13,069 matches
-
fi remarcată, a tuturor formelor naturale ? Nu cumva „le désordre ordinaire de l’ensemble des choses” e în realitate o ordine mult mai cuprinzătoare, integratoare a tuturor fenomenelor ? Plaja însăși, cu vegetația ei rară, măruntă și țepoasă, cu dunele și arcurile de cerc paralele pe care le desenează așezarea variabilă și întâmplătoare (dar de ce întâmplătoare ?) a firelor de nisip, nisipul însuși, adică infimele și variatele fracțiuni de rocă și de cochilii a căror multitudine e o spaimă a gândului, spuma valurilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
celor vii, cei care trăiseră odată, nepărăsind vreodată locurile sau fiind în același timp pretutindeni. Ruinele Colosseumului erau intacte, lăsând vederii mâna timpului fasonând, ameliorând ce era orgoliu în arta oamenilor. Ceața parcă mă învăța despre adevăratul spirit al măreției. Arcurile de triumf, al căror număr nu l-am știut vreodată, făceau porți de aer, adevărate sculpturi de vibrații și irizări, punând în umbră arta arhitecturii în piatră, îndelung gândită de oameni. Era parcă pusă în lumină adevărata proporție a ideilor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
exista o altă soluție mai bună... În Suedia, la Stockholm, lumina era și mai puternică, aproape albă, cea în care divinitatea însăși obișnuiește să ia în primire galbenul din lumina oamenilor. Arhitectură marțială, case cilindrice, unghiuri de străzi transformate în arcuri - culorile pastel, amestec fericit de baroc, stil roman și pastișele fermecătoare ale unor alte stiluri vechi europene. Și în mijloc chiar cristalul apei și statuile pe care le voi iubi mai târziu; am fost sigură că voi trăi spartan în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să vâneze. Mama lui nu vroia să-l lase, vorbindu-i despre Dragon, lupi, urși și șerpi. Dar el spunea: «Mâine mă voi duce la vânătoare». La cererea băiatului, unchiul său (care era atunci singurul bărbat viu) îi făcu un arc cu săgeți, și a doua zi plecară amândoi la vânătoare. Vânară căprioare sus, la munte, și, până la urmă, băiatul vână un cerb. Unchiul îi arătă cum se prepară carnea. Au fiert două pulpe: una pentru unchi și alta pentru băiat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
așez lângă tine și ai dreptul să tragi patru săgeți, dar dacă nici una dintre săgeți nu mă atinge, atunci ne vom schimba locurile și voi avea dreptul să trag eu săgețile în tine». «Bine, spuse Dragonul, să începem!» Dragonul luă arcul, care era făcut dintr-un pin mare, apoi patru săgeți măsurând șase metri. El ținti bine, dar în momentul în care săgeata zbură, băiatul scoase un sunet special, țâșnind în aer. Imediat săgeata explodă într-o mie de bucăți, se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-se pe un curcubeu, exact deasupra locului din care țintise Dragonul. Apoi, curcubeul dispăru și băiatul își reluă locul. Această minune se repetă de patru ori, după care băiatul spuse: «Dragonule, ia-mi locul, e rândul meu să trag cu arcul!». «Foarte bine, spuse Dragonul, săgețile tale mizerabile vor intra în primul strat cornos, dar nu uita că am alte trei dedesubt, trage acum!» Băiatul trase prima săgeată, care-l atinse pe Dragon drept în inimă, imediat un strat gros de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu se vede. Eforturile mele de a mă ține pe picioare în fiecare dimineață sunt mari. Pur și simplu mi-ar plăcea să mă abțin de la zi și să trăiesc numai noaptea, când totul e fără unghiuri ascuțite, numai curbe, arcuri de umbră, mătăsuri și catifea. A venit din Danemarca Edith, recomandată de prietena mea pianista Ingrid (Lindgren) pentru a aranja masa la care am invitat în jur de optzeci de persoane. Îmi place de ea, e frumoasă și plină de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
poate face nimic. Am văzut durerea într-un corp sănătos, frumos, iradiant, ceva de nedescris decât prin imaginea unei plante parazitare suind pe trunchiul unui arbore puternic. Oare această durere să fie chiar cauza frumuseții, a vigorii mamei?; ca un arc devenind frumos în îndoire grație rezistenței exercitate de forțele contrarii. La sărbătoarea Evei se adunase toată „crema” Stockholmului. Sărbătorita era înconjurată de valuri de personalități și, curios, nu-și pierduse firea; s-a suit frumos pe un scaun, explicând tuturor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unui fulger - stingându-se într-o clipă.” Așa a scris maestrul Dogen în secolul al XIII-lea, transmițând spiritul lui Buddha până în Japonia, unde el a devenit Zen. Acum sunt la hotelul Ibis, rue Cambronne nr. 2, în apropiere de Arcul de Triumf, plin de flori, împreună cu prietenii, poetul Alexandru Lungu și soția sa, Micaela. Citesc cartea maestrului Dogen, comentată de Taisen Deshimaru, amestecând gândurile lui cu fulgerătoarea amintire a visului de azi-noapte: l-am visat pe Lionel, pentru prima oară
