7,888 matches
-
materiei aflată la început, lacrimile ei marchează efortul prin care se ivește creația. Ființa îi este absorbită în procesul de repunere de la capăt a lumii și acordul dintre destinul universului cu cel personal este holomorfic și total. Teama de mutația existențială este îndepărtată prin promisiunea pețitorului de a-i recunoaște statutul superior: „ -Taci (numele fetei), nu mai plânje,/ Că nu te iau să-mi fii roabă,/ Te iau doamnă curților,/ Stăpâna argaților!” (OlăneștiSuvorov). Valoarea magică a plânsului este revelată de gestul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în grădina ei cu flori, la viitorul prin care indicațiile rituale sunt transmise neofitului. Toate actele vor fi săvârșite în timpul profan, reînscrierea în durata percepută tripartit arătând finalul și victoria în procesul inițiatic. Posibilitatea de a privi către următoarea etapă existențială aparține ființei sacre cu acces la desfășurarea totală a timpului. În alte colinde se invocă direct împărtășirea comunității din fiara capturată de fată: „Din cărnița lui/ Nuntă și-au făcut,/ Din pelița lui/ Pahare-au făcut;/ Beau boeri cu ele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cerești, dar în schimb, pă fața ei, [pe] care-o avea fină și mândră, crescuse păr la fel ca p-o maimuță”. Remarcăm prezența constantă, în cele două specii literare, a lexemului sălbatic, ales de instanța narativă pentru descrierea stadiului existențial al fecioarei. Dimensiunea din care face ea parte în timpul recluziunii ține de regimul neîmblânzit al lumii, o lume pe care o putem descrie doar apofantic: are forțe nestăvilite, energii nedomolite ce clocotesc. Basmul explică agregarea fetei la această lume ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să văd eu pă unde merg cu coșciugu-n cap”. Atât „masca” facială a fecioarei din basmul cules în Păuleasa, Argeș, cât și acest „obrazar” lemnos conțin un indiciu al perioadei de recluziune impusă de debutul menstrei (în civilizațiile arhaice), moment existențial pregnant inițiatic: „chiar faptul de a fi zărită de cineva era primejdios pentru colectivitate, o căciuliță specială, din piele, cu ciucuri ce cădeau pe fața ei aproape până la piept, o ascundeau de privirile oamenilor chiar și după ce a revenit la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vântului, considerat în credințele populare o divinitate pe care nu trebuie niciodată să o superi. Textul citat duce până în vremuri imemoriale detaliul inițiatic surprins în basmul din Păuleasca, Argeș, și demonstrează, o dată în plus, coincidența simbolică a celor două etape existențiale. În lipsa acestor asocieri, fereastra coșciugului din cap poate fi lesne ignorată, ca având rol utilitar. Studiul lui Petru Caraman asupra Porților monumentale ale României l-a condus pe Ion H. Ciubotaru la concluzia că originea sicrielor cu ferestre se află
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
recluziunea, ca formă a jelirii după pierderea mamei (maternitatea modelează constant traseul inițiatic). Mai mult decât atât, ea șede în cămara zăvorâtă, izolată de restul palatului, 40 de zile („vro șase săptămâni”), adică exact timpul necesar agregării la noul statut existențial, de inițiată. Cifra are o puternică încărcătură rituală, ea regăsindu-se în obiceiurile familiale (40 de zile femeia care a născut este periculoasă pentru comunitate și în același timp vulnerabilă, 40 de zile sufletul mortului colindă locurile cunoscute în timpul vieții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și ibrișin,/ Lui Soare zăbunî,/ Fir și cu mătase,/ Lu’ Soare cămașă” (MaluIlfov). Țesutul întemeietor de lumi este și un semn al apropiatei nunți, căci mireasa are obligația de a „coase daruri cu semnificații rituale precise”. Pregătirea fetei pentru etapa existențială următoare pune în mișcare abilitățile creatoare al căror beneficiar este exclusiv masculin, ca act complementar pentru capacitățile eroice. Schimburile îndătinate pentru viitorul soț sunt „o cămeșă, un brâu și o păreche de izmene”, ceea ce dezvăluie gestul premonitoriu al lunii, pețite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
într-un act eroic, de înfruntare a principiului distructiv însuși. Specificitatea cântecului este dată de momentul ontologic și contextul lui mitic. Într-o colindă din Dragoslavele, Argeș, fecioara își justifică „insolența” de a cânta o melodie sacră prin indicarea etapei existențiale dramatice: „Nu cânt pentru domnul tău/ Și cânt cântecelul meu,/ Că sân’ fată logodită,/ De-az’ pe mâine nunta-mi vine/ Și mă ia de la părinț’/ Și mă trece peste munți,/ Peste munț’,/ La alț’ părinț’,/ Pe codri, la d-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apropiat, între ea și locul copilăriei se ridică acum munți înalți. Un al doilea mod de emfază afectivă pentru ruptura de etapa încheiată este construit prin repetarea de trei ori a adjectivului pronominal alți, în colinda din Dragoslavele, Argeș. Mutația existențială primește o valoare augmentativă prin substituția familiei cu persoane străine, adeseori prea puțin binevoitoare. Satira folclorică alocă un spațiu gene¬ros relațiilor create prin alianță, drama acceptării noii familii luând în mod frecvent note tragi-comice. Dar cine este receptorul atât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Marea este aici