7,769 matches
-
Radiația cosmică, numită și „radiație cosmică de fond”, este radiația de natură corpusculară provenită direct din spațiul cosmic („radiație cosmică primară”) sau din interacțiunile acesteia cu particulele din atmosferă („radiație cosmică secundară”). La radiația cosmică nu este vorba deci de un câmp electromagnetic, și nici măcar de fascicule sau raze de particule elementare, ci de particule individuale. Radiația cosmică străbate atmosfera Pământului și ajunge la suprafața sa; intensitatea ei variază mult cu altitudinea. Radiația cosmică primară
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
cosmic („radiație cosmică primară”) sau din interacțiunile acesteia cu particulele din atmosferă („radiație cosmică secundară”). La radiația cosmică nu este vorba deci de un câmp electromagnetic, și nici măcar de fascicule sau raze de particule elementare, ci de particule individuale. Radiația cosmică străbate atmosfera Pământului și ajunge la suprafața sa; intensitatea ei variază mult cu altitudinea. Radiația cosmică primară este formată îndeosebi din protoni și din alte nuclee atomice, lipsite complet de învelișul electronic, precum și din alte particule, și are ca origine
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
radiația cosmică nu este vorba deci de un câmp electromagnetic, și nici măcar de fascicule sau raze de particule elementare, ci de particule individuale. Radiația cosmică străbate atmosfera Pământului și ajunge la suprafața sa; intensitatea ei variază mult cu altitudinea. Radiația cosmică primară este formată îndeosebi din protoni și din alte nuclee atomice, lipsite complet de învelișul electronic, precum și din alte particule, și are ca origine procesele interstelare, unde particulele dobândesc energii uriașe (până la 10 megaelectronvolți). Radiația cosmică secundară conține îndeosebi particule
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
mult cu altitudinea. Radiația cosmică primară este formată îndeosebi din protoni și din alte nuclee atomice, lipsite complet de învelișul electronic, precum și din alte particule, și are ca origine procesele interstelare, unde particulele dobândesc energii uriașe (până la 10 megaelectronvolți). Radiația cosmică secundară conține îndeosebi particule elementare: În anii 1900 fizicienii cercetau conductibilitatea electrică în gaze. Observând cum se descarcă un electroscop, au emis ipoteza că acesta este traversat de o radiație de slabă intensitate cu origine extraterestră, atribuind fenomenului și o
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
a ionizării parazite la 9.000 m de zece ori mai mare decât cea de la nivelul mării. Originea extraterestră a noilor radiații, care erau mai pătrunzătoare decât radiațiile gamma, a fost admisă unanim abia în 1926. Au fost denumite „radiații cosmice” și „ultraradiații gamma”. Mai târziu s-a descoperit că nu este vorba de raze sau radiații propriu-zise, ci de particule. În 1927 fizicianul olandez Jacob Clay a descoperit că intensitatea radiației cosmice descrește de la pol spre ecuator (efectul de latitudine
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
unanim abia în 1926. Au fost denumite „radiații cosmice” și „ultraradiații gamma”. Mai târziu s-a descoperit că nu este vorba de raze sau radiații propriu-zise, ci de particule. În 1927 fizicianul olandez Jacob Clay a descoperit că intensitatea radiației cosmice descrește de la pol spre ecuator (efectul de latitudine). În 1927 Dmitri Skobelțîn, folosind o cameră Wilson, a fotografiat traiectoria particulelor încărcate din radiația cosmică secundară și a determinat impulsul particulelor. În 1933 a fost descoperit și efectul est-vest, caracterizat prin
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
radiații propriu-zise, ci de particule. În 1927 fizicianul olandez Jacob Clay a descoperit că intensitatea radiației cosmice descrește de la pol spre ecuator (efectul de latitudine). În 1927 Dmitri Skobelțîn, folosind o cameră Wilson, a fotografiat traiectoria particulelor încărcate din radiația cosmică secundară și a determinat impulsul particulelor. În 1933 a fost descoperit și efectul est-vest, caracterizat prin acumularea unui surplus de particule provenite dinspre vest (datorită orientării lor în câmpul geomagnetic). Tot în 1933, Bruno Benedetto Rossi constată că radiația are
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
plumb de 10 cm grosime, iar componenta dură este atenuată la jumătate de un ecran de plumb gros de un metru. În 1934 K. Bethe și Walter Heitler au elaborat teoria jerbelor. În 1940 Marcel Schein a dovedit că radiațiile cosmice primare sunt alcătuite din protoni. După anul 1948 s-a descoperit mai întâi existența, alături de cea a protonilor primari, a unor nuclee de diferite elemente (de la heliu până la fier și chiar mai grele), lipsite în întregime de electronii lor. Aceste
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
