8,407 matches
-
său, om fin, pretențios și susceptibil de altfel, să-l impresioneze în mod deosebit prin ideile, prin vederile, prin constatările sale. Căci înainte de a se separa, strângându-i mâna, "Conu Matei" nu se putu opri de a nu exclama cu entuziasm: Bravo Bădărău! Ce minte frumoasă ai! Ce spirit clar... Câte n-ai putea face în țara aceasta, săracă în oameni! Păcat numai că ești așa de rău înconjurat... O săptămână mai târziu la Iași, la Jokey-Club (unde-și făcea regulat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
începe dreptatea și în așezarea hotarelor și în stăpânirea pământului. Alexandru Bădărău. ("Evenimentul" din 1 Ianuarie 1905). În jurul mesei suntem o mână de oameni, douăzeci, poate treizeci în totul. Pe toate fețele aceeași umedă fericire, în toate inimele același înălțător entuziasm; căci ceea ce ne-a adunat laolaltă e sărbătorirea unui prieten drag și a unui ales de soartă. Și n-aș minți dacă aș zice că ne e mai drag acum, când e ales și înălțat, pe câtă vreme înălțarea lui face mândria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lucruri trecătoare și neînsemnate. Starea de spirit în care ne găsim, atunci când luăm parte la anumite lucruri (fie în mod activ și direct fie pasiv, urmărind desfășurarea lor), iată ce dă senz și expresie acelor lucruri; iată de unde vine căldura, entuziasmul sau repulziunea cu care le privim și le interpretăm. Lucrurile și faptele aceste rămân apoi, la rândul lor, așa cum ne-au impresionat, "cum le-am văzut", fără putința de a le mai verifica vreodată, prin noi înșine. Când am părăsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am rămas perplex, pentru că a scos un bilet de la sindicatul miner pentru tabăra școlară de la Năvodari, care avea numele meu scris pe el. M-am bucurat enorm de mult, l-am luat în mână și am început să-l citesc. Entuziasmul mi-a trecut repede când am văzut că biletul trebuia semnat de dirigintă și ștampilat cu ștampila școlii. Am evitat să povestesc despre ultima oră de dirigenție dar acești părinți ai mei au observat schimbarea de pe fața mea și atunci
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fan al regizorului rus și am văzut, la Cinematecă, toate filmele lui - unele chiar de mai multe ori. Așa stând lucrurile, când am aflat că urmează să fie dat la televizor un Tarkovski, mam bucurat și mam așteptat sămi regăsesc entuziasmul de odinioară. Nam să mai lungesc 87 lucrurile și am să trec direct la deznodământ: filmul ma plictisit peste măsură. Mai mult - poate și pentru că era programat la o oră destul de târzie -, la un moment dat țin minte că am
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu numai pe canalele muzicale, dar și la reclame, știri sau chiar în filme), cadrele interminabile ale lui Tarkovski nu pot părea decât plictisitoare, dacă nu chiar enervante. O experiență asemănătoare - deși de data aceasta alta era cauza lipsei de entuziasm - am trăit recent, când postul B1 a difuzat filmul lui Lucian Pintilie, De ce trag clopotele, Miti că?. Țin minte că lam văzut în 1990 la cinema și mia plăcut foarte mult. Pur și simplu nu aveam ce săi reproșez. Ma
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mister rămîne intact. Întrebările sînt anulate nu prin răspuns, ci prin faptul că sînt rostite În plin soare. În definitiv, ce altceva Înseamnă și ceasurile cînd marea limpede Îmi neagă orice tristețe și sînt plin de ceea ce simțurile mele descoperă? Entuziasmul gîndirii grecești i-a cerut lui Tezeu nu atît să pună ordine În galeriile Încîlcite, cît vitejia de a nu le cădea victimă. Dacă ne mulțumim cu atît, el este un erou logic. Căci e, Într-adevăr, absurd ca scopul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
destule renunțări. Dionysos dansează acolo unde Tezeu pleacă. Dansul său ajunge și el la un moment dat o formă de fugă. Și simt că plăcerea de a aspira mirosul de iarbă Înflorită nu mă mai Împiedică să mă Îndoiesc de entuziasmul cu care Dionysos aleargă după bucurii imediate. Undeva În preajmă, sfinxul dă tîrcoale iarăși... Mă tem că nu voi avea niciodată Întreagă bogăția unei clipe, risipind-o cînd trebuie s-o apropiu de buze. Rostesc deci numele lui Dionysos cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu o dă sensibilitatea, ci acțiunea. Dar oare pot fi despărțite brațele de inimă? Cu ce este mai puțin umană singurătatea care Întreabă decît mîinile lui Heracles care-l ridică pe Anteu În aer? De ce m-ar umple Heracles de entuziasm mai mult decît Oedip de