9,076 matches
-
afirma că profesorul C. Burduja era înzestrat cu un adevărat antitalent didactic. Apăruse atunci cursul de Morfologia plantelor al profesorului I. Ciobanu de la Cluj. Pentru examen am învățat de pe cursul lui Ciobanu. După ce am trecut prin toată materia am avut curiozitatea să citesc câte ceva și din notițele scrise la orele de curs. Am rămas foarte plăcut surprins. Nu-mi venea a crede; cursul său era mai bine structurat și mai clar decât al lui Ciobanu. Am făcut fixarea cunoștințelor după cursul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Nu rareori această prezentare se transforma într-un veritabil curs concentrat de Hidrobiologie presărat cu elemente de biologia Mării Negre. Primele cercetări în domeniul biologiei marine au fost consacrate tanatocenozelor, descifrării frământărilor mării pe baza resturilor cochiliilor de moluște. Rigoarea și curiozitatea științifică l-au determinat să se aventureze mai departe, spre larg, de la biocenozele litorale către studiul comunităților bentonice sublitorale. Nu pot uita entuziasmul primelor mele ieșiri pe mare cu mica și fragila ambarcațiune „Rissoa” din care profesorul era nelipsit. Domnul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
vremea dragă a studenției, când am avut prilejul să-i cunosc pe acei oameni distinși care mi-au marcat profund întreaga devenire și care au rămas pentru totdeauna profesorii mei. Domnul profesor Gh. Mustață a apărut în amfiteatru mult în urma curiozității noastre, abia în anul al treilea, când așteptam cu ardoare alimentată de zvonuri să-l cunoaștem. În curgerea timpului, rămâne un reper important al studenției. Am avut șansa în anii facultății să urmez cursurile de Biologie marină, Hidrobiologie și Evoluționism
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
derivă din acest fapt. Profesorul Mustață a știut cum să clarifice nenumăratele incertitudini, „rătăciri” pe care le am avut pe drumul pe care pășisem, cu tactul didactic al „domnului Trandafir”, găsind cuvintele potrivite pentru a lămuri și a-mi stârni curiozitatea de-a desluși mai mult din subsidiarul științei entomologiei. Profesorul Mustață este unul dintre puținii poate, al cărui discurs academic te Ține cu atenția încordată până la final indiferent de durata expunerii. Îl privești și-l asculți cu plăcere când vorbește
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Oradea știam doar din auzite și citite în romane de existența caselor de toleranță. Aici mi-a fost dat să văd întâia oară de aproape cum arată așa o casă, iar la vârsta mea aveam douăzeci de ani ardeam de curiozitate să aflu cum funcționează această "industrie". Se înțelege că nu puteam să-mi permit să intru ca orice muritor de rând într-una din case, căci dacă eram recunoscut de cineva care ar fi povestit în public unde am fost
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
prins? Ehe, he... Nu scoteam nimic de la vînător și atunci îl rugam fierbinte: Trage un foc, nene Saldaru. Vă rugăm... Nu se poate, n-am voie. Dar nu-i nimeni pe aici. Chiar dacă. Legea o respecți și cînd ești singur. Curiozitatea copiilor nu a fost niciodată satisfăcută. Dar o calamitate ce a lovit satul ne-a dat speranțe. Un cocostîrc afurisit se nărăvise la puii de găină și îi înfuleca lacom ca pe găluște. Toată vigilența era în zadar și gospodinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
umblă cu țîțele goale? Ba da, moș Tudor. Umblă pușcă, da pușcă, pușcă. Ahh... Deci n-au nimic pe ele? Nu, absolut nimic. Doar cîteodată, cîte o frunză, dar nu prea mare! Asistența nu mai respiră și ochii strălucesc de curiozitate. Dar bărbații? Tot pușcă? Sigur, mai pușcă decît pușca. Ohh, ...Da cînd te întîlnești cu ei, se îmbracă? Pun o centură cu niște frănjurei, dar se vede tot. Oamenii rîd cu poftă și mulțumirea se citește pe fețele lor. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce te servesc? Cu ce vreți. Un pahar de vin? Da. Cum?! întreb boldind ochii. Roșu. Rămîn fără replică. Căutăm un sirop de cireșe și încercăm să-l păcălim. Nu-i vin, este sirop. Și tu ce vrei? Păi... vin. Curiozitatea mă face să uit că sînt profesor și chiar torn în două pahare vin roșu. Dar să stăm jos, spune mogîldeața. Luăm loc la masă și ciocnim bărbătește. Eu nu beau prea mult. Cît poți. Tata bea și o sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
