7,991 matches
-
luminile din campus. La ora 19.00, în București, e încă lumină, dar becurile, lămpile, neoanele, spoturile, toate aprinse la Teatru, creează sărbătoarea Shakespeare. Lumea - bărbați și femei, urcă scările spre intrare. Eleganță și lumină în campus. Haine de seară, bijuterii, pantofi cu tocuri înalte, a început să nu se mai poarte încălțămintea ascuțită, ci aceea cu boturile rotunjite, retro. Sunt mulți studenți, au blugi și tricouri ușchite, bluze albe peste pantalonii strâmți, au dezinvoltura, aplombul, inconștiența, șansa tinereții. Tinerii vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vină cineva să-i scoată de acolo, militarii bravi salvau mereu. Întinderi de apă, adânci de doi-trei metri, erau în tot sudul. De șase ori, în anul 2005, apele au încercat România. Țara minunată în care lumea visa la obiecte, bijuterii și tablouri, case și tapiserii, moșteniri și bani, mai ales bani. Pentru obiectele astea se luptau toți, doar că, în timpul războiului lor, apele înecau implacabile satele, casele, pământurile, pe la sfârșit de septembrie, plouase atât de mult, încât plajele de la Costinești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Bucureștiul ar fi fost sub apă, oamenii erau atât de disperați, că încremeniseră pe la televizoare, așteptând înfricoșați. După un timp, după ce apele s-au mai retras, oamenii au început să se lupte în continuare pentru obiectele care conduceau lumea, pentru bijuterii, moșteniri, tablouri, case, bani, pământ și păduri. Ca și cum n-ar fi văzut că natura e stăpâna tuturor. În America fusese la fel, uraganul Katrina născuse o catastrofă, apele au venit în 29 august și au distrus, într-o tihnă ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mine, moment În care Îi zăresc șorțul. E fardată la greu În jurul ochilor albaștri și are la gât o cruce cu diamante, pe care nu i-am mai văzut-o până acum. De fiecare dată când o văd, are o bijuterie nouă. — Îmi pare bine să te văd, Emma ! Te vedem cam rar. Nu-i așa, tanti Rachel ? — Așa e, spune mama, pupându-mă. — Îmi dai haina ? spune Kerry, În timp ce eu tocmai pun sticla de șampanie pe care am adus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să-i dea o minimă explicație. O femeie Încă tânără, grasă, cu trei rânduri de burți ce se revarsă peste pantalonii ce pleznesc pe ea, stă pe un scaun În fața unei măsuțe metalice pe care a deșertat un morman de bijuterii de argint, cărora le lipește bucățele de hârtie pe care sunt scrise gramajul și prețul. Femeia vorbește În timpul ăsta la un telefon mobil pe care-l strânge Între gât și umăr. Se amuză copios povestind ultimul ei voiaj negustoresc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scrise gramajul și prețul. Femeia vorbește În timpul ăsta la un telefon mobil pe care-l strânge Între gât și umăr. Se amuză copios povestind ultimul ei voiaj negustoresc la Istambul, de unde a venit după cum se vede, cu câteva kilograme de bijuterii de argint care-i vor aduce cu siguranță un câștig frumușel. Înafară de scaun și de măsuț Încărcată cu bijuteriile turcești, În Încăpere se mai află două vase cu margarete destul de ofilite, o tavă metalică plină cu lumânări, pusă direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Se amuză copios povestind ultimul ei voiaj negustoresc la Istambul, de unde a venit după cum se vede, cu câteva kilograme de bijuterii de argint care-i vor aduce cu siguranță un câștig frumușel. Înafară de scaun și de măsuț Încărcată cu bijuteriile turcești, În Încăpere se mai află două vase cu margarete destul de ofilite, o tavă metalică plină cu lumânări, pusă direct pe ciment alături de un aparat de radio hârbuit, la care se transmite o ședință de Senat. Termină conversația telefonică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
câte un castel...din nisip!. 3. Nici marii avari nu vor dormi confortabil, într-o casă...de bani! 4. Ce diferite sunt pe ansamblul lor, dar și fiecare în parte, caracterele...mașinii de scris ! 5. Scrisorile de valoare, banii și bijuteriile de familie sunt ținute sub cheie, într-o casetă...audio ! 6. Un anume...Gheorghe: Dacă nu pot căra lemne, și nu pot duce la moară, nu mai cumpăr Carul... Mare ! 7. Cred că are serioase cunoștinșe, despre lume și viață
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