respect? Adevărul nu cere o vitejie mai mică decît acea de a ucide un monstru. Heracles răspunde altfel sfinxului, dar nu altceva decît Oedip. Brațele lui glorifică același răspuns pe care-l glorifică sensibilitatea lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sînt lucruri ce nu se lasă cucerite decît cu infinita răbdare a dragostei și a singurătății; astfel și-a cucerit, Împotriva zeilor și a fricii de moarte, libertatea de a vorbi despre consecvență. Poate că un drum merită mai mult entuziasm decît piramidele. Nu vreau să spun că romanii, săpînd mormintele În afara cetății, de-a lungul marilor drumuri, ca pe Via Appia, au spart limitele piramidei egiptene și le-au extins, transformînd drumul În piramidă; deoarece un drum ne poartă În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de Microscopie Electronică din I.M.F. Iași, realizare cu totul remarcabilă pentru acele vremuri, care prefigurează apariția unei noi discipline în cadrul universității ieșene, cea de Biologie celulară și moleculară, al cărei fondator a fost, în 1979. Pasiunea, dragostea pentru profesia aleasă, entuziasmul și conștiinciozitatea pe care le-a pus la temelia pregătirii sale medicale, i-au permis să se orienteze către domenii de cercetare fundamentală și aplicativă, învățământ și inovare. Încă din perioada studiilor universitare și-a manifestat aceste valențe, obținând, în
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
îngrozită de senzațiile pe care i le trezea acest impuls. Mâinile îi tremurau, dar nu îi erau de nici un folos. La naiba, zise Carlina. Ce pot să mai fac acum? Cred că ar trebui să telefonez acasă, spuse ea fără entuziasm.” Găsise un telefon stradal unde băgase câteva monede și formă numărul. La capătul celălalt nu răspunse nimeni, degeaba se tot chinui. Răspunsul de la celălalt capăt al firului tot nu veni. Noaptea se lăsă cu precizie, iar Carlina se îndreptă înspre
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ți-ai cunoscut părinții biologici. - Hai s-o lăsăm baltă! Toate acestea generează alte întrebări umilitoare și fără soluții. Mai bine hai să intrăm aici. Uite un restaurant elegant cu separeuri. Ce zici? Ești de acord? - E perfect, zise cu entuziasm Carlina. Era un soi de refugiu, de schimbare absolută, necesară gândurilor ei. Trebuia să continue, trebuia să evolueze în ceea ce își pusese în gând și să ajungă dacă ar fi fost posibil la o înțelegere reală cu Leon asupra rostului
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bine să facă filme mediocre, filme de gen, care să aducă publicul în sală, cum vrea președintele CNC, domnul Eugen “erbănescu... Nu : toți aceștia fac filme submediocre, care murdăresc ecranul ! Care nu aduc public în sală și nici nu provoacă entuziasm critic (decât dacă te cheamă, Doamne ferește, Grid Modorcea)... Despre asta este vorba, domnule “erbănescu, în caz că (încă) n-ați înțeles ! “i degeaba îmi spuneți că nu e vorba despre banul public, pentru că-l gestionați dumneavoastră, care sunteți instituție publică și aveți
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu doar că nu s-a anulat nici un spectacol din lipsă de spectatori (cum se mai întâmplă pe la noi...), dar a existat o medie superioară celei curente pentru acest cinema la fiecare proiecție ! Un bun demaraj, așadar, pentru această Panoramă ; entuziasmul și dăruirea organizatorilor au fost contagioase, antrenând publicul care - fapt fără precedent aproape ! - a fost majoritar francez. “i, ca un semn că această inițiativă trebuie continuată, un bun nivel al discuțiilor de după proiecții : foarte animate, trădând un interes real, nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tragicomedia turbată a lui Daneliuc este de fapt despre o mamaie confuză, scăpată de sub control, care iubește nebunește televizorul și vede comploturi peste tot. O paranoie ambulantă, cu basma. N-am citit romanul inspirator, dar pot să afirm, cu un entuziasm abia temperat de acrelile meseriei de critic, că Sistemul nervos este cel mai bun film al lui Daneliuc de după 89 ! în trena și în vâna Patului conjugal primul mare film al lui Daneliuc de după Revoluție , dar și cumva în continuarea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vremuri trăim... 