7,196 matches
-
neștiut, fiindcă e cu adevărat un Dumnezeu neștiut; Cristos a fost șarpele care a ademenit-o pe Eva, și ca șarpe a intrat în pântecul Fecioarei; s-a prefăcut că piere și renaște, dar cel crucificat cu adevărat a fost Diavolul. Învățătura noastră mai spune că Fecioara Maria, după nașterea lui Cristos, s-a căsătorit o dată și Cain a făcut mult bine omenirii. În consecință, "Satana e Dumnezeul acestei lumi", așa cum "Dumnezeul de căpătâi al sirienilor era Baal-Zebub sau Beel-Zebub, împăratul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prezent) descrie un alt băiat pe nume Thomas Hill, înconjurat de copii care dansează în jurul lui și strigă, " Scoală mortul!", în apropierea bisericii Spitalfields. Noul Tom știe de pildă că "dacă spui Tatăl Nostru de la coadă la cap, poți trezi Diavolul". Se simte atras de biserică, de tunel, de Piramidă. Mama lui, care e văduvă (tatăl a fost brutar și a murit cu cinci ani în urmă) e înspăimântată de această atracție, care-i aduce copilului moartea. Scriind acest capitol, scriitorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de cunoștințele tânărului, Sir Chris, care este "supraveghetor general și arhitect principal pentru reconstrucția întregului oraș", îl ia ca ajutor. Vizitează Stonehenge împreună. Dyer ține să vadă "înaltul loc de rugăciune", cu gândul la "Demon", desigur. Îl și numește "arhitectura diavolului". Viața și moartea se împletesc în roman, iar autorul izbutește să elibereze lectorul de frustrarea că nu poate imagina infinitul. Universul lui Ackroyd se reduce de fapt la cele șapte biserici, toate ridicate în spiritul morții prin viață și vieții
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
demoni. Ele îi însoțesc pe cei căzuți în lupte în tărâmul veșnic. Unele poartă nume Urvasi, Vilasini. Kali sau "zeița neagră" are multe fațete, este înfățișată ca având patru brațe, are 100 de nume. Este soră și mamă, iubită, prietenă, diavol și monstru. Simbolizează distrugerea, răul, ghinionul și, unde apare ea, lasă în urmă suferință și însoțește ghinioanele. Cultul ei se săvârșește în procesiuni obscene, în cimitire. Lasya, zeitate tibetană, femeie bodhisattva, este arhetipul divin al femeii ispititoare, seducătoare, simbolul atracției
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
condamnat-o la moarte prin lapidare (omorârea cu pietre). Iisus a apărat-o de furia mulțimii și a îndemnat-o să nu mai păcătuiască. În Evanghelia după Luca se spune că, printre femeile care au fost exorcizate, eliberate de stăpânirea diavolilor, a fost și Maria din Magdala. Și unele femei care fuseseră vindecate de duhurile rele și de boli; Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte diavoli. (8: 2). După aceea, a devenit ucenica lui Iisus și L-a însoțit împreună cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
după Luca se spune că, printre femeile care au fost exorcizate, eliberate de stăpânirea diavolilor, a fost și Maria din Magdala. Și unele femei care fuseseră vindecate de duhurile rele și de boli; Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte diavoli. (8: 2). După aceea, a devenit ucenica lui Iisus și L-a însoțit împreună cu alte femei. În semn de smerenie, Maria a venit în Betania, în casa lui Lazăr pe care-l înviase Iisus, I-a adus lui Iisus un
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
