8,151 matches
-
Liliane a fost o elevă silitoare. Și-a luat bacalaureatul în filozofie și toată lumea se aștepta să urmeze dreptul. Din motive absolut inexplicabile, destinul ei, câtuși de puțin fabulos, a făcut-o să se angajeze, imediat după absolvirea liceului, ca asistentă la un cabinet notarial. Cu aerul ei sever și serios, impune respectul necesar tuturor moștenitorilor care, de cum o văd, încetează să se certe între ei în anticameră. Ca să nu mai vorbim de cei care dau faliment: aceștia se încred absolut
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
apropiați? — Dar nu atât de apropiați cât ne-a fost prezis, încearcă ea să destindă atmosfera sau - mai știi? - să-i facă o aluzie. — Știi să păstrezi un secret? — Lucrez la un notariat, răspunde Liliane înțepată. — N-am știut. — Sunt asistenta maestrului Marcel Rioret. Avem biroul pe Bulevardul Carnot. Se duce la un birou de sticlă - de la falimentul magazinului de decorațiuni interioare Notre Maison - și-i aduce o carte de vizită. Lionel o citește atent. Vădit impresionat, o bagă între faldurile
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Avem soluții la orice. Martin 2 și Martin 3 nu înțeleg nimic. Valentin Viorel Voicu și mai puțin. E ora 10.15. În biroul lui de la consulat, Anghel privește nervos transmisia lui Triplu Ve. În picioare, lângă birou, Ana Briceag, asistenta lui, freacă un ness. Nervozitatea șefului o face, pentru prima oară în scurta ei carieră diplomatică, să rateze spuma unui ness. Exact când Voicu termină de zis déjà vu, sună telefonul de pe canalul diplomatic. Anghel dă televizorul pe mut și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bărbii negre transpirase. Își șterse barba subțire cu batista. Încerca să uite oboseala. Încolăci brațele scurte pe burta proeminentă, se lăsă pe spate. Mâinile erau moi, umerii moi, dar scurtele picioare deveniseră de plumb. O dulce amețeală îi învălui relaxarea. Asistenta aduse o ceașcă de ceai rece și un cornet de hârtie plin cu pastile. Doctorul își trecu din nou palma peste barba neagră, își puse ochelarii fumurii. Înghiți pumnul de pastile. Sorbi lent din ceai. — Sunteți obosit. Nu prea vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că știu. Subitul e soluția. Urmă o lungă tăcere. Briza parfumată și vicleană, o lungă coadă invizibilă de păun, pe cerul diafan. Da, zumzetul efemeridelor, asaltul rebel al primăverii, nebuneștile ei provocări. Veneau parcă din altă vârstă, din altă lume. Asistenta contempla cerul, dar tresari, dintr-odata. — Să vă citesc ceva. Să vedeți unde se poate ajunge. Mâinile ei scurte, cu degetele pline de inele, despăturiră revista pe care o ținuse sub braț. Marga nu părea să asculte. Vocea femeii devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Incredibil, dar lucrurile așa s-au petrecut. În plină zi, sub ochii unui întreg cartier și...“ Medicul se ridicase deja. Își aranjase ochelarii pe nas, să nu i se vadă ochiul lipsă, zâmbea, zâmbea și tânăra doamnă, își strângeau mâinile. Asistenta ridică o clipă privirea de pe pagină și reluă, iritată: „La ora când scriem aceste rânduri, apartamentul cutare... din strada cutare... arată ca după bombardament, incendiu, cataclism“... Dolofana asistentă Ortansa se roti spre doctor, fără a se uita la vizitatoare. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se vadă ochiul lipsă, zâmbea, zâmbea și tânăra doamnă, își strângeau mâinile. Asistenta ridică o clipă privirea de pe pagină și reluă, iritată: „La ora când scriem aceste rânduri, apartamentul cutare... din strada cutare... arată ca după bombardament, incendiu, cataclism“... Dolofana asistentă Ortansa se roti spre doctor, fără a se uita la vizitatoare. Își țuguie buzele groase, date cu roșu uleios. Rețineți, a fugit de acasă! Victima doarme pe la prieteni și pe la rude, așa scriu ăștia la gazetă. Victima se teme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
își va scoate ochelarii, își va trece palma peste frunte, peste ochi. Va deschide ochiul drept, sănătos, va deschide ochiul stâng, de sticlă. Obosit, prea obosit, își va repune ochelarii, va trece iar mâna peste frunte. Va face un semn asistentei, polițista Ortansa Teodosiu, soția Șefului Gică, să iasă din cameră. Vrei, poate, o internare? Un certificat, o rețetă... — Fleoșc, certificat! Certificat, auzi! Am venit așa, doar așa. Să salut Primăvara la sediul ei magnific, la Balamuc. Dominic își va pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