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
văzut și în ultimii ani prin marile acțiuni muzicale românești la care a fost omniprezent! La jubiliara vârstă de 70 de ani, împliniți anul acesta (la 18 iulie 2005), adăugăm din toată inima urarea sinceră de „La mulți ani”!Ă ARC PESTE TIMP Fiecare dintre noi păstrăm în memorie momente la care, gândindu-ne cu interes, pe lângă nostalgii, reproiectăm mental și chipuri de oameni care au adus o înrâurire asupra formării noastre. Mergând cu gândul în trecut, ne întâlnim mai întâi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
au reușit să ne trimită în societate pregătiți pentru numeroasele confruntări dure, de care nu am fost scutiți mulți dintre noi! Cu toate acestea, păstrăm sentimente de mândrie și de nostalgie, care ne umplu de trăiri, când facem bilanțul unui arc peste timp. Dorim generației prezente și celor viitoare cât mai multe îndrumări pline de înțelepciune, cristalizate într-o formă de învățământ viabilă, în pas cu modernitățile, păstrând tradițiile benefice câștigate în timp, curățate de rugina așternută de vreme și de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
l-am tăiat bucățele mărunte, mărunte de am dat la fiecare copil câte o cumenecătură de paradis din munca și speranțele noastre din care o parte rămânea și aici. Speranțele și puțina avere am încărcat-o în trei căruțe. Trei arce de unde guițau porcii, cârâiau păsările. Am luat și câinele. Doar caprele, cele două capre de ținut podina patului le-am lăsat înlocuitorului nostru. Eram un alai curios, nici vesel, nici trist, mulțime de oameni nedespărțită până la Dermendere. Ni se rupea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
județ și destituit. Un timp a stat fără serviciu, mergând pe jos zilnic la prietena lui primăriță. După un timp a primit niște ore de sport la una din școli. CALUL NEGRU Acum îl aveam pe calul Negru. Șareta avea arcuri bune, roțile și podeaua schimbate de soțul meu, iar nenea Turuianu era vizitiu. Toate acestea erau acum în folosința mea pentru a mă deplasa pe teren. Uneori însă trebuia să merg singură pe teren la Ghiduleasa. Într-o dimineață atelajul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Ia vino mai aproape să-ți arăt ceva, mi-a spus cu glas aproape șoptit. Lângă geam avea un dulap cu două uși. Pe unul dintre rafturi era un seif mic. A deschis seiful și a luat un dosar cu arc pe care l-a deschis. Dintr-un prosop de borangic a scos la vedere o icoană foarte veche pe care a mângâiat-o, a sărutat-o și apoi a pus-o repede înapoi, închizând dulapul în timp ce se uita spre ușă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în fiecare vară, la Vera Ivanova, o rusoaică refugiată de la Odesa), Buntea, care avea mania curățeniei, a scuturat, de la etaj, hăinuța mea din care a sărit minunatul Roskop Patent; chiar în fața mea s-a transformat într-o grămadă de rotițe, arcuri și fragmente metalice. Nu am plâns, cum s-au așteptat bunica mea și Vera Ivanovna (părtașă directă la asasinat), am rămas mut, împietrit de nenorocirea de a fi văzut omorârea lui Dumnezeu. * În vara aceea am tot tras cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o mitologie istorică, pe care o învățăm la școală și în lumina căreia istoricii noștri își orientează cercetările. În faza de constituire a statelor naționale toate popoarele și-au alcătuit astfel de mitologii. Sunt cunoscute miturile franțuzești ale Ioanei d’Arc, Regelui Soare sau Napoleon Bonaparte. Dar iată, mai nou, istoricii lor consideră că, atât timp cât, din pudoare patriotică, mitul a lăsat deoparte anume adevăruri, forma aceasta de prezentare aduce prejudicii realității istorice. Specialiștii occidentali nu ascund faptul că, pentru a însufleți
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
din Valea Suhei. Un fiu din poporului acestei regiuni frumoase, ajuns arhipăstorul bisericii, a venit în vizitație canonică în mijlocul celora între cari odinioară a copilărit [...]. Comunele Stulpicani, Gemene, Slătioara, Ostra și Negrileasa au pregătit o primire festivă, au ridicat arcuri triumfale și au împodobit casele cu steaguri, covoare și ghirlande de flori [...]. Îndeosebi, comuna Stulpicani...a voit să arate bucuria, dragostea și devotamentul în toată strălucirea: a împodobit drumul cu o alee de brazi, a ridicat două arcuri triumfale...o
