9,508 matches
-
697. 692 Comisia de atestare de la Consiliul Culturii, care a analizat lucrarea, nu a pus problema vreunei personalități ce ar fi trebuit scoasă. Fiecare dintre acestea șiau adus contribuția la propășirea spiritualității din zonă. 693 Pictor scenograf la Teatrul de Comedie, originar din Fălticeni. Rămas În Apus pentru doi ochi de fată blondă, o nordică, i-am văzut numele pe afișul unui spectacol teatral la Suceava, după doi ani de la plecarea În străinătate. 694 Era vorba, totuși, de o lucrare de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
esențial, și termenul „kafkaesc”, esențial pentru limba Înstrăinării și exilului, au devenit inseparabile de timpul nostru. Unii ar prefera probabil să creadă, copilărește, că ar fi o dovadă că scrisul, ca rugăciune laică, Își mai poate găsi un loc În comedia cotidianului. Oricare ar fi explicația, ea Își păstrează enigma sau gluma, care Își caută Încă locul În repertoriul de curiozități al atâtor Patrii derizorii. New York, martie 1998 (Intervenție la „Seara Kafka”, la Town Hall, din New York, la 26 martie 1998
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acea toamnă și sală de curs americană. Renunța cu greu, trebuia să recunoască, la acest erou al ne-abdicării, al ne-renunțării, la omenescul ambiguităților sale. Vulnerabilitatea rătăciților o descoperise, demult și departe, nu doar În tragicomedia ionesciană, ci În comedia, deloc lipsită de tragic, a cotidianului din Rinoromânia socialistă. Ambiguitățile, vulnerabilitatea ne țin În loc și ruinează „progresul”? Nu, profesorul nu dăduse glas Îndoielilor. Continua să asculte frazele străine, preluate din caligrafia clară, În tuș negru, de pe foile dictando și sonorizate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
era un privilegiu de a fi reprezentați de el. A fost nu doar cel mai Împlinit dintre scriitorii noștri, ci și cel mai aventuros. Romanele sale trec de la realismul melancolic la fantezia intelectuală, de la fabula morală la peregrinarea picarescă, de la comedia de moravuri la satira literară. Darul său era deopotrivă de a anima idei și de a crea spectacol. Personajele sunt uneori desenate cu cea mai tandră afecțiune, alteori cu venin pur. Atenția trece de la Îndrăzneala sexuală la misticism transcendent, de la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Tocmai Întâlnirea cu B. Îl somase, până la urmă, pe Keseru să-și asume riscurile existenței Într-un stat totalitar și, astfel, să se definească. Între manuscrisele de pe masa sa se află și piesa de teatru Liquidation, rămasă de la B., o comedie În trei acte, a cărei acțiune se petrece la Budapesta, În 1990. Prima scenă a piesei are loc Într-o cameră de editură, unde Kurti, soția sa Sara și dr.Oblath (cunoscut, și acesta, din Kaddish) așteaptă sosirea redactorului. Chiar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vivacitate mozartiană, cum el Însuși a spus, cu toate emblemele rutinei contemporane, ascunzându-se sub clișeu și dezvăluindu-se prin mască, pentru a regenera, cu seriozitatea și ușurința nepăsătoare a harului de copil ingenuu și genial, gravele dileme nerezolvabile ale comediei umane. Celebrele sale „hărți” ale lumii pornind din Manhattan și, uneori, chiar de la masa sa de scris, confirmă viziunea autobiografică a Întregii opere, În care sinele se construiește ca alteritate. Faimoasă este, ca un fel de Mona Lisa contemporană, coperta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dramatice sau descrierea unor caractere, dovedesc spirit de observație și înclinație către analiza comportărilor umane. Tot el este autorul unor cronici dramatice ale spectacolelor teatrului craiovean; într-una din ele semnalează sursă franceză (piesă Un fîl à la patte) a comediei Nunta lui Lică de N. G. Rădulescu-Niger. Un articol informat discuta activitatea literară a scriitorului francez J.-K. Huysmans, cu dese referiri la ideile critice ale lui C. Dobrogeanu-Gherea. F. mai publică traduceri din Prosper Mérimée, Lev Tolstoi, I.S. Turgheniev
FREAMATUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287087_a_288416]
-
Buciumul”. Pentru F., al cărui gust a fost educat la școala operei italiene (a și tradus, în 1859, împreună cu I. G. Valentineanu, libretul operei Nabucodonosor de Verdi), muzica are, în primul rând, un rol educativ. Și când ia în discuție comediile, vodevilurile lui V. Alecsandri, C. Negruzzi și Matei Millo, el insistă, ca un vajnic și încă necesar continuator al ideilor pașoptiste, asupra valorii modelatoare a scenei, aspirând la consolidarea unei școli naționale de teatru. În descendență pașoptistă se situează și
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
experiență artistică propriu-zisă, legată de scenă, de teatru. Cea din urmă a fost hotărâtoare pentru viziunea autorului în Ciocoii vechi și noi. Astfel, el a putut desluși cu mai mare înlesnire că forfota fanariotă se identifică pregnant cu o vastă comedie a tartuffismului. Lumea ca teatru ar fi sigiliul epocii alese de F., teatrul ca soluție de amânare a dispariției pentru unii, ca mod de ascensiune parazitară pentru alții. Toți au în comun impuritatea gândurilor ascunse sub jocul de măști, joc
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
stagiune la Teatrul Național din Iași. O cronică dramatică intitulată Teatrul Național urmărește săptămânal spectacolele de pe scena ieșeană, ocupându-se în primul rând de textul dramatic, de calitatea traducerilor și, apoi, de jocul actorilor. Cu argumente pertinente se discută meritele comediei Piatra din casă a lui V. Alecsandri. Rubrica intitulată „Cronica ieșeană” înregistrează activitatea de conferențiar a lui Titu Maiorescu, iar „Notițe din Bucarest”, noutăți culturale și literare din capitala țării. R.Z.
FULGERUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287108_a_288437]
-
în versuri Fata din dafin, realizată în colaborare cu Adrian Maniu. Premiera absolută are loc pe scena Teatrului Comoedia din București în martie 1918, în interpretarea actorilor Societății Dramatice Române. Piesa va fi tradusă și publicată și în limba germană. Comedie lirică, preluând și prelucrând un motiv folcloric cunoscut, lucrarea este bine primită de spectatori și de critica specializată, care o consideră o „reabilitare a literaturii dramatice românești”. Este adoptată formula „teatrului în teatru”, primul și ultimul act fiind doar ample
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
literară a aceluiași moment, cu deosebire analiza aproape didactică a scrierilor lui Titu Maiorescu. Hazardată apare însă interpretarea fizionomiei spirituale a lui Mihai Eminescu, considerat un optimist și un spirit practic, pe baza gazetăriei politice și prin minimalizarea postumelor. În comediile lui I.L. Caragiale se evidențiază în mod exagerat filonul tragic, iar valoarea lui Duiliu Zamfirescu e supraapreciată. G. împinge aici, ca și cu alte prilejuri, sociologia literaturii spre sociologism, tendință căreia nu reușește să i se sustragă. Volumul Flautul lui
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
Viața și opera lui, sunt trase în broșuri (1936 și 1941), la fel o conferință din 1925, „Liră de argint, Sihleanu”, și Bibliografia operelor lui Mihail Dragomirescu, din 1928 (redactată împreună cu D. Mazilu). În 1938 a publicat versiunea românească a comediei Louison de Alfred de Musset. A semnat și Ion M. Ganea, I. Râmniceanu și Mihai Longhin. G. a fost un poet al năzuinței către liniștea spirituală (Luminișuri), al amintirii și nostalgiei copilăriei, în formula de „cântec senin și curat”, inaugurată
GANE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287161_a_288490]
-
ridicat pe alte fundamente socio-psihologice și cu alte performanțe epice. Ca formulă epică, scriitorul folosește ceea ce am putea numi, inspirați chiar de titlul cărții, „cronica romanescă”, formulă pe care au utilizat-o și realiștii de tip Balzac, aceia care studiau comedia umană în evoluție. D. observă lumea românească pe o perioadă de aproximativ o sută de ani (cronica familiei Cozianu începe, propriu-zis, la 1862 și se termină în 1954), dar în preambulul narațiunii sunt povestite întâmplări de la 1848 și, în continuare
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
în seamă. Pius Dabija și Rafael Gheorghiu discută despre artă și ascultă Passacaglia de Bach. Caracterele se nuanțează în funcție de opțiunile lor artistice. În finalul Cronicii..., D. anunță Colecția de Biografii, Autobiografii și Memorii Contemporane, cu sugestia că va continua cronica comediei umane românești prin noi episoade. Este ceea ce, în parte, a realizat printr-o serie de fragmente publicate, parte dintre ele, în revistele vremii (Nexus - 1958; Viața și moartea lui Constantin Andreica - 1958; Viața și moartea unui om fără acte de
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Ion Neculce” din București, iar cursurile liceale la Balș, județul Olt. Va absolvi în 1963 Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, a Universității din București. Își susține doctoratul în filologie clasică în 1974, cu teza Metaforă și univers saturnalic în comedia lui Plautus. Începând din 1963 trece prin toate gradele didactice (până la profesor titular și șef de catedră) la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Beneficiază de stagii de documentare în străinătate: Perugia, Italia (1972), Freiburg im Breisgau, Germania (1985), Viena
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
Frenkian, N. I. Barbu, D. M. Pippidi, Cicerone Poghirc, Th. Simenschi, Petru Caraman), la școala cărora s-a format, D. prezintă, în ample sinteze, literatura greacă și latină într-o nouă perspectivă interdisciplinară, istorică și comparativă. Metaforă și univers saturnalic în comedia lui Plautus, prima sa lucrare de amploare, interpretează, pentru întâia oară, universul plautin drept un univers saturnalic, carnavalesc, dramaturgul latin apărând astfel ca un strălucit precursor al literaturii moderne. Studiile următoare sunt axate pe câteva direcții mari, urmărite cu stăruință
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