timp să se răzgândească. Era decis, se pregătise, se afla în fața ușii. Trecuse absent pe lângă cei ce așteptau, îngrijorați, pe banca din hol. Repede, să nu-l întrebe nimic, să nu-l linșeze că nu respectă rândul, trecuse și de asistenta Ortansa, care tot striga domnu’, fișa, fișa, pe cine căutați, așteptați la rând, doctorul e ocupat, foarte ocupat, striga mititica Teodosiu, nu există urgențe, toată lumea la rând, fără excepție, așa-i la spital, ca la moarte, fără excepție, trecuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dinu dădu din cap, profesorul Vancea se așeză. — Da, da, fă-te comod, poți asista la treaba noastră. După aia sunt liber, putem vorbi. Nu durează mult, suntem pe terminate. Florine, nu-i așa? Florin aprobă prin înclinarea bilei. Apăru asistenta durdulie, glas și guriță de înger. — V-a plăcut cafeaua, dom’ doctor? Dulce și tare, cum vă place dumneavoastră... Nu se mai găsește nicăieri, nicăieri, să știți. Nici la negru, nici dacă dai salariul pe o lună pe un kilogram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ăștia, zău așa, noroc cu nenorociții ăștia, că ăștia scot și din pământ, numai să-i aducă lu’ dom’ doctor... — Da, da, mersi Ortansa. Fii tu scumpă și mai adu un scaun. Uite, să-ți prezint un amic. Profesorul Vancea. Asistenta mea, Ortansa Teodosiu. Scumpa ieși, aduse de pe hol scaunul, îl puse la ușă, la intrare, unde fusese și cel anterior. — Să intre Dumitrache Grigore. Ortansa ieși, apăru un bărbat scund, corpolent. Fața mare, transpirată, păr cărunt, în bucle. Se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Florine? își ștergea Bombonel sudoarea frunții și ochelarii aburiți. O paranoică știută. O dată la două-trei săptămâni își face plimbarea prin oraș și ne vizitează și pe noi, să-și joace numărul. Te apuci să-i explici de dosare și secretariat?... Asistenta Ortansa Teodosiu ieșise, în ușă apăruse deja următoarea concurentă, Costache Viorica. Ochi mari, față prelungă, tânără, palidă, păr albit la tâmple. Ați contestat gradul trei. Diagnosticul nu permite însă alt grad. Ce lucrați? — Desenatoare. — Nu e cea mai grea muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
își amintește totul cu lux de amănunte. Poate ar fi interesant pentru cititori să afle că ace ste amintiri ale mele despre mama le transcriu când ea a depășit vârsta de 101 ani, ceea ce uimește pe puținii vizitatori - adică ziariste, asistente sociale, reprezentanți ai organelor locale. Vre au să spun că nu‐i fac un portret de pe vremea când avea 50 de ani! și omul își mai amintește încă multe. Tot ce consemnez aici se referă la ultimele evocări din anii
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
încă 37 de ani de la moartea tatei! Mirarea nu este numai a mea. Longevitatea ei sp irituală atrage curiozitatea târgului. Vine primarul să‐i strângă mâna, vin cei de la Asociația veteranilor de război, că tata a luptat la Mărășești, vin asistentele sociale și‐ i umplu masa cu cadouri, îi iau tensiune și o găsesc 13/7 ‐ mai bună ca a lor ‐ și cad perplex! Ce să mai spun de mama mea? Nu am atâta spațiu pentru a cuprinde 101 ani de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
gîndesc!... Stau cu emoții, să văd odată premiera asta, scoasă, În drumuri lungi și multe, și repetiții scurte și puține... Coșmar de septembrie: după ce, an de an, situația concurenței la unele secții ale Facultății de teatru a ajuns penibilă, o asistentă a fost somată să aducă cinci candidați la cea mai năpăstuită secție. A plîns, a plîns, iar a plîns, apoi a găsit soluția: cinci ...pensionari de pe scara blocului În care locuia. A, că vor fi ulterior decedați, ori exmatriculați, e
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
se rezolvase. Despărțirea ultimă, în cadru intim, sobru, la „Pătrunjelu.“ Își făcuse cavoul încă din ’83, acum ar fi fost imposibil să mai ridice o astfel de casă de veci. „Nasol“, repetă, urmărind-o cum se pregătește să predea borcănelul asistentei. „A dat de belea.“ Până atunci n-o privise atent, deși era cam pe lângă el, dar la cealaltă coadă. El depunea doar urina și apoi trecea, dincolo, la o altă coadă, să-i ia sânge. Nici nu-i zărise, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
