7,275 matches
-
timpului trebuie menționate reproșurile unor critici privind prudența lui R. în orientarea tirului, țintele lui fiind selectate preponderent din rândul criticilor tineri, lipsiți de influență politică și deci de posibilitatea de a reacționa pe linie socială sau administrativă. Cică niște cronicari... mai conține un dialog cu Toma Pavel despre „călinescianism” ca fenomen epigonic: deși perspectiva este lucidă și echilibrată, epoca l-a receptat fie drept scandalos, fie plin de curaj. Următoarele volume de cronici - Colocvial (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), Explorări în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
înțelegerea aceasta a felului în care orice carte e construită pe altă carte, a felului în care interpretarea este parte integrantă din însuși textul de bază. VIRGIL NEMOIANU SCRIERI: Confluențe literare, București, 1966; Cărți, autori, tendințe, București, 1968; Cică niște cronicari..., București, 1970; Selecție din selecție, București, 1972; Agârbiceanu și demonii. Studiu de tipologie literară, București, 1973; Colocvial, București, 1976; Explorări în actualitatea imediată, București, 1978; Noi explorări critice, București, 1982; De la imperfect la mai puțin ca perfect, București, 1987; Nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
115-118; Zaciu, Lancea, 233-237; Grigurcu, Critici, 272-297; Martin, Paranteze, 145-149; Tomuș, Mișcarea, 297-299; Felea, Prezența, 11-15; Mircea Popa, Cornel Regman sau Demonul negației, ST, 1984, 11; Dobrescu, Foiletoane, III, 145-152; Florin Faifer, Expertize critice, CRC, 1990, 17; Cornel Ungureanu, Profesiunea: cronicar literar, O, 1990, 25; Aurel Martin, Profil critic, RL, 1990, 35; Grigurcu, Peisaj, I, 57-65; Mihai Dragolea, Hărnicia de după ovații, VTRA, 1993, 9; Ștefan Aug. Doinaș, Starea de critică, JL, 1994, 39-42; Ion Simuț, Un sceptic incurabil, JL, 1994, 39-42
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
Simuț, Un sceptic incurabil, JL, 1994, 39-42; Gheorghe Grigurcu, Adnotări la Cornel Regman, JL, 1994, 39-42; Ion Pop, Ținuta independentă, ST, 1994, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 368-374; Alexandru Paleologu, O biografie a operei, JL, 1996, 49-52; Florin Mihăilescu, Singur printre cronicari, ST, 1998, 11-12; Nicolae Manolescu, Luciditatea cronicarului, RL, 1999, 30; Constantin Novac, Cornel Regman, TMS, 1999, 7; Nicolae Balotă, „Plânge raftul”, RL, 1999, 32; Dicț. esențial, 719-721; Dimisianu, Lumea, 394-399; Gheorghe Grigurcu, Ultimul Cornel Regman, RL, 2001, 37, 38; Barbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
Gheorghe Grigurcu, Adnotări la Cornel Regman, JL, 1994, 39-42; Ion Pop, Ținuta independentă, ST, 1994, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 368-374; Alexandru Paleologu, O biografie a operei, JL, 1996, 49-52; Florin Mihăilescu, Singur printre cronicari, ST, 1998, 11-12; Nicolae Manolescu, Luciditatea cronicarului, RL, 1999, 30; Constantin Novac, Cornel Regman, TMS, 1999, 7; Nicolae Balotă, „Plânge raftul”, RL, 1999, 32; Dicț. esențial, 719-721; Dimisianu, Lumea, 394-399; Gheorghe Grigurcu, Ultimul Cornel Regman, RL, 2001, 37, 38; Barbu Cioculescu, Cornel Regman - cu cărțile pe masă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
germanul Hermann sau englezii Abelard de Bath și Daniel de Morlay 90. Folosirea limbii cuceritorilor și bilingvismul se răspîndesc într-atît, încît în secolul al IX-lea un arhiepiscop de Sevilla găsește de cuviință să tra-ducă Biblia în arabă, iar un cronicar creștin din aceeași epocă observa cu amărăciune: "Mulți dintre coreligionarii mei citesc poeziile și poveștile arabilor; ei studiază scrierile teologilor și filosofilor mahomedani, nu pentru a le combate, ci pentru a în-văța cum să se exprime ei înșiși în arabă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
