8,505 matches
-
Du-te la Glina dacă ziceai că tocmai vroiai să te Întorci. Lucirea din ochi i se stinse și rămase două secunde cu gura Întredeschisă. N-atârna el de mine, Îmi era limpede, dar cu atât mai puțin aș fi atârnat eu de el. N-aveam chiar nimic de Împărțit amândoi, În afară de toată vorbăria asta În vânt și de vântul care ne șuiera prin buzunare. Îl descumpăniseră vorbele mele, dar În momentul următor se Însenină din nou și nu-mi dădeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bun. — Să treci pe la mă-ta Înainte să pleci. Îți dau eu adresa. Poate te-oi duce acolo eu, mergem Împreună... Nu știu ce dracu’ mă Îndemna să-l trimit acolo. Ce să-i fi dat Motănica din pensia ei de boală? Atârnă pieile de pe pisicile alea, de te și miri la ce mai chinuiește bietele animale ținându-le pe lângă ea. E cam bolnavă Motănica, vere, ar fi bine să treci barem s-o vezi. Puse cele două sute ale mele peste banii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
asta ne-au și chemat. O cutie de bere ne e prea de-ajuns mie și lui Andrei, dar salam e cât să dai și la câini. Stăteam toți patru pe treptele verandei și câinii gâfâiau În jurul nostru cu limbile atârnându-le pe-afară și privindu-ne țintă. Plutonierul Cosmescu se distra aruncându-le bucăți de pâine și de salam pe care le prindeau și le hăpăiau din zbor, animați de o dexteritate de fotbaliști disputându-și o minge Înaltă. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-o fi făcut și lui dor de neamurile de la țară, așa că s-a potrivit cum nu se poate mai bine ca să ne vedem scăpați și de ăsta. Am rămas stăpâni peste toată Unitatea pentru următoarele două-trei zile. Soarta noastră atârna acum de felul cum ne mișcam, să ne mișcăm mai altfel, desigur, știa Andrei al meu ce rahat mănâncă, dar cu cât ne vom mișca mai repede, cu atât vor fi mai mari șansele noastre de izbândă. Fusesem și altădată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de matahală. Și p-ormă n-am mai putut să m-apropii cu nici un chip de el și de gestiunea lui, prafu’ și pulberea să dea Dumnezeu... Acuma-mi dau io seama că special a făcut-o, ca să nu mai atârn de el și de bani, după ce i-am muncit ca prostu’ toată vara. Și nu doar să mă sperie, că la un caz de ceva mi-ar fi luat gâtu’ fără să țină cont. Am luat trenu’ din Eforie În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fund, și de ce dați bă În el? Băgare-aș pula În mămicile voastre de garoi urâți. După ce-i Împrăștie care Încotro și am rămas doar cu protejatul nostru, ăsta continua să orăcăie Îndârjit, roșu ca racul și cu mucii proaspeți atârnându-i și legănându-i-se până la brâul chiloțeilor tetra scroțiți de jeg, muncindu-se din răsputeri să rupă bolovani din arătura uscată ca să arunce după agresori. — Florinele, unde-i mă-ta? Se lăsase pe vine În fața lui, dar amarnic se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a fost. Mi-a povestit și mie aseară un vecin care lucrează În miliție de niște huligani care face scandal și sparge la vitrine, mai spune tipul acela micuț, Împachetat Într-un palton cu gulerul ridicat peste vârfurile urechilor și atârnându-i până aproape de călcâie. O răsucise așa, de unde mai devreme vorbise de o manifestație. Îi era frică, desigur, nu prea le inspiram Încredere și eram oricum niște necunoscuți pentru el și pentru tot grupul. Tăceau și ne priveau pe sub băștile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
țărmului spre nord și spre sud. După o vreme mi s-a părut că-l văd venind dinspre noi prin pestrițeala multicoloră a trupurilor și umbrelor de plajă. S-a apropiat, era Într-adevăr el, Într-un tricou albastru decolorat atârnându-i până la poalele șortului și cu o lădiță din șipci din aceea pentru fructe, pe care o ducea cu amândouă mâinile sprijinind-o de pântece. Pășea ca pe ace pe nisipul fierbinte și striga ceva, dar vântul Îi spulbera vorbele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iarnă. Până atuncea mai e destul, vere, cine știe ce s-o mai alege? Pe frate-său l-au lăsat la sârbi. O căzătură alcolistă, vere, atâta că turna În el de douăj’ de ori mai mult decât Zlate ca să se sature. Atârna la el și la Neli, le-a făcut praf toată bruma de agoniseală, așa că au răsuflat ușurați când s-au văzut scăpați de el. S-a dus cu Neli la unguri, și-n Germania și-n Austria să-și caute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