altar; era murdară, s-a curățat în cristelniță și s-a înălțat la cer. Tânăra artistă, măgulită, a mers în Biserica în care a predicat episcopul, a fost impresionată de predică, s-a căit pentru că a fost o podoabă a diavolului, ducând o viață desfrânată, i-a cerut s-o boteze, luându-și numele Pelaghia, și, cerându-i haine bărbătești, a plecat în pustiu să se purifice, să se mântuiască. Înainte de a pleca, i-a lăsat episcopului Nonnus toată averea, toate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de un tânăr, a încălcat jurământul fidelității. Văzând că nu poate depăși starea de întristare, și-a luat veșminte bărbătești și s-a dus la o mânăstire de călugări sub numele de Teodor. Invidios pe progresele pocăinței lui Teodor / Teodora, Diavolul l-a învinut de o relație cu o femeie și de nașterea unui copil ce fusese adus la poarta mânăstirii. Acceptându-și învinuirea, Teodor / Teodora a părăsit mânăstirea, a luat copilul, l-a crescut în dragoste timp de șapte ani
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care doreau apropierea de Dumnezeu își reprimau trebuințele trupului pentru purificarea sufletului, de aceea se osteneau în pocăință, confirmând astfel spusele profeților că prin ei Pustiul se va acoperi de flori, flori ale jertfei și ale smereniei. Îl alungau pe Diavol prin post, rugăciune și cazne. De aceea Sfinților Pustiei și animalele le dădeau ascultare. S-a nevoit în pustie, alături de alți schimnici, Pafnutie. Se născuse în Alexandria, din părinți nobili și a studiat științe profane. Trăia în stricăciune ca toți
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
că în tinerețe a fost îndrăgostit de curtezana Thaïs, i-a mărturisit fratelui Palemon că va pleca la Alexandria s-o salveze pe Thaïs, s-o smulgă din lumea înșelătoare a păcatului, având convingerea că frumusețea și farmecele ei servesc diavolului, s-o dăruiască mireasă lui Iisus, după ce se va lepăda de păcat în mânăstire. După zece ani de absență, starețul Pafnutie a recunoscut Alexandria, a trecut pe lângă statuile ce-i reprezentau pe Socrate, Platon, Aristotel, Epicur, Zenon, amintindu-și dezbaterile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
că Dumnezeu i-o trimite în gânduri ca să avanseze în faptele de pocăință. De aceea și-a ales drept caznă părăsirea chiliei pentru a trăi în vârful unui stâlp de piatră. La temelia acestuia veneau oameni bolnavi și se vindecau. Diavolul însă îl ispitea mereu, vedeniile îl urmăreau, Thaïs îi apărea, uneori, ispititoare, sub forma Elenei din Troia. Îndârjit, ar fi vrut să-i ucidă pe toți cei care au iubit-o pe Thaïs. Presimțind că Thais este bolnavă, a plecat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un eșec, nu întrezărea niciun efect benefic, din contră, lumea îl privea cu ură, ca pe un criminal. Pe sine se vedea tot ca un păduche, dar... un păduche estetic. M-am ucis pe mine, pe babă a ucis-o Diavolul, nu eu. Deși era pregătit să se autodenunțe, el prelungește tensiunea în interogatoriul luat de detectivul Porfiri Petrovici care, în cele din urmă, îl deconspiră și va fi condamnat la ocnă. În viața lui apăruse Sonia / Sofia care-l va
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în diferite universuri culturale, explică traducerea lucrărilor lui în șaizeci și șase de limbi. Dintre acestea amintim: Jurnalul unui mag, Alchimistul, La râul Piedra am șezut și am plâns, Al cincilea munte, Manualul războinicului luminii, Veronica se hotărăște să moară, Diavolul și domnișoara Prym, Zahir, Vrăjitoarea din Portobello, Brida, Învingătorul este întotdeauna singur. Unsprezece minute, lucrare publicată în anul 2003, relatează experiența unei tinere prostituate dintr-un sat brazilian, Maria, în jurnalul căreia autorul a identificat informații legate de "cea mai
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