căci viziunea spaniolilor asupra ideii de național este mai puțin teritorială, etnică sau culturală și mai mult simbolică și politică. Spaniolii vor suverani spanioli, care să le semene și să împărtășească aceleași valori ca și ei. În 754 deja, un cronicar din Toledo plîngea "pierderea Spaniei"93, expresie repetată după aceea în mod constant. Primul dintre "opozanți", Pelayo, în cîteva decenii de la moartea sa, devine expresia mitului patriotic. Și încă înainte de sfîrșitul secolului al VIII-lea, în jurul lui 780, se născuse
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
II 18. Ioan Lobiuc: Lingvistică generală 19. Constantin Ciopraga: Personalitatea literaturii române 20. Z. Ornea: Medalioane În pregătire: Michel Pastoureu: Stofa diavolului Format 1/16 (54X84) PRINTED IN ROMANIA • Tiparul executat la Imprimeria Institutului European pentru Cooperare Cultural-Științifică Iași • str. Cronicar Mustea nr. 17 • C.P. 161 • cod 6600 • Tel. 032/233800 • Fax: 032/230197 1 Cf. James Kellas, The politics of nationalism and ethnicity, London, 1991. 2 Robert B. Reich, Munca națiunilor. Pregătindu-ne pentru capitalismul secolului XXI, București, 1996. 3
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
imparțiali, dar legionarii ar trebui Împușcați”. La rîndul lor, evreii din România exilați la Paris aveau de asemenea propriul lor jurnal, Cuvîntul nostru. Notre parole. Our Word, condus de I. Klein. Tot la Paris apăreau Caiete de mărturisire ortodoxă și Cronicarul condus de Ion Velicu. Deși centrată pe comunitatea evreiască din Paris, Cuvîntul nostru aborda teme politice cum ar fi situația din România, interviuri cu personalități ale exilului românesc, Constantin Vișoianu sau profesorul Virgil Veniamin, precum și dezbateri privind viitorul Gărzii de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
despre situația socioeconomica și politica românească la ziarul „Rouge” (1977-1979), îndeplinește funcția de secretar de redacție la „L’Alternative”, publicație „pour leș droits et leș libertés démocratiques en Europe de l’Est” (1979-1980), iar între 1971 și 1993 este spicher, cronicar și reporter la secția română de la Radio Europa Liberă. Colaborează la „L’Avant-scène”, „Cahiers de L’Herne”, „Caravanes”, „Le Croquant”, „Esprit”, „Europe”, „Gulliver”, „Lettre internaționale” „Leș Lettres nouvelles”, „Liberté” (Québec), „Missives”, „Le Nouveau recueil”, „Leș Nouveaux Cahiers de l’Est
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
contemporane, introd. trad., București, 1972; Françoise Cachin, Gauguin, București, 1977; Odysseas Elytis, Iar ca sentiment un cristal, îngr. și pref. Iordan Chimet, Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare). Repere bibliografice: Petroveanu, Pagini, 163-169; Felea, Reflexii, 57-66, 138-147; Mincu, Critice, I, 106-108; Regman, Cronicari, 19-28; Felea, Poezie, 20-26, 167-177; Grigurcu, Teritoriu, 123-137; Ciobanu, Panoramic, 14-23, 127-131; Poantă, Modalități, 42-50; Petroveanu, Traiectorii, 193-207; Iorgulescu, Rondul, 44-55; Felea, Secțiuni, 16-23, 402-405; Piru, Poezia, I, 360-370; Ciobanu, Incursiuni, 67-78; Ungureanu, La umbra cărților, 160-163; Laurențiu, Eseuri, 24-29
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
și literare, precum și de istoriografia cercetărilor dedicate vorbirii și scrierii românești. În conexiune cu aspectele lingvistice sunt cele privind geneza cultural-spirituală a românilor, dezvoltarea literaturii lor, în perioada primelor apariții și a avântului cărturăresc din timpul luminismului. Comentează astfel operele cronicarilor într-un studiu privind elementele naționale în conștiința lingvistică și istorică a cronicarilor români din secolul al XVII-lea, publicat în volum la Berlin, în 1977, și tradus în românește în 1982: Forme, idei, evoluții în literaturile popoarelor romanice. Revine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