snobii pot fi îmbătați ușor, la o beție...de cuvinte ! 68. Oricât ar fi de mare, într-o sufragerie nu încape o Bibliotecă...națională ! 69. Numai cuceritorii bogați pot ușor să asorteze unei rochii de seară, decoltată major, o splendidă bijuterie... muzicală ?! 70. În ingineria financiară, bilanțul oferă probabilitatea de a fi utilizat ca un lanț ...dublu de cifre ! 71. Toată amărăciunea omului se adună zi-de-zi, în bila... de rulment ! 72 În fața controlorului de tren nu poți sta liniștit chiar dacă ai
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
companiei BASF, despre care ea nu aruncă Însă decât câte o aluzie, când și când. El nu Îi va atrage Însă atenția asupra acestui lucru, așa cum nu a Încercat să citească vreuna din scrisorile ordonat așezate În cutia golită de bijuteriile de familie ale bunicilor. Bijuteriile au scăpat de toate bombardamentele, ca să fie vândute, pe rând, după război, i-a spus cu un zâmbet strâmb Christa. Și el a dedus că ea a tot vândut ce rămăsese de la bunici până când soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu aruncă Însă decât câte o aluzie, când și când. El nu Îi va atrage Însă atenția asupra acestui lucru, așa cum nu a Încercat să citească vreuna din scrisorile ordonat așezate În cutia golită de bijuteriile de familie ale bunicilor. Bijuteriile au scăpat de toate bombardamentele, ca să fie vândute, pe rând, după război, i-a spus cu un zâmbet strâmb Christa. Și el a dedus că ea a tot vândut ce rămăsese de la bunici până când soarta a decis ca noul salvator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
poieni și codri învelea, dar și prietenia care a adormit cu noi și ea. Extaz! Delir! Ce melodii umblau prin munți în gamele surâsurilor de copii când își sărută mamele! Redeșteptat, pe creste zorii jucau o zestre ca la nunți; bijuteriile comorii râdeau în guri de rai, pe munți... Imaginare-n ritm construcții, semănătoare de confuzii deschizând ușa la deducții ce nu au fost decât iluzii!... 2013 Vremuri impure Omul are dreptul să spere la o scăpare din cușcă la tot
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ea în ușa sufrageriei, în noii ei pantaloni croiți parcă pe ea, cu pantofii maronii în picioare, Jemima Jones arată exact ca femeile care au încercat să devină Sophie și Lisa. Numai că ele n-au prea reușit: la ele bijuteriile, pantofii, machiajul nu se potrivesc mai mereu. Au arătat ele mereu strălucitor, dar niciodată n-au dat dovadă de vreun pic de clasă. Stând în ușă într-un abur de auriu, maro deschis și crem, Jemima este drăgălășenia însăși. ― Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Eu sunt cea care zboară la o clasă superioară! Apoi am două ore de pierdut prin aeroport, așa că îmi cumpăr cărți de la o librărie din aeroport, mă dau cu parfum din duty free și mă uit la vitrinele magazinelor de bijuterii, alegând ce mi-aș cumpăra eu dacă aș avea bani. Petrec mult prea mult timp uitându-mă cu dor la Silk Cut, dar nu - nu mai fumez. Nici măcar când sunt atât de emoționată, că m-aș putea îmbolnăvi. Nu. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o conversație spunând lucruri de genul „Deci, te hrănesc cum trebuie?“ sau „Februarie e o lună nenorocită, nu-i așa?“ în tot timpul ăsta, mama se uita dintr-o parte la Chaquie, la părul ei auriu, la machiajul perfect, la bijuteriile abundente și la hainele ei scumpe. într-un final, mi-a dat un cot și mi-a șuierat cu o voce șoptită, care probabil se auzea până în Norvegia: —Ce-i cu ea? Puțin mai tare și-am putea să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
anume, de condiții speciale, de un atelier, nu sunt actriță, pictoriță, totul se poate întâmpla simplu, chiar și în aceeași cameră cu el. Au fost în toți anii ăștia texte de toate felurile, de la poeme la articole în reviste de bijuterii, de iahting, de la interviuri cu Rebengiuc sau Hurezeanu la cele cu BUG Mafia sau Pink Martini, am fost mereu cu el alături, cu el în culise, cu el în marsupiu, cu el la lecturi de poezie, ale mele sau ale
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
