, ceva o intrigă. - Vino să vezi! Vino, te rog! Se aplecară Împreună peste cartea veche, Încercînd să descifreze urma unei ștampile, pe jumătate ștearsă. - Biblioteca... Închisorii? - Da. Închisoarea din... Brest! Nu se poate! - Ba da. Am uitat s-o Înapoiez Înainte de plecare. Lucas și Marie se răsuciră În loc. Ryan, sosit fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
anume eficacitate În situația aceea erau elicopterele de la baza aeronavală. Pe puntea din spate a vedetei oprite În largul mării, Marie zăcea inconștientă. O jerbă de stropi Îi udă brusc chipul, se sufocă, deschise ochii și se Îndreptă, Încă năucă. Aplecat deasupra ei, Ryan o observa. Ea dădu să se tragă Îndărăt văzîndu-l că ținea În mînă propria ei armă de serviciu. - Dă-i drumul! El zîmbi și Începu să scoată liniștit gloanțele din Încărcător, aruncîndu-le peste bord. - Calmează-te, singura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de trădare față de mama sa, de cruzime și de iresponsabilitate față de Yvonne, l-a făcut laș și mincinos. Să-și vadă fiul disprețuindu-l era ceva ce trufia lui Arthus de Kersaint nu putea suporta. Tăcu o clipă. Marie se aplecă spre ea și, cu blîndețe, o Încurajă să meargă mai departe. Jeanne Își contemplă fata cu o expresie Îndepărtată, apoi dădu din cap. - Erwan cerea ca Arthus să-i prezinte măcar scuze lui Yvonne și să le asigure mijloace de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lui Lucas, Marie nu Închisese ușa cu cheia. Ușa se Întredeschise În Întunericul aproape complet. O siluetă intră și Împinse ușa la loc fără s-o Închidă. Umbra se Îndreptă spre pat, dădu la parte perdelele de voal și se aplecă peste Marie. O mînă se ivi, Îndreptîndu-se spre chipul ei și se lipi ferm de gura și de nasul ei. Marie deschise pe dată ochi Îngroziți și Începu să se zbată, dar rămase nemișcată recunoscîndu-și agresorul. Lucas Îi făcu semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să jure că la cîrmă se vedea silueta lui Lucas... Respiră adînc, Încercînd să-și potolească bătăile inimii, și pentru a menține atenția lui Stéphane În altă direcție, izbi violent o stîncă de la suprafața apei. - Hei, fii atentă! Stéphane se aplecă să constate stricăciunea. Marie apăsă atunci pînă la capăt maneta de viteză, brusca accelerare Îl dezechilibră pe Stéphane. Cu o lovitură de picior, Îl dezarmă. Turbat de furie, Morineau se repezi spre ea. Fersen Înțelesese imediat ce Încerca ea să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
năpusti spre Marie și Morineau care se luptau feroce, În timp ce vedeta gonea cu toată viteza. Nu era o minune faptul că Lucas scăpase nevătămat din apartamentul lui Stéphane. Reflexele lui Îl salvaseră. CÎnd tînărul jandarm trăsese asupra lui, Lucas se aplecase Îndărătul balustradei de la mezanin, apoi se lăsase să cadă cu zgomot. Norocul lui fusese că dulăpiorul de farmacie era la Îndemînă. Destupase rapid un flacon cu mercurocrom și-l vărsase pe podeaua cu parchetul descleiat. Stratagema era riscantă, dar Stéphane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Ultimul șurub sări, iar funcționarul de la pompe funebre ridică acum capacul. Lemnul suferise efectul umidității, așa că trosni lugubru. Bătrînul se clătină. Încheieturile mîinilor lui, noduroase ca niște oscioare, se albiră Încleștîndu-se pe măciulia bastonului. Curiozitatea Învinse reticențele Armellei, care se aplecă Înainte ca să vadă ce anume Îl tulbura atît de tare pe socrul ei. Saci cu nisip. Trei saci odihneau pe satinul capitonat, cu urme de mucegai pe alocuri. Arthus era livid. Se uită la sacii cu nisip, apoi la cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