în valuri, ceilalți. O rupse la fugă, mai mult într-un picior, până ieși din bătaia gloanțelor... și gâfâind, se opri în fața unui gorun bătrân. Se lăsă ușor, să alunece pe trunchiul gros, și, liniștit, rămase în așteptare. Cu mâinile atârnându-i pe genunchi. Dimineața era răcoroasă cu... dulcele miros al pădurii. În nemișcarea lui părea o stană de piatră... doar, cu ochii stăpânea totul în jur. Era privirea aceea liniștită, de înainte de moarte, chiar cu un zâmbet în colțul gurii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aduc bine aminte... Era luni 2 septembrie 1940. Prima zi de școală, în clasa întâia la Seminarul „Veniamin Costache”. Prima oră.. era ora de istorie. Profesorul Corlățeanu a intrat în clasă pământiu la față. S-a oprit în fața hărții care atârna pe perete. Era Harta României interbelice cu regiunile istorice. România Reîntregită. A stat așa în neclintire, fără să spună o vorbă.. minute în șir. După o vreme.. într-o tăcere deasă că-ți auzeai bătăile inimii, se auzi profesorul murmurând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aruncai o privire peste umăr.. În poartă, moș’ Vasile-portarul, în cămașă, cu mâna la capul gol saluta zâmbind... „Să trăiți dom’ elev..!”, și, dispăru sub cartonul boit cu roșu, „xerox”. Lacrimi mărunte mi se strângeau treptat în suflet și-mi atârnau grele. Durerea îmi cobora în suflet prea grea... și prea apăsătoare... Sunt dureri pe care nici uitarea nu le stinge. „Ce fel de Dumnezeu este... un Dumnezeu fără inimă, și, pentru care durerea nu contează !”, mi am zis în mintea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
anume care vine de pe lumea cealaltă. Respir cu lăcomie, trăgând în piept răcoarea asta atât de densă, de parc-ar fi o hrană zeiască îndelung așteptată. Am un sentiment de bucurie imediată și de extremă ușurare. Trupul nu-mi mai atârnă greu ca o povară și sufletul mi se desprinde din piept și zboară-n înălțimi ca rândunicile. Se-nalță săgeată și apoi revine, se apropie și se depărtează de mine, ca să mă pună la încercare. Sunt sfâșiat de teama ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
atragem atenția cabinetelor asupra noilor dificultăți și noilor întârzieri care ar putea rezulta. Oricare ar fi locul modest pe care România îl ocupă lângă celelalte Puteri în Comisia Europeană a Dunării și oricare ar fi greutatea care ar trebui să atârne asupra deciziilor noastre sau acordul care s-ar stabili între ele ne este cu toate acestea imposibil să admitem că în chestiunile în care România este una din principalele interesate, se vrea să ni se impună decizii asupra cărora noi
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
de muzeu imaginar. Vizita intelectuală ne ghidează în primă instanță spre splendida tavă a lui Exekias de la muzeul din Munich, pe care este reprezentat Dionisos întins pe galera lui, un butuc de viță de vie răsucit în jurul catargului lăsând să atârne greu din vrejii săi niște ciorchini mari. Pentru romani, vom alege din epicuriana casă de la Pompei a fraților Vettii una dintre frescele cu amorași, care ilustrează meșteșugurile și artele viței de vie. Ochii vor parcurge aceste frize, asemeni benzilor desenate
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
la femei, elimină anxietatea și armonizează distorsiunile vertebrelor toracice superioare. EXERCIȚIU DE PURIFICARE ȘI ARMONIZARE A MERIDIANULUI INIMII EXECUȚIE: culcați pe spate, ridicăm genunchii și plasăm coatele între ei. Rămânând cu spatele la sol, aducem genunchii la piept, lăsând labele picioarelor să atârne deasupra feselor. Plasăm coatele, astfel încât ele să atingă porțiunile interioare ale genunchilor. Apoi îndreptăm brațele, unind palmele. Ne asigurăm că derulăm mișcarea din partea inferioară a spatelui, din regiunea lombară și nu de la mușchii genunchilor sau ai picioarelor. Ne ridicăm ușor
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
curbură creată de coloana vertebrală ridicată, care aduce capul mai aproape de genunchi. Evităm să atingem genunchiul cu fața sau să ne apropiem prea mult de genunchi (ne apropiem doar atât cât ne permite curbura spatelui). Evităm să lăsăm capul să atârne liber și relaxăm mușchii abdominali cât mai mult. Rămânem cu regiunea lombară lipită de podea și percepem cum zona sacrală se ridică ușor de la sol. Menținem această postură câteva secunde. Inspirăm, ne relaxăm și coborâm ușor trunchiul. Simțim cum vertebrele
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