colecția de Iseri, doi Pallady, (al treilea l-a făcut cadou unui tip, Bănțanu, de la consulară), parcă și un Șirato, niște acuarele ale lui Tonitza din Balcic și a rezolvat problema. Îi văzu fața când femeia se întoarse de la măsuța asistentei, trecu pe lângă el și-și luă loc la coada pentru radiografii. Nu se înșelase. Era chiar ea, tovarășa Aspasia. Părul și-l ținea, ca pe vremuri, într-un fileu. „Conopidă în plasă“, zâmbi, amintindu-și cum o tachinau pentru bogăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înjură guvernul că omoară lumea la cozile de la policlinici. Îl apostrofă un altul: „Dar voi, ce parfumeria națiunii, ați făcut când ați fost la putere?! Ce-ați făcut cu banii de compensate?!“ Un altul chemă ambulanța. Tânăra Mirandolina Crețu, proaspătă asistentă a maestrului Pârțângău, se gândi speriată: „Îmi șochează sarcina. Iese ecografia damblagită.“ Un câine, sub o Toyotă parcată chiar în fața intrării în clădire, începu să urle. Duduia Felicia, sora șefă, nu-și mai aminti de ce ridicase stativul cu cele patrusprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plutea. Nu părea să o deranjeze vidul care năvălise în rezervă, ci faptul că nu putea să coasă. Ținea acul de aur între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele sorbeau cu aspiratoarele microorganismele, așa că bătrâna inaugurase cea mai ecologică mâncare din Univers. Mioara Alimentară strângea cu fărașul microbii vagabonzi, îi vâra în plicuri, pe care Doctorul Talancă îi și trimitea la Laborator, pentru a fi analizați, scanați, înregistrați, educați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înfocate, bietul ministru epuizat avea să se refacă timp de 6 luni într-un sărman bungalow din Insulele Canare, deja plăpumăreasa dispăruse. Bolnavă de veșnicie, plăpumăreasa muri prin implozie, devenind o gaură neagră septică. "Cum, a murit?!" se miră întrebând doctorul. Asistentele, bucătăresele, femeile de serviciu, brancardierii (adevărata bancă de date a tuturor spitalelor) arătau spre crematoriu. Numai că aici intervenise Mioara Alimentară. DVD-ul pe care se afla toată înregistrarea războiului contra cronometru pentru salvarea plăpumăresei fusese extras cu abilitate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
seama de schimbare. Tavanul cerului era cupola imensei hale de uzină a pieței. Podurile rulante culisau comandate de macaragii frumoși, pupitrul era butonat atent, ridicând în cârlige sau cu electromagnetul trupurile de fier ale vânzătorilor de țigări, ale chioșcurilor, ale asistentelor în tranzit, ale câinilor maidanezi, ale părinților ce-și duceau în cuști blindate progeniturile geniale spre clasele Liceului de Artă. Un scriitor local nu putea fi ridicat la cer pentru că era alcătuit dintr-un aliaj neferos. Cei ce dirijau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
creierul meu paralizat de coborâre-urcare, de jos-sus, de hău-înalt, de zdrobire-țâșnire, de dispariție-eliberare, de rotund în rotund, de cerc în cerc, de nimic în cerc, de gol cu aură, de explozie solară. Și linia continuă de pe monitor trezi doctorul și asistentele din amorțeală, anunțând ceea ce așteptau de ceva vreme. Moartea definitivă a falsului Nilă Hagiu, pentru a se demonstra că cel adevărat a fost doar în amintire, în rest, o repetiție a unui Nilă Zadarnic. N u era nimic mai înspăimântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
distanță de etajul trei și de parter, sau pe aproape. La etajul unu! Foarte bun. Pe cine să punem în fruntea infirmeriei? Eu cred că aș fi opțiunea evidentă, nu? întrebă Mara. Așa-i. Mai ai nevoie de ceva ? O asistentă, medicamente și instrumente, niște cărți și paturi. Sarah, zisei îndreptându-mi capul spre fata cu părul blond deschis și cu ochi oacheși, căprui, n-ai vrea să fii asistenta Marei? Sigur. Și așa nu aș ști cum să vă ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu? întrebă Mara. Așa-i. Mai ai nevoie de ceva ? O asistentă, medicamente și instrumente, niște cărți și paturi. Sarah, zisei îndreptându-mi capul spre fata cu părul blond deschis și cu ochi oacheși, căprui, n-ai vrea să fii asistenta Marei? Sigur. Și așa nu aș ști cum să vă ajut, răspunse aceasta dezvăluind un șirag de dinți uimitor de albi și de frumoși. Minunat. Medicamente vei găsi în cabinetul medical și cred că vei mai găsi în depozitul medical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
rareori pleca de lângă mine și că acum trebuia să se fi întâmplat ceva cu adevărat important ca el să plece. Eu eram bucuros că stăteam câteva minute singur cu Ana. Mai erau câteva fete, printre care și autoproclamata doctoriță și asistentă, dar nu le-am băgat în seamă, căci erau ocupate cu bârfitul și cu sterilizarea unor ustensile cu spirt. V-au ajuns medicamentele primite și alea găsite? întrebai eu, negăsind un alt subiect de discuție și fiindu-mi rușine, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]