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
au ridicat arcuri triumfale și au împodobit casele cu steaguri, covoare și ghirlande de flori [...]. Îndeosebi, comuna Stulpicani...a voit să arate bucuria, dragostea și devotamentul în toată strălucirea: a împodobit drumul cu o alee de brazi, a ridicat două arcuri triumfale...o vreme senină favoriza frumoasa serbare. La hotarul Stulpicanilor, un banderiu de arcași călări a întâmpinat pe înaltul oaspete cu strigăte de «trăiască» [...]. Primarul Ion Hutu i-a oferit, în numele comunei, pâne și sare după vechiul obiceiu românesc, apoi
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
na de Gramont-Clermont-Tonnerre, Parisul își etala frumusețea și podoabele fără nici unul din acele neajunsuri pe care trebuiau fatalmente să se impună mai tîrziu progresul mașinismului combinat cu dezvoltarea industrială și comercială. Avenue des Champs Elysées, din Place de la Concorde la Arcul de Triumf, nu arăta decît fațade nobile, retrase, de palate particulare și nici o firmă de magazin, nici un panou de reclamă nu lăsa să se prevadă ofensiva unei invazii viclene a comerțului de lux, astăzi stăpînul ei absolut de la un capăt
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai era și viața de noapte, din Montmartre la Maxim's și Jardin de Paris, unde refrenele cîntecelor la modă, de o profunzime greu de pătruns: "En voulez-vous des z'homards, ils ont du poil aux pattes" se ridicau sub arcul stîlpilor unde într-un glob lăptos pîlpîia o flăcăruie de gaz (Orașul Lumină, la vremea aceea, era prost luminat, foarte departe de magia electricității de astăzi: derbedei și proxeneți profitau pentru a-i buzunări pe trecători pînă aproape de Rue Royale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vremea nopților albe26. Astrul zilei cobora la orizont ca mai apoi să se ridice iar spre zenit: spectacol zilnic pe care mergeam să-l contemplăm într-o trăsură ușoară, trasă de un cal la trap ce avea deasupra capului un arc de lemn, de cealaltă parte a Nevei, spre Baltica, zonă denumită a Insulelor, unde se grupau, printre grădini, de-a lungul apei, vilele orășenilor înstăriți. Absența nopții cu întunericul ei sfîrșea prin a cauza stări neplăcute: te culcai cînd voiai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cîmpii, fără să fi văzut țipenie de om, doar mlaștini unde berzele în căutare de broaște își înălțau silueta ascuțită printre stufărișuri. Acest traseu terestru te făcea să pierzi priveliștea feerică oferită de sosirea cu vaporul în golful ca un arc de cerc, încadrat de munții cu flancurile acoperite de păduri încă intacte și dominați la intrare de creasta înzăpezită a Olimpului cu șalele acoperite de păduri încă intacte. La răsăritul soarelui, această panoramă era o adevărată mîngîiere pentru ochi, de la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
incendii, cronice, care devastaseră cartierele pitorești ale Constantinopolului încă nu făcuseră la Salonic, și el atins de flagel, aceleași pete întunecate în orașul vechi. Casele, bătrîne, așezate strîmb, cu verande de lemn sculptat, se învecinau în labirintul străduțelor cu un arc de triumf roman și cu biserici vechi cu o mulțime de coloane ca la templele păgîne, cum era bazilica Sfîntul Dumitru, mîndră de a fi adăpostit cîndva trupul sfîntului. Mulțimea care circula de-a lungul dughenelor și tarabelor, prin fumul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să viziteze frontul; " La vîrsta dumneavoastră", i se răspundea, e o călătorie foarte obositoare. Mai așteptați cîteva săptămîni, și veți putea ajunge într-o oră, cu trăsura..."). Mai tîrziu, înfrîngerea din 1918, căderea Habsburgilor și dezmembrarea Austro-Ungariei aveau să "rupă arcul" vienezilor, care au oferit aceleași aplauze și aceleași flori, în același loc, la cîteva zile de interval, lui Schuchnigg 66, ultimului apărător al Austriei și apoi lui Hitler, Führerul care tocmai le răsese patria de pe harta Europei. Deja în acei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în regulă, pe care mi-am depus semnătura în numele României, cele trei state: România, Regatul Sîrbilor, Croaților și Slovenilor 157 și Cehoslovacia se prezentau în dezbaterile conferinței într-o echipă unită. Adunările noastre aveau loc, cel mai adesea, la umbra Arcului de Triumf, într-o clădire în care își avea reședința primul-ministru sîrb Pașici, un bătrîn frumos, cu barbă mare ca a zeului Neptun, al cărui trident îl vîntura pentru "Quos ego"-urile, iritate adresate deopotrivă adversarilor învinși, și colaboratorilor săi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]