vorbească. Atîta timp cît vorbești ești viu. - Unde ne aflăm? - Sub bibliotecă. - Nu aveam habar de existența acestor subterane, zise el, atît de uluit Încît Își uitase frica preț de o clipă. - Doar fiul cel mare le cunoaște. Ryan se aplecă spre el. - Te ascult. PM se dădu Înapoi fără să vrea, spatele lui Întîlni piatra. Era Încolțit. Nu știa prea bine cu ce anume să Înceapă. Poate cu singura Întrebare care Îl chinuia cu adevărat. - Ai să mă omori? Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
merg pînă la capăt, ți-am mai spus-o. - Genial. Și trase cu violență de lanțul clopoțelului de la intrare. Cu privirea tot fixă, ca Întoarsă spre interior, cu buzele lipsite de culoare, Arthus stătea așezat Într-un fotoliu lîngă fereastră. Aplecat asupra lui, PM Îi spunea cu glas scăzut cuvinte de Îmbărbătare. - Rezistă, tată... Ar fi cumplit să ne părăsești mai Înainte de a-l fi revăzut pe dragul de Erwan. Bătrînul nu răspunse, dar articulațiile degetelor lui, așezate pe brațele fotoliului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dumneata și cu mine știm foarte bine că el nu acționează de unul singur. PM ridică tonul. - Nu-l asculta, tată. SÎnt calomnii. - Dă-mă În judecată pentru defăimare, Îl provocă Fersen. Abia aștept să ne Întîlnim la tribunal. Se aplecă spre Arthus. - E suficient să vorbiți ca să pun un polițist de pază la ușa dumneavoastră douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Bătrînul păstră o tăcere trufașă. Lucas dădu din umeri. - Cum doriți. Și părăsi Încăperea. Marie o privi pe Armelle, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
istoriei familiei Kersaint de-a lungul veacurilor. Plină de gravuri. În tuș. Cu planuri. Am răsfoit-o adesea cînd eram mică. Umbra unui zîmbet se ivise pe chipul polițisului, Închipuindu-și-o dintr-odată la cei opt ani cît avea, aplecată peste hîrțoaga veche greu de descifrat, aidoma Hermionei din Harry Potter. Marie dăduse din umeri. - Dacă ai o sugestie mai bună... Nu avea. Îl duse direct În a doua sală, spre o vitrină care conținea Într-adevăr o carte groasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
luînd din nou la piept grămada de cîrpe. Sinistra siluetă rămase nemișcată deasupra femeii care gemea și se răsucea la picioarele lui, Întinzînd brațele. Bărbatul, imens, scoase cu un gest brusc de la șold o lamă care sclipi În beznă. Se aplecă, o Înșfăcă pe tînăra femeie de plete și, cu o mișcare precisă și fermă, Îi tăie beregata, făcînd să țîșnească un val de sînge. - SÎnge, sînge peste tot! A făcut asta cu cuțitul, Arthus a făcut asta... - Liniștește-te, Pierric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Nu, nu păpușa, vreau bebelușul meu! Bebelușul pe care l-am găsit, dă-mi-l Înapoi! E al meu! Marie și Lucas schimbară Între ei o privire care arăta că nu Înțelegeau nimic. Lucas Îi făcu semn psihanalistului care se aplecă spre Pierric. - Ești liniștit, Pierric, liniștit, foarte liniștit... Și te gîndești la bebeluș, la bebelușul tău. Ai găsit un bebeluș? Unde l-ai găsit? - Pe nisip, plînge, se teme, ca Pierric... Puștiul de șase ani, Înfricoșat, tocmai ajunsese la poalele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
spre ea În oglinda retrovizoare, se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere goale. Ușa cabinei se trînti violent. Se Întoarse și-l văzu pe Christian care intrase și Închisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]