ne aplecăm în față cât putem de mult și ne folosim de brațe ca să ne tragem corpul în jos (fruntea trebuie să se apropie de podea). Spatele nu trebuie menținut drept, ci ne îndoim spre înainte și lăsăm capul să atârne. Tragem corpul spre înainte, la fel cum am face ca să îl tragem în jos, spre picioare. După ce am expirat complet și ne-am aplecat în jos cât am putut de mult, inspirăm adânc (respirația completă). Liniile de tensiune ce se
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
B.: Era un militar neinstruit, venea de la munci agricole și nu avea practica utilizării unei arme. Și așa era să fiu eu erou, dacă arma lui ar fi fost cu un metru mai spre mine. El fuma, cu arma dezasigurată atârnând la piept și cu mâna pe trăgaci. M. M.: Pregătit mai era el de luptă... S. B.: Și a tras fumând. Nici măcar nu și-a dat seama! Dumitrescu era undeva în linie cu mine, glonțul a căzut între mine și
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
umane. Cum ne îndeamnă societatea să condamnăm? Încercați, spre exemplu, să analizați lista trăsăturilor negative ale omului pe care limba ni le pune la îndemână! Dacă puse în balanță cu cele bune (ca număr dar și cu frecvență a utilizării) atârnă egal, putem vorbi atunci de o societate echilibrată. Dacă nu, atunci suntem toți orientați de societate către o judecată aspră a semenului (dublată de o scuză generală în ceea ce ne privește). * Nașterea în comunism a făcut ca pentru mine personalitatea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a fost pregătită, instituind astfel cel puțin pretenția unei a doua naturi (cultura). Această constrângere aduce cu sine și un preț ce trebuie plătit, de justa evaluare a efectelor secundare depinzând gândirea mecanismelor sociale adecvate. * Una din întrebările grele ce atârnă asupra societății contemporane este dacă mecanismul similar roții hamsterului creat de societatea de consum generează suficientă motivație și îndeajuns de puțină angoasă. * Cred că pentru a putea fi considerat bun, un curs de epistemologie sau logică trebuie să înceapă cu
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
asupra posibilității de a defini cu exactitate poezia: „Putem acum spune că știm ce este Poezia? Nu. Cunoaștem însă un mod al ei care o circumstanțiază mai strâns; esența poeziei se rezumă poate la un punct moral, încă de determinat, atârnând în regiuni inexorabile, ca Polul Nord de intersecția imaginară a prelungirii meridianelor.”3 În aprecierea scriitorilor străini Vladimir Streinu probează mereu că nu are complexe provincial-regionaliste. Să exemplificăm: „Boileau nu era o minte teoretică, așa cum a fost văzut din perspectiva străinătății
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
apropierea unui creek, sau Încercam să urmărim zborul de săgeată a unui porumbel a cărui bătaie de aripi trezea noi speranțe, dar care până la urmă Însemna pentru călătorul rătăcit o dezamăgire cu atât mai mare. Descurajați, lăsam capetele să ne atârne, În timp ce caii, chinuiți de sete, Încercau să mestece iarba uscată. Cât de des m am găsit În asemenea situații, când În sufletul meu se trezea mult prea devreme speranța care se transformă curând Într-o profundă decepție, când chinuit de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
plimbându-și fastuosul penaj colorat, ca la un bal mascat venețian, pasărea casuar, nezburătoare de doi metri Înălțime (penaj negru pe corp, violet pe gât, turcoaz pe cap, creastă Închisă, bogată, deasupra ciocului, formațiuni de piele roșie la baza gâtului, atârnând ca la curcani), pe ramuri de eucalipt puzderie de papagali multicolori, de mărimi și specii diferite, dar toate având un numitor comun - gălăgia, egrete, bâtlani albi, crocodili pe malurile lagunelor, nu lipsește șopârla pestriță uriașă, cu gheare enorme, șarpele taipan
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
din pădurea tropicală Între Cape Tribulation și Daintree, de pe o platformă special amenajată cum ar fi jungle surfing o adevărată aventură pe cablu la Înălțimea de 200 m deasupra pădurii, sau bungy jumping când Îți dai drumul În hăul amețitor, atârnând doar de un cablu. Curaj, nebunie, aventură!!! În aceste condiții ale sporturilor „forte” crește cu adevărat adrenalina și inima pare să sară din piept, dar și costurile sunt pe măsură (85 de dolari). Și nu sunt puțini cei care aleargă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]