a protonilor primari, a unor nuclee de diferite elemente (de la heliu până la fier și chiar mai grele), lipsite în întregime de electronii lor. Aceste nuclee se dezintegrează rapid la contactul cu atmosfera. Pâna în 1953 se stabilise că intensitatea radiației cosmice crește de la sol până la altitudinea de 20 km, apoi descrește până la 40 km. După 1953 fizicianul american James Van Allen a pus în evidență o creștere a intensității radiației de energie slabă până la 100 km altitudine. Anul 1958 a condus
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
km, atât cât raza terestră. Între aceste două zone circulă electroni cu energii de sute de keV și protoni cu energii de zeci de keV, nivelul de radiație fiind de un milion de ori mai mare decât cel al radiației cosmice înregistrale la sol. După apariția marilor acceleratoare de particule, fizica energiilor înalte s-a despărțit de cea a radiațiilor cosmice. Radiațiile cosmice au fost descoperite la începutul secolului XX și au constituit o sursă de particule de mare energie, necesare
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
energii de zeci de keV, nivelul de radiație fiind de un milion de ori mai mare decât cel al radiației cosmice înregistrale la sol. După apariția marilor acceleratoare de particule, fizica energiilor înalte s-a despărțit de cea a radiațiilor cosmice. Radiațiile cosmice au fost descoperite la începutul secolului XX și au constituit o sursă de particule de mare energie, necesare în studiul proprietăților materiei. Radiațiile cosmice conținând particule cu o energie neegalată au devenit un puternic instrument în studiul universului
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
zeci de keV, nivelul de radiație fiind de un milion de ori mai mare decât cel al radiației cosmice înregistrale la sol. După apariția marilor acceleratoare de particule, fizica energiilor înalte s-a despărțit de cea a radiațiilor cosmice. Radiațiile cosmice au fost descoperite la începutul secolului XX și au constituit o sursă de particule de mare energie, necesare în studiul proprietăților materiei. Radiațiile cosmice conținând particule cu o energie neegalată au devenit un puternic instrument în studiul universului și al
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
marilor acceleratoare de particule, fizica energiilor înalte s-a despărțit de cea a radiațiilor cosmice. Radiațiile cosmice au fost descoperite la începutul secolului XX și au constituit o sursă de particule de mare energie, necesare în studiul proprietăților materiei. Radiațiile cosmice conținând particule cu o energie neegalată au devenit un puternic instrument în studiul universului și al istoriei sale.
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
în jurul anului 1950. La ora actuală se preferă termenul de "Fenomen aerospațial neidentificat", întrucât nu totdeauna e sigur că e un obiect și uneori a fost făcute observații de OZN-uri și pe sol, sub apă, dar și în spațiul cosmic. Totuși termenul OZN este prea răspândit pentru a mai fi eliminat. Denumirea de "Farfurie zburătoare" a apărut la 24 iunie 1947, când omul de afaceri Kenneth Arnold, zburând singur cu avionul personal peste munții din nord-vestul Statelor Unite, a văzut trecând
Obiect zburător neidentificat () [Corola-website/Science/302230_a_303559]
-
îi transmite telepatic lui Adamski, între altele, informația că extratereștrii sunt foarte îngrijorați de experiențele nucleare pământene. Adamski afirmă că ulterior a fost luat pe un OZN și descrie o centură de radiații din jurul Pământului, văzută în presupusa lui călătorie cosmică (știința va descoperi abia după câțiva ani centurile de radiații Van Allen, în 1958 ca urmare a misiunilor sateliților Explorer 1 și Explorer 3). Tot el afirmă că, în timpul aceleiași călătorii, i s-a spus despre unii extratereștri care trăiesc
Obiect zburător neidentificat () [Corola-website/Science/302230_a_303559]
-
primul radio-transmițător. În Saint Louis, Misourri, a făcut o demonstrație în radiocomunicații în 1893. Adresându-se Institutului Franklin din Philadelphia, Pennsylvania și la "Național Electric Light Association", a descris și demonstrat cu detalii aceste principii. Tesla a experimentat și radiația cosmica de fond. El credea că era doar o chestiune de timp pentru ca omul să poată să adapteze mașinile la angrenajul naturii, declarând: "Nu vor trece multe generații până când mașinile noastre vor putea funcționa folosind o energie obținută din orice punct
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
naștere la multe categorii de astronomi. Progresele efectuate în domeniul tehnologiei imaginii au dus la o dezvoltare fără precedent a observațiilor imagistice și infra-imagistice ale fenomenelor cerești, atât diurne cât și nocturne. Răspândirea pe Internet a informațiilor legate de spațiul cosmic a făcut ca multe dintre fenomene să poată fi observate de către tot mai mulți astronomi, mai ales formarea aurorelor polare, aparițiile de comete și ocultațiile. Dezvoltarea soft-urilor care permit ghidajul telescoapelor și camerelor de luat vederi, precum și măsurătorile foarte