Prudentius, Rutilius Namatianus, Orientius, Boethius, Fortunatus. Singulară se dovedește strădania lui D. de a îmbrăca în haină latină unele capodopere ale literaturii române: Miorița, Meșterul Manole, poeme de Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Bacovia, Blaga, Arghezi. SCRIERI: Metaforă și univers saturnalic în comedia lui Plautus, București, 1974; Eminescu și clasicismul greco-latin (în colaborare), Iași, 1982; Istoria literaturii latine (în colaborare), București, 1984; Antichitatea și moștenirea ei spirituală (în colaborare), I-II, Iași, 1993; Prelegeri de literatură latină. Mari clasici latini: Plautus, Cicero, Vergilius
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
ori perfecțiunea, dar constanța atitudinilor dă impresia de repetiție, de saturație și chiar de registru minor. Această atracție spre arabesc coexistă încă din anii 1915-1916 cu o alta, spre construcția monumentală. Fascinat de arhitectonica Florilor răului, apoi de a Divinei Comedii, a Paradisului pierdut ori a lui Faust, atras, pe de altă parte, de concepția lui Ernest Renan asupra civilizației umane sprijinite pe trei piloni principali (civilizația iudaică, cea greacă și cea romană), poetul proiectează un vast Cântec al Omului, care
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
umor, D. a compus și versuri satirice, mai izbutite decât cele elegiace. Sprințara scenetă O adunare a trii cucoane, unde sunt ironizate cochetăria și mania clevetelii, vădește predispoziții de autor dramatic. În colaborare cu Costache Conachi și Dumitrache Beldiman, scrie Comedie banului Costandin Canta, ce-i zâc Căbujan și cavaler Cucoș, unde e creionată figura grotescă a unui avar. I s-a atribuit și piesa Sfatul familiii (publicată de Șerban Cioculescu în 1961), una dintre primele comedii românești originale. Din câteva
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
și Dumitrache Beldiman, scrie Comedie banului Costandin Canta, ce-i zâc Căbujan și cavaler Cucoș, unde e creionată figura grotescă a unui avar. I s-a atribuit și piesa Sfatul familiii (publicată de Șerban Cioculescu în 1961), una dintre primele comedii românești originale. Din câteva linii mai îngroșate, autorul știe să surprindă un profil. SCRIERI: Comedie banului Costandin Canta, ce-i zâc Căbujan și cavaler Cucoș (în colaborare cu Costache Conachi și Dumitrache Beldiman), în Începuturile teatrului românesc, îngr. și pref.
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
unde e creionată figura grotescă a unui avar. I s-a atribuit și piesa Sfatul familiii (publicată de Șerban Cioculescu în 1961), una dintre primele comedii românești originale. Din câteva linii mai îngroșate, autorul știe să surprindă un profil. SCRIERI: Comedie banului Costandin Canta, ce-i zâc Căbujan și cavaler Cucoș (în colaborare cu Costache Conachi și Dumitrache Beldiman), în Începuturile teatrului românesc, îngr. și pref. Tiberiu Avramescu, București, 1963, 40-46; Poezii, în Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
îngr. Al. Piru și Ioan Șerban, pref. Al. Piru, București, 1970, 103-106. Repere bibliografice: G. Bogdan-Duică, Un poet moldovan pierdut, VR, 1906, 3; Popovici, Studii, I, 422-424; Cioculescu, Varietăți, 93-121; Ist. lit., II, 210-215; Piru, Ist. lit., II, 280-287; Brădățeanu, Comedia, 31-36; Păcurariu, Clas. rom., 47-48; Cornea, Originile, 129, 149-151; Dicț. lit. 1900, 278-279; Vasile Sandu, Un observator al moravurilor, MS, 1987, 1. F.F.
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Dacia literară”, „Curierul românesc”, „Curier de ambe sexe”, „Propășirea”, „Zimbrul”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „România literară”, „Revista română”. Poeziile lui, cu accent patriotic, satiric sau meditativ, sunt lipsite de pretenții. O comedie originală, nesemnată și netipărită, compusă prin anii 1835-1840, îl poate așeza pe autor printre primii noștri dramaturgi. Consacrat ca fabulist, D. se bucură în timpul vieții de multă prețuire; M. Eminescu, în Epigonii, îl numește „cuib de-nțelepciune”. Se pare că
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
din România, rețin atenția cu deosebire Marele Archimedes („Viața românească”, 1922), surprinzătoare proiecție preorwelliană a societății sovietice din primii ani, În drum spre Emaus („Dreptatea”, 1921), Părintele Maurichie („Flacăra”, 1922), Anticrist („Flacăra”, 1923). D. publică, în „Îndreptarea”, un fragment din comedia Nuvela de comandă, scrisă împreună cu Vasile Savel. Piesa va fi înaintată comitetului de lectură al Teatrului Național din București, în 1925, dar nu este consemnată reprezentarea ei. În 1924, traduce în limba rusă O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale. Dintre
DONICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]