7,645 matches
-
mult, nici mai puțin că nimic nu se poate învăța decât contestând și autocontestîndu-te. Cohn-Bendit, un tânăr fantast și fascinat de ideea de a vedea fluturând peste toate edificiile din lume, în locul drapelelor naționale, "care sânt făcute ca să fie sfîșiate", drapelul negru al anarhiei, devine astfel eroul acestor timpuri, adulat și ridicat în slăvi de către niște intelectuali exasperați într-un fel straniu de apăsarea propriilor lor tradiții de cultură și civilizație. Acestea sânt izbucniri. Apoi apele se retrag și apare un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ne-am lăsat Învăluiți În norii de praf ridicați de camioane pe drumul pietruit și am acceptat măguliți escorta plină de simpatie a cîinilor mai slobozi. Ne-am minunat Îndeajuns că cele două biserici se Înălțau drept În fața colectivei agricole Drapelul Roșu, gîndindu-ne că toate așezămintele importante trebuie să se afle În același perimetru de vreme ce, În vecinătatea celor numite mai Înainte, se găseau școala, căminul cultural, grădinița și oficiul poștal, iar Sfatul Popular unde locuiam și eu, Îm părțea aceeași clădire
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ar veni. Substratul e însă altul. Cei care au văzut reportaje la televizor au remarcat mulțimea de afișe și bannere împotriva papei și, poate, vor fi văzut și adausurile ideologice suplimentare: textele gen „Viva la revolución!“ sau steaua roșie de pe drapelul statelor comuniste. Unul din profesorii intervievați (altfel, pensionară a redactat o scrisoare de protest încă din noiembrie 2007. A publicat-o în „Manifesto“, ziarul Partidului Comunist. De aici simplitatea de materialism-dialectic a discursului savanților și studenților, de aici intoleranța la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
să fie În ordine. Dar cum era să fii blocat În stadiul când Înveți să folosești toaleta! Cum era să fii prins În capcana unui standard psihiatric (Sammler dădea vina pe nemți și pe psihanaliza lor pentru asta)! Cine ridicase drapelul de scutece? Cine făcuse din rahat sacrament? Ce mișcare literară și psihologică era asta? Domnul Sammler, cu minte amară furioasă, ținea bara de sus În autobuzul plin ochi, mergând În centru, o călătorie scurtă. În mod cert nu avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
le-ar face mai sărace decât sunt. Atunci, poate, altceva. Ce altceva? Dreptul de a folosi limba maghiară în administrație? Există. Școli în limba maghiară? Există - și în maghiară, și în germană, și în sârbă, ș.cl. Dreptul de a arbora drapelul maghiar? S-a arborat în fiecare an, fără să se nască proteste sau scandaluri - altele decât cele de la PRM. A existat un parlamentar maghiar care a spus totuși ceva în plus: a făcut o analogie cu autonomia de care s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
uimire ai lui Alexandru, Amir sări peste primii ieniceri, lăsându-i În mâinile luptătorilor săi, scoase iataganul cu o mișcare prelinsă, aproape invizibilă, Îl ucise dintr-o simplă răsucire a Încheieturii pe ienicerul care purta steagul verde al Profetului, luă drapelul cu mâna stângă și Îl ridică deasupra capului, În timp ce, cu dreapta, seceră alți trei ieniceri care se repeziseră să salveze simbolul puterii Semilunei. În urma lui, luptătorii Bordjighin lărgiră breșa, Împingând liniile turcești Înapoi, spre „cascada” Apărătorilor, construind o invincibilă mașinărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să-ți rostească numele! Orașul arăta În Întregime Îmbrăcat În roșu și alb, Merah Putih, culorile acestei tinere republici atârnau la toate ferestrele și se aliniau pretutindeni pe stâlpi plantați peste noapte. Orașul era pavoazat În toate chipurile cu putință, drapele enorme cădeau ca niște voaluri peste fațadele clădirilor, șiruri de stegulețe fluturau În vânt de-a curmezișul străzilor ca niște păsărele pe sârmă. Primăria umpluse zidurile cu uriașe imagini stilizate, una dintre ele era o cascadă care Își revărsa torentele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
măsură: tabere de corturi și jocuri în aer liber prin pădurile de pe malul mării, focuri de tabără printre blocuri eratice întreptate năvalnic spre locul de judecată al vechilor germani din zona deluroasă din sudul orașului, serbări de solstițiu și ceremonialul drapelului în zori, sub cerul înstelat și prin luminișurile care se deschideau spre est. Cântam, ca și când cântatul ar fi putut face Reich-ul tot mai mare și mai mare. Conducătorul formației din care făceam parte, un băiat de muncitor din așezarea Neuschottland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