29 martie. începe festivalul de scurt și mediumetraj NexT, prima ediție. N de la Nemescu, T de la (Andrei) Toncu, tânărul sound-designer ucis în același accident atroce din august trecut Un festival am înțeles făcut în câteva luni, cu mult entuziasm și cu dorința de a cinsti memoria celor doi cineaști plecați atât de devreme și de absurd dintre noi. Invitat special : triplu oscarizatul Walter Murch, un geniu al montajului și cel care a inventat de fapt sound design-ul (Toncu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dezvoltat", puțini scriitori și-au păstrat cu adevărat luciditatea. Triumful era forma de exprimare și elogiul nemăsurat ducea la sațietate. Valorile se confundau cu succesele mărețe ale industriei grele iar vizitele de lucru, interne sau externe, trebuiau să determine nelimitate entuziasme. Cu toate acestea, oamenii vorbeau în șoaptă iar tăcerea era o formă de apărare. Îndrăzneții lansau bancuri și asemenea supapă devenea antidotul pentru frica sau poate lașitatea generală. Constantin Munteanu, la Piatra Neamț, continua, ca orice intelectual veritabil, să rămână lucid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mănânc carne și pește în fiecare zi. Azi, cum mergeam la Muedin să iau zilnicul surogat de cafea execrabil, am găsit la o masă pe inginerul Necșulea cu d-na și copiii Smaranda și Dan. Au vorbit de tine cu entuziasm și cu convingerea: Va izbuti! Nu uita, cât poți și atât cât crezi că nu ți ai face rău, să fii sprijin lui Cinci , care are, cred, atâta nevoie de afecție sigură și energică. Aștept întăia ta scrisoare; nu știu cum ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tine, ce vei fi mâncând acolo! Orice bani vei fi luat, sper să ți-i pot trimete, dacă aranjamentul meu va izbuti. Astă seară a fost o manifestație pe stradă: a trecut un camion cu manifestanți și erau plini de entuziasm cerând moartea trădătorilor de țară, care au vrut să fugă din țară, împreună cu șeful lor; inconștienți care au dus țara la ruină și care nu știu să meargă în ritmul lumei noui. De la tine, tot nimic. Voiam și sper să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dojenitor: „Fericit de încadrarea lui B[onciu] în ambianța socialistă, marxistă, dar în Sb[urătorul] nu s’a scoborât nivelul lit[erar] și nu s’au citit articole de ziar. Deci, poeme literare în caracterul articolului vor fi primite cu entuziasm“. Apoi, precaut, [mi-a cerut] să menționez în relatarea ședințelor cele ce a spus. J’en ai m...<footnote id=”3”>Probabil j’en ai marre („m-am săturat“) (fr.).</fotnote>, cum spuneai tu. La 8½ totul era terminat; cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
jumătate încă mai era cu mine, făcând planuri. A plecat înaintea mea, căci au telefonat ca s-o cheme; după un minut am plecat și eu. Am luat tramvaiul 14 ca să ajung la școală, unde mi am făcut datoria cu entuziasm. Spre sfârșit, eram un pic obosită. Am plecat acasă; trotuarele - alunecoase ca oglinda. Arătam foarte bătrână, cu șalul legat peste pălărie și cu bastonul în mână. Draga mea are să fie foarte mirată când are să mă vadă îmbătrânită și stafidită ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trebuit să-și amâne operația. Luke se strâmbă. Clinica a primit un control din partea autorităților medicale elvețiene, în timp ce ea era acolo, și toate programările au fost amânate. Deci, la unu, la La Goulue? — Bine, zic ridicând din umeri fără mare entuziasm. Apoi, în clipa în care ușa se închide în urma lui, mă simt aiurea. Poate că Elinor a avut o remușcare subită. Poate vrea să îngropăm securea războiului și să se implice în organizarea nunții. Nu se știe niciodată. Planul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la Harry Winstons. Și ce salariu pe o lună, vorbim de salariul pe trei ani... Se oprește în clipa în care îi arăt inelul. Uau. — E al familiei lui Luke, zic. Al bunicii lui. — Am înțeles. Deci... nu e nou? Entuziasmul îi dispare brusc. E frumos... — E... vintage, zic apăsat - și expresia de încântare i se așterne la loc pe chip. — Vintage! Un inel vintage! Ce idee cool! — Felicitări, Becky, zice Christina, șefa mea și îmi zâmbește cu căldură. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
punem amândouă la cale cine știe ce preluare de companie care o să ia maul tuturor, și eu am să port cercei uriași... Deschid plicul nerăbdătoare și scot un document destul de gros, bătut la mașină. Însă, în clipa în care încep să citesc, entuziasmul îmi moare în fașă. Memorandum la Contractul dintre Luke James Brandon (numit în continuare „Mirele“) și Rebecca Jane Bloomwood (numită în continuare „Mireasa“) asupra... Nu înțeleg. Ce memorandum, la ce contract? Că doar nu e... Nu poate să fie... Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]