găinile. Numele femeii mă șochează și nu mă pot abține. Maria, sirena? Da, săraca. Îmi imaginez o poveste de dragoste între cei doi, dar mă încurcă Ana. Întreb curios: Ana a fost înainte sau după Maria? După. Sînt contrariat și curiozitatea mă îndeamnă să solicit amănunte: Omule, cum adică "după"? Ana este soacră-sa. Rămîn aiurit, buimăcit, contrariat. Îți bați joc de mine? Nu, deloc. Soacră-sa era tot o bețivă ca și dînsul, se potriveau și aveau cam aceeași vîrstă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de borș și adormiți ca la anestezie. Mi s-a trezit un interes morbid să văd care pe care, adică să văd pe cine îl va podidi borșul și va rămîne lat. În sinea mea, un pacifist notoriu, condamnam această curiozitate nedemnă și îmi era cam rușine de cît de mult m-am stricat! Mai ales că îmi era absolut indiferent de la cine va curge borșul. Dacă ar fi fost politicieni poate că ar mai fi fost justificat interesul meu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și-au revenit. Tati, mami, uitați-vă și valul ăsta ajunge pînă la noi... Ce frumos! Sînt veseli cu toții. Oare? Chiar și părinții, Amanda și Raul? Eleggúa nu glumește Am un sentiment ciudat, un soi de frică amestecată cu o curiozitate bolnăvicioasă. Mă plimb de o oră pe o străduță sărăcăcioasă din Havana Veche. Puținii oameni care au treabă pe acolo se uită la mine ca la urs, mă salută și apoi merg cu capul întors spre mine pînă se împiedică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oră pe o străduță sărăcăcioasă din Havana Veche. Puținii oameni care au treabă pe acolo se uită la mine ca la urs, mă salută și apoi merg cu capul întors spre mine pînă se împiedică. Eram aproape obsedat de o curiozitate ciudată în a cunoaște mai multe despre preoții babalawo, despre obiceiuri și credințe aduse din Africa și transmise pînă în zilele noastre. Doar prin acest preot aș putea să intru în tainele unei credințe fabuloase. După un timp apare cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nefirească și un turist se oprește, oarecum contrariat. Îi fac semn și-l arăt pe señor. Devine curios și adoptă aceeași poziție ca și mine, ca să vadă mai bine. Între timp, se mai opresc vreo doi și ne întrec în curiozitate. Doarme? mă întreabă o cucoană de sub o pălărie imensă. Nu știu, asta încercam să aflu. Turiștii încep a pipăi șuruburile, roțile și chiar pun mîna pe botul calului. Fac poze cu și fără zoom. O fetiță întinde o bucățică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atît de nătărău. Mă supăr dacă crezi că... Zău, nu cred nimic, parol, pe onorul meu... Mă fac niznai și torn cuminte pălincă. Eram student în anul patru și eram virgin... Ei, să lăsăm lucrurile intime, spun cinic, crăpînd de curiozitate. Se face că nu aude și continuă monoton. Aveam o prietenă, studentă în anul doi. Eram prieteni de un an, ne iubeam foarte mult și am convenit ca, în sfîrșit "s-o facem". Ce? Ei, pricepi tu. Amîndoi tremuram de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că un al treilea brad își plângea jumătatea ruptă de vânturile neostoite. Acești brazi îți fac impresia că stau acolo de când lumea, înfruntând furtunile și trăsnetele cerului...Am intrat pe poarta bisericii și am rămas în așteptare, privind plin de curiozitate în jur...Unde o fi Piatra Mică (Clatia), despre care se vorbește în zapisul din 9 feb. 1671 (7179) al lui Methodie, arhiepiscop al Tarigradului? Din umbra brazilor, am auzit vocea Spiritului domnesc. - Ai ajuns repede, dragule. Așază-te colea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
fiind văr bun cu maică-mea. Bunicul dinspre mamă și mama lui Micu erau frați. - Ție-ți este moș, după cum bine zici, iar mie-mi este nepot. Eu fiind văr primar, cum se zice, cu tatăl său Ion Ciobanu. Ce curiozități mai sunt și cu aceste grade de rudenie?! Sora lui, Margheta, de fapt botezată Maria, mai mare ca mine cu nouă ani, îmi este de asemeni nepoată ! - Da, într-adevăr așa este! Dar să-ți povestesc despre el. Eram nedespărțiți
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ți-o fi foame de la așa un drum lung (ce gânduri bune are mătușa, de-ar ști ea că-s mort de foame, doamne, oare ce ar mai face ?!) Săndel intră în vorbă cu verișoarele și verișorii ce prezenta o curiozitate foarte mare a ști ce face de fapt verișorul lor, timp în care mătușa face mămăliga, iar moș Neculai aduce varză murată și o cană cu vin roșu, punându-le pe masă alături de o cană de sticlă în care se