iar Mihail Gyally semnează o notă biografică despre Jókay Mór. „Curierul literar și artistic” și „Galantar literar” semnalează apariții de cărți, între care Patul lui Procust de Camil Petrescu, Tablete din Țara de Kuty de Tudor Arghezi, Isabel și apele diavolului de Mircea Eliade și Calea Victoriei de Cezar Petrescu. Este consemnată și activitatea unor reviste, precum „Viața românească”, „Darul vremii” ș.a. C.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288270_a_289599]
-
396a) 2.3. Urmașii lui Platon Mulți teoreticieni, după Platon, în special printre părinții Bisericii, vor taxa teatrul drept imoral. Pentru Tertulian (155-225), care a trăit într-o Cartagină încă foarte mult ancorată în păgânism, teatrul este o invenție a diavolului. Satan le-a insuflat oamenilor ideea despre el căci, introducând cultul eroului, teatrul favorizează idolatria. În tratatul său despre spectacole, De Spectaculis, Tertulian scrie: "Diavolii, care prevăzând chiar de la început, că plăcerea față de spectacole ar fi unul din mijloacele cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trăit într-o Cartagină încă foarte mult ancorată în păgânism, teatrul este o invenție a diavolului. Satan le-a insuflat oamenilor ideea despre el căci, introducând cultul eroului, teatrul favorizează idolatria. În tratatul său despre spectacole, De Spectaculis, Tertulian scrie: "Diavolii, care prevăzând chiar de la început, că plăcerea față de spectacole ar fi unul din mijloacele cele mai eficace de a introduce idolatria, le-au inspirat, ei înșiși, oamenilor arta reprezentațiilor teatrale. Într-adevăr, ceea ce trebuia să folosească gloriei lor nu putea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
inima sunt într-un continuu turnir, cu pronostic sever. „Vânduți” artei, sculptorița Simina și fiul ei, actorul Damian, au de plătit un costisitor tribut în schimbul reușitei într-o sferă unde nu au acces toți muritorii. Ca într-un pact cu diavolul, ei primesc harul, dar și pierd dreptul de a cunoaște bucuriile ori tristețile celor din jur. E o însingurare ce retează multe punți. O cale de comunicare rămâne totuși, și aceea este creația. Teatrul, pentru actorul Damian, modelarea pietrei, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
ar crea, cănd de fapt instanțiază cu fiecare împlinire a unei dorințe, un imens gol ființial. Dumnezeu creează lumea din nimic, dar acest nimic e totul, conține embrionul tuturor împlinirilor, pe cănd Mefisto lucrează cu un nimic nimicitor. Pactul cu diavolul pornește de la o dorință de transgresare a unui blocaj. Faust se blocase într-o artroză a dorințelor, într-o mortificare a curiozității, într-o paralizie a vivacității. Pentru el, lumea își epuizase acele diferențiale prin care să fie captat interesul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
ale lui Diëvas sunt atât de evidente Încât acesta a ajuns să desemneze zeul creștin, cu totul diferite sunt caracteristicile celuilalt membru al perechii divine, lituanianul Vëlinas (și Vëlenas, Vélniasxe "Vélnias"; În letonă, Velnsxe "Velns"), al cărui nume indică astăzi diavolul și se regăsește Într-o serie amplă de cuvinte referitoare la fantasme, umbre, morți, spectre etc. Vëlinas este opusul lui Diëvas; este zeul nopții, al magiei, al obscurității. Din acest punct de vedere, cei doi formează o pereche perfect complementară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lituanianului Vëlinas; În această situație, nu ar fi absurdă comparația, propusă de Pisani (1950b), cu termenul indian vechi patala- „infernul”. Mai mult, alături de prusacul Patollo mai găsim atestat un Picullusxe "Picullus", care Îi corespunde În mod sigur lituanianului Pikùlas (astăzi „diavolul”); În concluzie, se pare că divinitatea Întunecată a perechii suverane are mai multe nume, probabil din motive tabuistice. c) Letonul Mënes(i)s; lituanianul Menuo, prusacul Meninsxe "Menins"; letonul „Perk¿ns” (lituanianul Perk¿nasxe "Perku>nas"; prusacul Percunis, „tunet”) Mënes
