8,717 matches
-
sau morții rituale pentru mezin. Tocmai frații săi îl ucid din invidie sau, cum e cazul basmului din Urmeniș, îl orbesc. Mutilarea la nivel ocular este regăsită și în colinda lui Antofiță, unde are valoare punitivă, dar mai ales în basmele al căror erou este frumoasa fată de măritat. Prin orbire este anulată vederea constrânsă de marginile percepției comune, redobândirea ochilor, uscați uneori, aducând sondarea panoramei dată de cunoaștere. Crucea (simbol solar) formată de cele trei drumuri și cărarea dinspre profan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
punctul cheie pentru traseul inițiatic: separă cele două dimensiuni ale cunoașterii, hrănește vegetația abundentă a șesului sau a zăvoiului și inundă periodic lunca. Câmpia formată din aluviunile venite dinspre sacru devine, așadar, spațiul simbol al limitei extreme a creației. În basmul Cele trei fete de popă cari s-au măritat după un zmeu din Blaj, Alba, Samfira adapă porumbeii de la fântână (topos al comunicării cu sacrul) și află cum să evite ingerarea nefastă care ar opri-o în infernal. Așadar, în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
De aceea, mireasa mezinului este cea specială, uneori aparența ei încadrând-o faunei. În balada Broasca Roasca I (32) rușinea inițială a mezinului ursit unei broaște se transformă în condiția superioară a „prințului consort” pentru ființa din altă lume. În basmul cules de Petre Ispirescu în București, mezinul simte fiorii iubirii pentru o broască țestoasă și suportă batjocura fraților mai mari. Pe de altă parte, mezina împăratului este ursită unui porc, jena socială resimțită acut nefiind aici altceva decât începutul suferinței
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îl face în mod implicit un maestru inițiator), a fost și el cândva un Întemeietor arhetipal. Calul, straiele și paloșul lui din tinerețe sunt un argument simplu în acest sens, la acestea adăugându-se indicația/ interdicția tărâmului sacru, prezentă în basme și în balada Antofiță a lu Vioară I (11). Pescarul senior a parcurs și el ritualul sacrificial, ceea ce susține ideea că interdicția este de fapt un model pe dos: „Cât din ceriu până-n pământ,/ Atât Vidrosul de adânc,/ Furisitul n-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se poate revărsa în momentele de cumpănă dintre timpi, așa cum sunt sărbătorile de iarnă, ca intermezzo al ritmului cosmic, sau trecerea de la copilărie la adolescență în planul uman. Din punct de vedere compozițional, drumul este considerat un fundament al construcției basmului, epopeii sau romanului, deplasarea în sine fiind axul. Voinicul intuiește breșele între spațiul profan și cel sacru, pentru că este un ales și caută acele locuri vulnerabile prin vecinătatea cu haosul. Unul dintre ele este pustiul, care „întrerupe locurile fertile, reprezentând
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bogatul îi cere lui Avram: „Fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului cu apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie” (16, 24). Rugămintea sună familiar pentru cititorul de basme: în toiul luptei cu zmeul (mezin, de cele mai multe ori), flăcăul îl roagă pe corb sau pe fata răpită să îi aducă apă, după care învinge. În balada Scorpia I (8), frații plecați la vânătoare sunt supuși rătăcirii cathartice, mezinul fiind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare-i încingea”. Repetiția hiperbolizează senzația fiziologică și o transformă într-un chin care cuprinde întreaga ființă prin organul pulsatil al vieții. Văpaia pârjolitoare vine din apropierea hotarului extrem al lumii și impune găsirea fântânii - punte între sacru și profan. În basmul Viteazul cu mâna de aur intrarea pe tărâmul terifiant este semnalată mai întâi de ger, și apoi de căldură pustiitoare: „Încetîncet, căldura-ncepu să crească. Cald ici, mai cald dincolo, până se făcu zăduf mare, de le curgea sudoarea ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