Nu-i așa că a devenit deodată totul interesant și mai ales vesel? Și noi, care trecem zilnic pe lângă asemenea „capodopere” umoristice, fără a aprecia cum se cuvine pe cei care, prin talentul și priceperea lor, au adus la lumină asemenea bijuterii lingvistice. Gândiți-vă cât timp v-ar lua, ca să puteți compune un anunț absolut superb ca, acesta: - Căutăm un om să aibă grijă de un lot de vaci care nu fumează și nici nu bea. Sau unul și mai și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ascultam cum îmi bate inima. Paturile celorlalți nu mai scârțâiau, de parcă toți ciuliseră urechile să audă ce facem. Le ghiceam respirația grea, abia abținută, venită de sub așternuturi. Drăcoaica, în patul căreia ajunsesem, era chiar Erjika, tipa de anul întâi de la bijuterie... bijuterie și ea, o persoană dezinhibată care, la fel ca Petruș, era mai mare cu câțiva ani decât noi. Fata cu carnețelul", îi spuneam eu, fiindcă avea un jurnal unde își nota toate aventurile pe care le traia cu fel
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cum îmi bate inima. Paturile celorlalți nu mai scârțâiau, de parcă toți ciuliseră urechile să audă ce facem. Le ghiceam respirația grea, abia abținută, venită de sub așternuturi. Drăcoaica, în patul căreia ajunsesem, era chiar Erjika, tipa de anul întâi de la bijuterie... bijuterie și ea, o persoană dezinhibată care, la fel ca Petruș, era mai mare cu câțiva ani decât noi. Fata cu carnețelul", îi spuneam eu, fiindcă avea un jurnal unde își nota toate aventurile pe care le traia cu fel de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
la țară. În primele șase luni am făcut o bronșită ciudată. Nici un doctor n-a reușit să-i vină de hac. Tot revenea febra. Îmi plăcea de elevi. Țineau la mine. Eram tânără și, pentru ei, am purtat o vreme bijuterii (ieftine). Prin clasa a zecea, majoritatea fetelor se măritau. Scriau compuneri emoționante, cu multe greșeli de ortografie. I-am învățat să țină jurnal, să scrie acolo despre ei. Cei mai buni primeau multe pagini rupte din revistele lucioase pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pline. Cu acest compromis, intrasem și eu în circuitul subteran al mărfurilor de lux: pastă de dinți, ciorapi fini, săpunuri, deodorante cu parfum de măr din Bulgaria și cam atât. Practicam trocul. Cum maică-mea nu mai avea nevoie de bijuterii pe care să le asorteze la două-trei capoate de finet la care se redusese mândrețea sa de garderobă, am început să-i tai șiragurile de mărgele și să le împrăștii boabă cu boabă pe la cunoștințe, în schimbul unor favoruri. De la Sanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ieșeam la Gradina Botanică cu toate fetele de ștabi din clasă. Ne înțelegeam extrem de bine, erau prietenele mele adevărate, însă știam că, fără uniformă, originile mele modeste ar fi devenit vizibile, incomodând astfel consolidarea camaraderiei noastre. Preferam așadar să sacrific bijuteriile mamei și să o plătesc pe Sanda să-mi împrumute unul dintre cele cinci tricouri cu guler - cadou de la vară-sa din Canada. Oricare dintre ele mergea super cu blugii românești de la taică-meu. Pe Mioara o mulțumeam cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
frumos trebuie să-l pui în evidență la maximum, iar un pantof elegant pe un picior mic nu l-a împiedicat niciodată pe un editor să-ți publice „materialul“. Altele însă socoteau această atitudine frivolă și purtau „țesături decorative“ și bijuterii primitive. Bărbații nu erau decât rareori excentrici. În înfățișarea lor încercau să arate cât mai puțin a scriitori. Doreau să fie luați drept oameni practici și ar fi putut trece oriunde drept funcționari superiori ai unei firme din City. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și toți îl disprețuiau pentru că e atât de naiv. Îmi închipui că un hoț de buzunare, mândru de îndemânarea lui, trebuie să simtă un fel de indignare față de femeia neglijente care își lasă într-o birjă o poșetă plină de bijuterii. Natura îl făcuse ținta ironiilor, dar îi refuzase insensibilitatea. Suferea cumplit sub biciul glumelor și farselor care se făceau neîncetat pe socoteala lui și totuși nu înceta niciodată - s-ar părea chiar dintr-un fel de voință capricioasă - să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tata! Cum a trebuit să sfîrșească! Îți jur că era nevinovat. Dacă ar fi furat, ne-ar fi rămas ceva de pe urma lui. Or, mama n-a avut nici cu ce să-l îngroape. A fost silită să-și vin dă bijuteriile. Un subaltern, care a profitat dobîndindu-i încrederea și punîndu-l să semneze o hârtie pe care n-a cercetat-o cum trebuie, e azi foarte bogat. Tata, după câte mi s-a spus, ar fi scăpat cu fața curată din năpasta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]