cu aspectele lingvistice sunt cele privind geneza cultural-spirituală a românilor, dezvoltarea literaturii lor, în perioada primelor apariții și a avântului cărturăresc din timpul luminismului. Comentează astfel operele cronicarilor într-un studiu privind elementele naționale în conștiința lingvistică și istorică a cronicarilor români din secolul al XVII-lea, publicat în volum la Berlin, în 1977, și tradus în românește în 1982: Forme, idei, evoluții în literaturile popoarelor romanice. Revine mereu la Dimitrie Cantemir, acest reprezentant al științelor în pragul luminismului timpuriu, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
Sebastian, George Mihail-Zamfirescu, Ion Băieșu. În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu îi include în scurtul subcapitol consacrat "umoriștilor" de la începutul secolului trecut până la 1916 pe G. Ranetti și P. Liciu. Celui dintâi îi aprecia talentul de cronicar umoristic pe linia "moftologilor cu o mare bună dispoziție"210 Caragiale, Teleor și Bacalbașa, cu care a colaborat și pe care îi continuă în "jurnalul țivil și cazon" Moș Teacă, reeditat în 1899, în Zeflemeaua (1901-1904) și în Furnica (din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-are haz, este o vorbă a lui). Iar prostia devine pretențioasă mai ales când e ajutată de cultură"37. Talentatul gazetar și viitor deputat Rică Venturiano este un agramat care pronunță deformat "levorverul", cronicarul High-life, Turturel, este "victima" unei fatale erori tipografice, pedagogul "de școală nouă" Mariu Chicoș Rostogan propagă definiții de o stupiditate absolută, iar "intelectualii" din berării, birturi și cafenele, al căror semn de recunoaștere este consumul de ambrozie "capuținistă", sunt cei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caracterul dilematic al scrierii urmuziene, rezultat din discrepanța dintre pretenția de seriozitate a discursului și capcanele neserioase întinse cititorului pas cu pas. De exemplu, "romanul în patru părți" Pâlnia și Stamate se dezvăluie ca un anti sau un nonroman, "fabula" Cronicari are un conținut care o transformă într-o anti sau o nonfabulă, "eroii" se comportă ca niște anti sau noneroi etc., ceea ce înseamnă, până la urmă, o inversare de tip ironic, în mod paradoxal creatoare și nu escatologică a literaturii ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
anula, așa cum alcătuiește, de pildă, pseudosonetele simboliste, sau basmele Smărăndița, Dă mult, mai dădămult, Urmuz merge mai departe, la a pune în discuție schema însăși, prin umplerea formei cu un conținut aleatoriu, chiar inadecvat. Exemplul cel mai sugestiv este pseudofabula Cronicari, în care un trup sonor ce mimează ritmul, rima și structura speciei, ascunde un vid de substanță semantică, pentru că semnificațiile cuvintelor refuză să se coordoneze într-un tot. Așa cum spuneam în capitolul respectiv, parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
împlântat "mirabila sămânță" care rodește încă, de mai bine de un veac. Bibliografie 1. Opere Adameșteanu, Gabriela, Dimineață pierdută, Editura Cartea Românească, 1983. Arghezi, Tudor, Tablete din Țara de Kuty, Editura "Națională Ciornei" S.A., București, 1933. Arghezi, Tudor, Tablete de cronicar, prefață de D. Micu, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1960. Arghezi, Tudor, Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna Vestire, Lina, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987. Arghezi, Tudor, Teatru, Editura pentru Literatură, București, 1968. Arghezi, Tudor, Dodi și Podi, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