Astronom () [Corola-website/Science/302289_a_303618]
-
Dezvoltarea soft-urilor care permit ghidajul telescoapelor și camerelor de luat vederi, precum și măsurătorile foarte precise ale vitezei luminii au făcut posibile realizarea de imagini de înaltă calitate și de aducerea unor contribuții majore ale multor astronomi în cercetarea spațiului cosmic, mult mai mult decât în trecut. În plus, acum a apărut un nou tip de astronom: constructorul de situri Web și cel ce realizează popularizarea științei, care realizează răspândirea prin Internet a imaginilor și informațiilor astronomice, de asemenea încurajând dezvoltarea
Astronom () [Corola-website/Science/302289_a_303618]
-
trebuia să fie udate cu mâna. Legume includeau praz, usturoi, pepeni, dovleci, leguminoase, salata verde, și alte culturi. Cultivau strugurii din care făceau vin. Egiptenii credeau într-o relație echilibrată dintre oameni și animale, fiind un element esențial al ordinii cosmice . Astfel, s-au considerat că oamenii, animalele și plantele erau membri ai unui singur întreg. Animale, atât domestice și sălbatice, prin urmare, erau o sursă vitală de spiritualitate, companie și erau destinate pentru susținerea vechilor egipteni. Bovinele care erau considerate
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
procesul de dezvoltare și amplasare a noi arme atomice. De-abia în deceniul al șaptelea, SUA și URSS au ajuns la un acord pentru oprirea amplasării de arme nucleare în Antarctica și pentru oprirea testării armelor nucleare în atmosferă, spațiul cosmic și sub apă. Până la sfârșitul deceniului al șaptelea, URSS-ul a ajuns la paritate cu SUA în cazul anumitor categorii de arme strategice și, în aceste condiții, s-a arătat disponibilă să discute limitele desfășurărilor acestor categorii de arme. Uniunea
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
complet. Acesta a fost format, de asemenea, format în cantități enorme în timpul nucleosintezei Big Bang Heliul-3 este prezent pe Pamant doar în cantități foarte mici, cea mai mare parte de la formarea Pământului, deși unele cade pe Pamant prins în praful cosmic. Urmele sunt, de asemenea, produse de dezintegrarea beta din tritiu. Rocile din scoarță terestră au raporturi izotopice care variază mai mult decât de 10 ori, iar aceste rapoarte pot fi folosite pentru a investiga originea rocilor și compoziția mantei Pământului
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
nu are însă puterea de a transforma instinctele în acțiuni hotărâte, iar personajul nu are o conștiință suficient de lucidă. Tragedia personajului pare dictată de legile supreme ale universului și poate fi asimilată cu o „dezagregare sufletească în genul spectacolelor cosmice”. Rebreanu realizează în "Pădurea spânzuraților" un tablou sugestiv al războiului prin prezentarea sa ca o imensă crimă colectivă și prin descrierea mizeriei, suferinței și a morții. Războiul este privit ca „un ucigător de energii” ce produce mizerie, suferință și moarte
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
slabă interacțiune din toate interacțiunile cunoscute ale fizicii nucleare. De aceea, deși este foarte răspândit, detectarea neutrinului este extrem de dificilă, el putând să străbată prin toate corpurile „normale” (cum ar fi o macromoleculă, un obiect metalic, corpul omenesc, Soarele, norii cosmici intergalactici), dar fără a interacționa cu acestea și fără a întâmpina vreo piedică. Proprietatea aceasta a făcut ca în ultimii ani neutrinii să câștige enorm în importanță pentru astronomie și astrofizică, devenind posibilă detectarea exactă a sursei lor cosmice (de
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]
-
norii cosmici intergalactici), dar fără a interacționa cu acestea și fără a întâmpina vreo piedică. Proprietatea aceasta a făcut ca în ultimii ani neutrinii să câștige enorm în importanță pentru astronomie și astrofizică, devenind posibilă detectarea exactă a sursei lor cosmice (de exemplu miezul Soarelui, regiunea din spatele unor nori cosmici opaci pentru lumină și altele) cu ajutorul unor aparaturi mari, complexe și speciale, care pot fi considerate a fi telescoape. Într-un experiment eronat al unui grup de cercetători italieni și francezi
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]
-
și fără a întâmpina vreo piedică. Proprietatea aceasta a făcut ca în ultimii ani neutrinii să câștige enorm în importanță pentru astronomie și astrofizică, devenind posibilă detectarea exactă a sursei lor cosmice (de exemplu miezul Soarelui, regiunea din spatele unor nori cosmici opaci pentru lumină și altele) cu ajutorul unor aparaturi mari, complexe și speciale, care pot fi considerate a fi telescoape. Într-un experiment eronat al unui grup de cercetători italieni și francezi făcut cunoscut pe 22 septembrie 2011, experiment care a
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]