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ed. îngr. și pref. Mircea A. Diaconu, Iași, 2001; Lupul din Țara Huțulilor, București, 1941; ed. îngr. și postfață Liviu Papuc, Rădăuți-Chișinău, 1995; Istoria literaturii române (în colaborare cu C. Dan Pantazescu), București, 1941; Oameni de noapte, București, 1942; Prăvălia diavolului, I-II, București, 1942; Soarele răsare noaptea, București, 1943; ed. pref. George Muntean, București, 1995; Băieți de fată, București, 1944. Antologii: Poeți tineri bucovineni, cu portrete de Rudolf Rybiczka, București, 1938. Traduceri: Georg Trakl, Cele patru poeme în proză ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
O carte excepțională: „Drama Casei Timoteu”, TIL, 1941, 1 476; Pompiliu Constantinescu, [Mircea Streinul], VRA, 1941, 609, 610; Aurel Fediuc, „Lupul din Țara Huțulilor”, TIL, 1941, 1 524; Călinescu, Ist. lit. (1941), 822-823, Ist. lit. (1982), 906-907; Aurel Marin, „Prăvăia diavolului”, GT, 1943, 2, 4, 5; Nicolae Roșu, „Soarele răsare noaptea”, G, 1943, 9; Crohmălniceanu, Literatura, II, 181-182; Micu, „Gândirea”, 639; Piru, Ist. lit., 433-434; Arșavir Acterian, Mircea Streinul, CRC, 1990, 7; Ion Simuț, „Iconarul” Mircea Streinul, JL, 1990, 28; Ierunca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
București, 1993; Dimpotrivă, București, 1994; Semnul mirării, București, 1995; Trecut-au anii..., București, 2000; Poeme de exil, București, 2001. Repere bibliografice: Octavian Paler, „Am trăit bolnav de absență” (interviu cu Virgil Ierunca), RL, 1990, 6; Florin Manolescu, O utopie a diavolului, LCF, 1990, 16; Gheorghe Grigurcu, Virgil Ierunca despre estetismul torturii, VR, 1990, 3; Liviu Malița, Ovidiu Pecican, „Piteștiul” a fost dincolo de iad, APF, 1990, 3-4; Mircea Mihăieș, Arhipelagul MAI, O, 1990, 20; Ion Simuț, Tiberiu Ciorbă, Adrian T. Sârbu, Traian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
ale lui Nătăfleață, Chișinău, 1978; Scrieri alese, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1981; Local ploi de scurtă durată, Chișinău, 1986; Îmblânzirea mașinii de scris, Chișinău, 1988; Plimbătorul de purici, Chișinău, 1992; Concert, Chișinău, 1993; Lătrând la lună, Chișinău, 1997; Pactizând cu diavolul, Chișinău, 1999. Traduceri: A. Barto, Poezii pentru copii, Chișinău, 1952; S. Ognev, Viața pădurii, Chișinău, 1952; Din Lin, Soare pe râul Sanguan, Chișinău, 1953; A. Griboedov, Mintea-i cu bucluc, Chișinău, 1954; O. Henry, Povestiri, Chișinău, 1957, Căpetenia pieilor roșii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
într-o Europă pe care o vede desăvârșit creștină. Sub raport strict literar, R. încearcă, în colaborare cu Octavian Bârlea, o traducere liberă a Psalmilor și scrie, de asemenea, câteva povestiri, precum Omorârea lui Robete, Prunii, Luptele starețului Athanasie cu diavolul din mănăstiri, ce pun în valoare un remarcabil talent narativ, un limbaj hâtru cu subtile trimiteri spre parabolic, autorul având darul caracterizărilor succinte, pline de vervă și culoare anecdotică. Altă categorie de proze, risipite în revistele exilului, au o pronunțată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]