câteva exemple: Arghezi, Tudor, Caragiale, în Gazeta literară, IX, nr. 23, 7 iunie, 1962, p. 1; Arghezi, Tudor, Caragiale și snobismul. Tabletă, în Viața românească, XV, nr. 6 (iunie), 1962, p. 3; Arghezi, Tudor, Pentru Caragiale, în volumul Tablete de cronicar, E.S.P.L.A., București, 1960, pp. 21-26. 46 Ruxandra Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003, p. 41. 47 Tudor Arghezi, Tablete de cronicar, prefață de D. Micu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960, p. 40. 48
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
românească, XV, nr. 6 (iunie), 1962, p. 3; Arghezi, Tudor, Pentru Caragiale, în volumul Tablete de cronicar, E.S.P.L.A., București, 1960, pp. 21-26. 46 Ruxandra Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003, p. 41. 47 Tudor Arghezi, Tablete de cronicar, prefață de D. Micu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960, p. 40. 48 Idem., p. 33. 49 Tudor Arghezi, Tudor Arghezi, Tablete din Țara de Kuty, Editura "Națională Ciornei" S.A. ,București, 1933, p. 51. 50 Tudor Arghezi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
, Ion Marin (15.VI.1893, București - 2.II.1964, București), prozator, dramaturg, eseist, cronicar dramatic și literar, traducător. Este fiul Emiliei (n. Petrescu) și al medicului Nicolae Marinescu, care și-a adăugat numele Sadoveanu; S. își va oficializa numele de scriitor abia în 1949. Învață din copilărie germana, franceza, engleza și se inițiază în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Colaborează la „Letopiseți”, unde în 1919 este în comitetul de conducere, „Revista vremii”, „Viața românească”, „Gândirea”, „Cugetul românesc”, „Teatrul”, „Mișcarea literară”, „Viața literară”, „România literară” ș.a., iar după 1952 la majoritatea ziarelor centrale și la revistele Uniunii Scriitorilor. Activitatea de cronicar dramatic îl propulsează în conducerea vieții teatrale și dramatice românești: director al propagandei culturale prin teatru (1923), inspector, inspector general al teatrelor (1929), inspector general al teatrelor și operelor (1933), subsecretar de stat în Ministerul Artelor, director al Teatrului Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
și însemnări diverse (de multe ori cu accente zeflemiste), publicistul este prezent în „Epoca”, „Liberalul” (Iași), „Viitorul”, „Furnica”, „Minerva”, „Seara”, „Rampa nouă ilustrată”, „Mișcarea” (Iași), „Semnalul”, „Universul”. A mai semnat cu pseudonimele Aghiuță, Sfredeluș (și prescurtările Sf., Sfr., Sfred.), Spurcocea, Cronicarul Dâmboviței (și C. D.). Fire energică, jovială, cu manifestări histrionice de exuberanță, L. șochează pe toată lumea, și prieteni și inamici, punându-și capăt zilelor cu un foc de revolver. „Amator de glume”, cum singur își zice, L. nu este, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
genere, a curentelor noi în artă), el nu vede în gesturile necanonice decât trăsneli și „nerozii”. Criteriul pare să fie acela al unui realism destul de strict. În ceea ce privește „chestiile teatrale”, se dovedește a fi, în pofida înclinației obișnuite spre rostirea mucalită, un cronicar serios. Cu meticulozitate, el povestește analitic subiectul, cântărește „valoarea dramatică” și „valoarea tehnică” a textului pus în scenă, evaluând atent, cu un ochi avizat, însușirile și cusururile montării și ale interpretării. Dând la o parte învelișul literar, insistă întotdeauna asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
POPESCU, Radu (1.I.1913, București - 31.VII.1985, București), cronicar dramatic. Este fiul Ecaterinei și al lui Tudor Popescu, avocat. Învață la București, unde va absolvi Liceul „Gh. Lazăr” (1930) și va urma cursurile Facultății de Drept, încheiate în 1934, studiind apoi și la Paris. După absolvire va fi scurtă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]