negreșit. Dar povara, eticheta și stigmatul le pot furniza eu însumi. Ca membru în Tineretul Hitlerist, am fost, desigur, un tânăr nazist. Credincios până la capăt. Nu tocmai din cale-afară de fanatic, dar cu privirea ațintită neabătut în mod reflex asupra drapelului despre care se spunea că ar fi „mai tare ca moartea“, rămâneam în formație, mărșăluind cu pas cadențat. Nici un fel de îndoieli nu-mi întinau credința, nimic subversiv, cum ar fi transmiterea de manifeste, nu vine să mă despovăreze. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a trebuit să ne aliniem într-un careu deschis întreg efectivul, două sute cincizeci de băieți: nu în țoalele de dril gri-deschis, ci în maro-căcăniu, cu „curul cu mâner“ pe capetele tunse scurt. Dinspre mijlocul terenului de adunare, imediat lângă catargul drapelului, un șef al Detașamentelor de muncă ale Reich-ului apărut din senin cu o escortă impecabilă începu să rostească fraze sacadate. Era vorba despre infamie și trădare lașă, despre jalnica josnicie și viclenie a unei clici de ofițeri aristocrați, despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la Hitlerjugend... Dorința mea de a muri la fel ca eroul de pe submarin, locotenent-căpitanul Prien... Adică de bună voie... Băiatul din serviciul de muncă voluntară, pe care noi îl numiserăm „Noinufacemașaceva“... Cum a supraviețuit apoi Führerul datorită providenței... Jurământul în fața drapelului la Waffen-SS, pe un ger de crăpau pietrele... „Când toți își pierd credința, noi credincioși rămânem...“ Și când a venit peste noi orga lui Stalin: morții cei mulți, majoritatea tineri și la fel de cruzi ca mine... Apoi când am cântat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a așezat pe scaun lângă bărbatul pe nume Richter și a început să le citească membrilor Grupului 47, „tare și clar“, așa cum fusese sfătuit în timpul pauzei de cafea, propriile poezii, șapte sau nouă la număr, printre ele și Șifonier deschis, Drapel polonez și De trei ori Tatăl nostru. Și astfel basmul și-a aflat urmarea: A fost odată un sculptor tânăr care-și făcea pentru prima oară apariția ca poet. A făcut-o fără nici o frică, fiindcă era sigur de poeziile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în care, sub titlul Fanfară, un copil este pus sub semnul întrebării - „...pe cap cu un coif dintr-un ziar citit“ -, se fac auzite motive ce trimit spre ceva care se ține încă ascuns în jocul alb-roșu și roșu-alb din Drapel polonez. Totul, însă, ar fi putut trece și drept exerciții de digitație, care deocamdată își erau suficiente. Și când o jumătate de an mai târziu am citit la o întrunire a Grupului 47 cea dintâi proză a mea, rodul călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
impresionat, încă de la graniță. După ce a cercetat documentele, ofițerul de grăniceri i s-a adresat, în franțuzește: - Vă rog să-mi permiteți, domnule, să vă strâng mâna și să vă urez bun venit în România prietenă. Gara era pavoazată cu drapele românești și franceze. I s-a cântat La Marseillaise. Foarte mulți români vorbeau bine limba franceză. Scena, desigur amplificată, s-a repetat la Iași, orașul devenit vremelnic Capitala țării. - Nici în Franța nu am respirat atâta dragoste pentru țara din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
și apoi încetișor mai departe, unde devenea albastră și albă și începea să strălucească, pînă unde puteam vedea. Rețineam tot: șlepurile încărcate în drum spre centrul orașului, ori, dimpotrivă, întorcîndu-se după ce-și livraseră mărfurile magazinelor, viața pe locuințele plutitoare, drapelele vapoarelor mai mari, albiturile atîrnate la uscat, undeva la bord, un pescar aplecat peste undița sa și, în depărtare, amestecul de frontoane, stîlpi și turnuri, silueta orașului. Dar chiar mai mult decît viața pe și în jurul rîului, studiam chiar apa
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