curgea sudoarea ca gârla. - Ce ne facem, stăpâne? întrebă iarăși calul. Mi s-au înmuiat toate aripele și parcă mă-neacă numai flăcări”. Calul năzdrăvan însuși resimte contagiunea nefastă cu haosul care pare să-i afecteze capacitatea psihopompă, precum în basmul Cu Ileana Cosânzeana cules de Ion Oprișan: „A mărs. Șî era numa munț’ di piatrî șî nisip șî călduri mari di 50 di gradi.. .poate mai cald ca la noi. Nu mai putea sî meargî. Di la un timp i-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în calea distrugerii cu chip ofidian. Pe de altă parte, setea din timpul rătăcirii acționează ca un indicator al traseului de consacrare. Feciorii din baladă ajung astfel la bestia amenințătoare și o înfrâng, iar fata mutilată își recâștigă brațele în basm: „Ei, e o plecat pin păduri-așa, hârâindu-sî. Și mergând așa, hârâindu-sî, i-era săti di apî! S-o-ntâlnit c-un moșneag. - Moșule, tari n’i-i săti, moșule, di apî! - Du-ti, moșule, colo-n pârâu șî be apî!” (Vizureni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu chiuiește,/ Unde popă nu citește”, „Unde cucoș nu cântă,/ Unde copil nu se botează” (GrivițaGalați). Afecțiunile izgonite pe tărâmul inanimat nu au victime potențiale, dar pentru neofit deșertul acționează ca spațiu purificator de tot ce e uman. Și în basme lăcașul ființelor miraculoase păstrează aceleași definiri apofantice, negând familiarul: „Arghiri, sî mă cauț’ unde cânii nu latrî, nici cocoșâi nu cântî” (Izvoare - Soroca). Animalele specifice gospodăriei umane alungă spiritele malefice și de aici vine incompatibilitatea lor cu prezențele supranaturale. Un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ponegru,/ Boi negri,/ Ponegri,/ S-o dus în pădurea neagră,/ Poneagrî” (Ibănești - Botoșani). Dacă aici universul se cernește obsesiv pentru a contracara efectul afecțiunii, în baladă pădurea neagră constituie tărâmul magic în care fetele devin subiectul ritualului de trecere. În basm, codrul malefic este reședința infernală pentru scorpie, care absoarbe viața ființelor din apropiere. George cel viteaz caută acest spațiu infernal pentru a-i arde lemnul în pregătirea armelor. „Cum auziră sătenii, începură să-și facă cruce și să-și scuipe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fi datorată și faptului că Mistricean se află acum într-un moment anterior antropogenezei. Voinicul nu are posibilitatea să facă focul, el fiind deposedat de orice plantă utilă social, simbol al civilizației omului. Orb și rănit, asemenea multor eroi de basm, Mistricean va avea epifania așteptată în zori și va purcede pe drumul solar, care îl va uni cu strămoșul său. Poteca poate fi și o axă între lumi pe orizontală, corespondentă celei verticale a Arborelui Cosmic, diferența fiind că aceasta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în timp ce drumul unește doar profanul cu increatul, monstruosul. Dimensiunea redusă, în comparație cu drumul inițiatic, corespunde unei miniaturizări holomorfice, căci neofitul constituie replica subdimensionată a eroului arhetipal și nunta pe care o va face el repetă unirea principiilor. Nucul de aur din basmul citat în subcapitolul despre dominanta solară are o variantă și în basmul Cu Petrea Făt-Frumos...: „Iel s-o suit on an d’zîli pi copac în sus. O vădzut într-o d’ipărtare o dzari d’i foc strașnicâ mare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatic, corespunde unei miniaturizări holomorfice, căci neofitul constituie replica subdimensionată a eroului arhetipal și nunta pe care o va face el repetă unirea principiilor. Nucul de aur din basmul citat în subcapitolul despre dominanta solară are o variantă și în basmul Cu Petrea Făt-Frumos...: „Iel s-o suit on an d’zîli pi copac în sus. O vădzut într-o d’ipărtare o dzari d’i foc strașnicâ mare. Au vinit on an d’i zîli pi copac înapoi în gios
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin definiție al încercărilor inițiatice. Soarele este în toate speciile folclorice călăuza pribeagului între dimensiunile ființei, așa cum am văzut deja. Cel dispărut are nevoie de însoțirea cu zorii, neofiții merg spre răsărit și se întorc inițiați de pe tărâmul soarelui. Un basm din colecția Ispirescu sintetizează perfect funcția de călător total a soarelui: „el dimineața stă în poarta raiului, și atunci este vesel, vesel și râde la toată lumea. Peste zi este plin de scârbă, fiindcă vede toate necurățiile oamenilor și daia își
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este drumul lui obicinuit, de unde apoi vine acasă”. Liantul dintre sacru și profan, dintre lumea morților și contingent, apare aici într-o ipostază animistă hipersensibilă la binele faptic, ceea ce îi întărește o dată în plus natura de model eroic pentru flăcău. Basmul Viliș Viteazul din colecția lui Arthur și Albert Schott surprinde pe larg funcția inițiatică a câmpiei. Plecat în căutarea prințesei pe care o visa, feciorul împăratului eliberează pe Viliș și îl ia ca tovarăș de drum. Acesta este un inițiat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ăl mic I(30) așază casa mare „cu nouă ușcioare” într-un vad de mare, loc ce implică o posibilă trecere către tărâmul în care eroul își găsește nevasta. Strâmtoarea-, poartă între lumi, duce la o așezare mitică, prezentă în basmele românești și în cântecele ritual-ceremoniale: „șiacolo la vale,/ Este-o casă mare,/Cu ferești la soare,/Ușa-n drumul mare,/ Strașina rotată,/ Strânge lumea toată”399. Casa de pe cealaltă lume, aflată sub dominație solară, este o altă reprezentare a centrului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Adeseori, cel plecat în călătoria inițiatică își întâlnește rudele moarte care devin ajutoare în incursiunea lui. Drumul pe celălalt tărâm este secondat de sufletele inițiate devenite ghid, și tocmai de la acestea află neofiții adevărurile sacre. Aceeași imagine se află în basmul Pipăruș Voinic, cu accent pe rătăcirea inițiatică și pe spațiul mitic pe care îl străbate fata de măritat: „Zice că odată o fată s-a pierdut de casă; mergând prin pădure și trecând peste câmpii, s-a pierdut și nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Codrii-s mari/ și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului”. Eroul reface traseul arhetipal, deși nu cunoaște tărâmul codrilor neumblați în care ființa haosului doarme. În basmul Porcul cel fermecat, rătăcirea prin pădure în căutarea soțului se încheie la o casă mitică, în care se pătrunde printr-o mutilare similară celor din triburile de aborigeni: tăierea degetului mic. Moartea implicită este imediat urmată de ascensiunea în planul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la nivel simbolic, este necesar ca acest spațiu să fie parcurs. Funcția în discuție trimite la obiceiul arhaic de a expune trupurile morților în copaci. Pădurea a devenit astfel spațiul spiritelor strămoșești și copacii-oameni au creat sentimentul dendrolatriei. Într-un basm cules de Constantin Mohanu imaginea pădurii-cimitir este foarte intensă: „A trecut pântr-o pădure mare, a trecut. Eee! Acolo-n pădurea aia era trupuri de oameni morți. A ieșât de-acolo, a dat într-un oichi de poiană, era capete de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
A dat în altă pădurice, a dat în altă pădurice, era numai sânge, era...” (PoianaVâlcea). Voinicul ajunge aici după ce trece poduri de aramă și argint, fapt din plin semnificativ, fiindcă podul este un liant între lumi. Scena macabră descrisă de basm poate fi explicată și ca o mărturie a decorului inițiatic în care probele au fost ratate de candidați anteriori. Odată încheiată această etapă, eroul va atinge destinația călătoriei sale și se va confrunta cu principiul malefic. Relieful și încărcătura lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
odată cu gestul calului de a bea lichidul uman al vieții, semn că el aparține acestui tărâm sepulcral. Din nou repetițiile construiesc un efect de hiperbolizare și de aglomerare a descrierii prin insistarea asupra elementelor ei componente. Tot în colecția de basme din Țara Loviștei pădurea înglobează elementul acvatic ca depozitar al existențelor virtuale. Lacul se află la o răscruce, loc ce face legătura verticală între lumi, motiv pentru care trecerea este protejată în creștinătate de troițe: „Într-o sară, l-apucat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare, ca nu cumva ceva să rămână neînțeles în poveste. Lacul este dominat de spirite negative, canalul de comunicare între lumi fiind aici larg deschis. Funcția de cortină pentru începutul timpului sacru și revenirea în profan este vizibilă într-un basm din Chirculești, Vâlcea, unde pădurea atemporală constituie decorul pentru hierofaniile inițiatice: „...o pădure mare cu copaci grooși-groși!...de nu era în puterea omului să-i fi cuprins în brațe, și înalți de nu le puteai vedea vârfurile să fi avut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în pădure pentru a cunoaște adevărurile supreme este similar cu cel sugerat de textele folclorice românești, fapt care integrează literatura tradițională în mentalul arhaic universal. Ipostaza pădurii ca loc al „pedagogiei arhaice”, după cum numește Octavian Buhociu inițierea, apare într-un basm din Cerișor, Hunedoara, în care feciorul este momit de diavol (ipostază recentă a inițiatorului monstruos) la o școală ivită în pădure: „Omu șt’iș că-n pădurea asta nu iera școli, mai trecuse iel p-acolo d’e mult’e
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o poiană frumoasă, o școlă acolo ca on palat, plin d’e băieț acol îmbrăcaț frumos, băiețî frumoș”. Tatăl neofitului va încerca să regăsească spațiul decupat din geografia profană, dar îi va fi impo¬sibil, până la împlinirea timpului ritual. În basmul Vizor, craiul șerpilor un păcurar pleacă în căutarea șarpelui pe care l-a salvat, pentru a-și primi răsplata promisă și acest fapt va conduce la aflarea miresei. Îndrumat de un stăvar, un văcar, un păcurar și un porcar, deci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]