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și alte bunătăți de-ți venea să nu te mai desparți de ele. Doar murăturile erau la fel, numai că le pusese în vase separate ca să nu se-nfrupte cei de-ai casei, la ei încă fiind în postul Crăciunului. Curiozitatea lui Săndel asupra faptului de-a i se pune separat (de și știa despre ce-i vorba) a fost lămurită imediat de mătușa Marița : - Tu, Săndele, de data aceasta ești ca și « baba călătoare care n-are sărbătoare » replică ea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Știu cum stă treaba, pentru că n-au întrebări, iar când le au, ele nu sunt decât pretextul unor ră spunsuri gata-făcute. Religia e, pentru ei, un capitol închis (când, de fapt, nu l-au deschis niciodată, fie și din pură curiozitate, sau dintr un minim scrupul intelectual), un atavism pernicios, un moft. În radicalitatea lor, inșii cu pricina sunt mereu vigilenți: luptă! Luptă cu trecutul, cu prejudecățile, cu icoanele, cu popii, cu cei care se roagă sau își fac cruce, cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pasiunea nevrotică pentru tot ce e nou au de a face cu slava deșartă: sunt simptomele pretenției de a fi altfel, ale isteriei de a fi mereu „branșat“, „la zi“, „în pas cu veacul“. Acedia are și ea epifenomene neașteptate. Curiozitatea maladivă, de pildă, care caută informația ca pe un drog, ca pe un stimulent acut, capabil să disloce inerția interioară. Flecăreala este, de asemenea, un semn al acediei: ea încearcă să acopere, cu emisia ei vidă, blocajul reflexiei vii și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
neprevăzutul ei. În definitiv, orice te poate marca, orice poate să-ți deto neze vocația, dacă terenul e pregătit și momentul e prielnic. În principiu, nu-mi plac „precocitățile“. Cu rare excepții, ele nu exprimă decât un răsfăț mimetic, o curiozitate mai curând deviantă, cu consecințe, pe termen lung, deformatoare. Prefer copiii care citesc Andersen, frații Grimm, Creangă și Ispirescu. Cei care se aferează printre picioarele adulților răsfoind dialogurile lui Platon sau vreo pagină shakespeariană mă neliniștesc. Simt o adiere de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prompt, dar și lene mentală, pasivitate, impostură. Internetul e pe măsura acelora care cred că a fi cultivat înseamnă, pur și simplu, a ști. Cunoașterea ca depozit, inteligența ca exercițiu al memoriei, interogația redusă la strictă dexteritate mecanică și la curiozitate primară, toate acestea transformă faptul de cultură în produs de supermarket și efortul de cunoaștere într-o subspecie a shopping ului. Dar a fi cultivat nu înseamnă a ști, înseamnă a ști să cauți. Nu a ști să utilizezi o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
descoperirea Americii nu inaugura epoca modernă, ci închidea un capitol pe care Renașterea îl începuse odată cu descoperirea, considerată mult mai importantă, a lumii antice prin intermediul lucrărilor grecești și latinești. Născut în 1533, Montaigne începe să reflecteze ceva mai tîrziu, iar curiozitatea lui mereu trează îl îndeamnă să se informeze despre Lumea Nouă. Dispune de două surse : primii cronicari spanioli ai cuceririi și istorisirile, publicate de curînd, ale unor călători francezi care, pe coasta Braziliei, trăiseră alături de indieni. Chiar l-a cunoscut
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Acesta expune sub toate aspectele ei divergența care ni s-a părut că domină compoziția lui Poussin. Divergență inerentă fenomenului fizic al ecoului, care, paradoxal, pare idiot și în același timp capabil de cele mai surprinzătoare reușite : de aici și curiozitatea pe care o stîrnește, atracția pe care o exercită asupra amatorilor de plimbări și a turiștilor. Divergență, de asemenea, pe care tabloul lui Poussin o face manifestă prin înclinarea în sensuri opuse a nimfei Echo și a micului emisar al
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
documente cu privire la locul deosebit pe care îl acordă unchiului dinspre mamă unele societăți exotice. Un grup etnic din China, de la marginea munților Himalaya, posedă un sistem familial și social absolut remarcabil care, încă din secolul al XIII-lea, îi stîrnise curiozitatea lui Marco Polo. Celula domestică, care se îndepărtează atît de mult de concepțiile noastre obișnuite încît abia dacă îndrăznim să o numim familie, se compune dintr-un frate, o soră și copiii acesteia. Acești copii, care aparțin exclusiv descendenței materne
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]