podului, iar prin spatele meu trecea tramvaiul, mașinile mîrîiau, caii și șaretele se perindau. Trebuia să mă smulg de acolo. Mergeam de-a lungul malului rîului, treceam de următorul pod și de club unde atît de devreme nu flutura nici un drapel, pînă ajungeam la cel de al treilea pod care avea să mă înapoieze vieții mele de zi cu zi, așa cum ducea direct spre vînzoleala din centru. Traversam, forțîndu-mă să nu privesc spre stînga prea mult, către golul chemător de la capătul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
moment trăit pe front ori acasă, în permisii, este atent încadrat istoric, cu referiri precise la mersul războiului și la protagoniștii lui, cu judecăți și comentarii revelatorii pentru starea de spirit și comportamentul celor pentru care glonțul patriei și sub drapel nu sunt simple cuvinte frumoase: din noiembrie ’37 până în septembrie ’45, sub flamura țării s-a aflat, cu onoare, și ofițerul activ și învățător în rezervă Al. Mânăstireanu: Ca și în celălalt Război, învățătorii și profesorii au plătit un greu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Apropiat, Uniunea Sovietică intervine nestingherită în zdrobirea brutală a contrarevoluției ungare. Tineretul universitar din București, Iași precum și alte centre protestează. În București mai ales, se ia atitudine hotărâtă împotriva ororilor săvârșite pe străzile Budapestei. Poetul N. Labiș devine purtătorul de drapel al generației tinere, în jurul lui grupându-se un număr de tineri scriitori și ziariști. Alarmată la maximum, Securitatea trece la asasinarea lui Labiș și supravegherea atentă a tuturor celor implicați. La 2 decembrie 1956, ziua de naștere a poetului, acesta
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
degajare...”. În 1937, la vârsta de 21 de ani, era învățător, începându-și „ucenicia”, ca suplinitor, în satul natal...În 1940 era sublocotenent și a trăit zilele obsedante ale lui 28 iunie 1940, retragerea umilitoare din Basarabia ocupată samavolnic, salvarea drapelului regimentului, 30 august 1940 cu cedarea unei părți a Transilvaniei, pe când era la Cârțișoara Făgărașului, abdicarea regelui Carol al II-lea, logodna cu Maria, cutremurul din noiembrie 1940. Apoi 1941... căsătoria... războiul... eliberarea Basarabiei... 22 februarie 1942 - trecerea Nistrului... după
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
1130 primesc vizita d-lui dr. N. Botezatu care îmi aduce decorația din război pe care o destinasem muzeului, dar familia mea și-a revendicat dreptul, ca o amintire a faptului că mi-am făcut datoria de ostaș aflat sub drapel. Discuții elevate mai mult de o oră. I-am oferit un exemplar cu autograf (puțin cam târziu) și mi-a mulțumit pentru gest. În ziua următoare, pe la ora 10, transcriu un articol pentru Iași după care încerc cristalizarea unui articol
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Își intensifică inconfundabilul concert, dimpreună cu alte și alte surate, de prin Împrejurimi. Și, el, Bobu Filipel, sta, sta, cu fața spre soarele, care, se ridica spre cer, ca un fel de vapor, tot, numai din aur, sau, ca un drapel strălucitor, deasupra victoriei unei lupte proaspăt câștigate, din Înfruntarea cu relele și cu greutățile vieții de fiecare zi. Dar, omul, zice-se, Învinge, cu osârdie și cu Încredere, și cu ce mai e, pe de lături, le Învinge, zic, rând
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
marcau străzile până la cântecele în care era omagiată modestia sa legendară, Azania se confunda, imagistic și sonor, cu Amin Barra. În unformă sau în costum de șef tradițional, preșe dintele-mareșal veghea asupra patriei sale. În punctele centrale ale piețelor, un drapel străin se alătura stindardului Azaniei, iar lângă leul azanian se zărea familiarul profil al Borduriei. Mustața lui Plexy Gladz se învecina, atunci, cu figura marțială a președintelui Azaniei. Frăția dintre Azania și Borduria părea de nezdruncinat. După acest tur de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
comandant drept care, cu două săptămâni înainte de încheierea anului școlar trebuia să organizeze ridicarea pavilionului străjeresc în curtea școlii. Am găsit după multe căutări un stâlp de brad lung de 16 metri și l-am potrivit după rostul cerut de ridicarea drapelului național. La gard oamenii din sat lucrau fără nici o pretenție bănească. Pașa, o fată pe care o aveam de la Tabacu și care era plătită de Comitetul comunal școlar cu 150 de lei ca îngrijitoare, locuia la noi și ne ajuta
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
verde... “ Când vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]