o mască pentru ipostaza masculină, prin simbo¬listica aratului și prin alegerea fetelor de măritat. Prezența lor este provocată de florile de culoare violetă, „mohorâtă”, adică aparținând cromaticii crepusculare, specific inițiatică, prin sugestia trecerii de la o etapă existențială la alta. Prima cultură după potop, îngrijită de însăși marea primordială, nu este deci de plante alimentare ori textile, ci una pur estetică, ce invocă apariția fecioarelor. Doar ele pot deschide timpul (așa cum o fac și din leagănul suspendat), pentru că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-o viorea,/ De-o ploaie că da,/ De-o ploaie cu vânt,/ Ele-au rătăcit,/ S-au sălbăticit” (Seaca - Olt). Împodobirea menționată în toate variantele este postliminară pătrunderii în sacru, dar intenția acestui statut nubil creează contextul rupturii de nivel existențial. Plecarea lor, similară cu cea a dalbului de pribeag, are și o explicație pragmatică; numeroase plante de leac necesită recoltarea înainte de răsăritul soarelui: „În revărsatu de zori,/ În glasu de cântători,/ Ele mi-a plecat/ Și mi-a mânecat/ Cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
izvorul din care se trage motivul eroului care pătrunde în corpul animalului sau se coase în pielea lui”. Intrarea în corpul animalului ce se jertfește, locuirea în casa făcută din scheletul lui sau „sacul amniotic” tăbăcit protejează ființa pe parcursul mutației existențiale și o încarcă pozitiv. Mutilarea fetei și rătăcirea ei în spațiul silvestru au, de asemenea, o încărcătură thanatică. Starea incipientă a materiei provoacă germinația puterilor inițiatice ale fetei lipsite de vedere în mundan: „Șî pre fată o țâpă apoi oarbă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cinegetică a cornutei fiind rezervată pentru metamorfoza fetei de împărat. La fel ca bourul, cerbul are o funcție psihopompă atestată de toate textele ceremoniale funebre care descriu mortul purtat între coarnele acestuia. Menirea lui de călăuză spre un alt nivel existențial poate fi explicată prin sugestia coarnelor sale impunătoare, care au format credința că „poartă pe cap arborele vieții”. Mai mult chiar, românii consideră că el duce un brad în frunte. Astfel ne întoarcem la imaginea matcă pentru motivul leagănului, Arborele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o scoatem cu rădăcină,/ Șî s-o răsădim/ Lamparatu-n grădină,/ Acolo locu-o să-i priiască,/ O să crească,/ Să-nflorească/ Și să nu mai vestejească” (Albele - Bacău). Accentul apăsat pus pe dezvoltarea fetei - floare ajunse într-un impas magic redă cursul existențial necesar atât la nivel individual, cât și la nivel macrocosmic. Floarea ofilită risipește capacitatea de rod a lumii, pe care o înglobează în totalitate fecioara transfigurată vegetal. Eroul trebuie să dobândească această floare și să modeleze fast dezvoltarea societății. Metalul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o udat./ Ciungu l-o mânat./ Și eu am rămas/ Să stau pă câmpie/ Singură-n pustie;/ Cuibu să mi-l plâng,/ Doru să mi-l stâng” (Valea-de-Jos - Bihor). Pasărea de culoare murgă, în acord cu crepusculul ritual al momentului existențial de prag, dă glas etapei de izolare și smulgere din mediul familial figurat de cuib și creanga pe care a fost construit. Rămasă în mod brutal fără liantul cu lumea cunoscută, pasărea apare marcată de pustiul inițiatic și de dorul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
repetiția tautologică „pustii goale”. De fapt, vidul de la granița dintre lumi acoperă două registre ale percepției, cel orizontal, deschis vederii limitate și cel cognitiv, golul spațial având o implicație ontolo¬gică. Pustiul inițiatic este lipsit de dimensiunea animată, fiindcă trecerea existențială este solitară și individuală. Absența orașelor, a satelor și a oamenilor instaurează nevoia unei întemeieri, câmpia deșertică trebuie redată planului social de un erou civilizator. Toate aceste implicații constituie motorul inițiativei rituale, îmbrăcată în plan social de o desconsiderare a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și vrea să concilieze principii antagonice: statutul său de fiu cu cel de inițiat, fenomenalul cu sacrul, umanul cu divinul. Prevenit de soția zână că mama sa va strica echilibrul de pe celălalt tărâm, el insistă să suprapună cele două planuri existențiale; o explicație pentru tendința sa paseistă poate fi găsită în chiar apelativul cu care apare în textul popular: ficioru cel d ’i vădană. Absența figurii paterne și a modelului masculin în etapa copilăriei provoacă o dezvoltare incompletă a băiatului, marcat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
procură cele necesare nunții. Nerecunoștința flăcăului are de fapt o altă semnificație, aceea de a marca depășirea etapei prenupțiale inițiatice. În folclorul românesc, eliberarea calului se produce doar „în două situații liminare”: înainte de nuntă și înainte de moarte. Cunoscându-și traseul existențial, flăcăul renunță la cal fiindcă nu mai are nici o probă de trecut, iar forța magică întrupată de acesta nu poate avea în nici un caz un uz domestic. Calul amintește eroului „o luptă și o probă”, scenarii cunoscute din colindele Dulfului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Locul sa-i priiască,/ Să nu se mai ofilească” (Cașin - Bacău). Târnăcoapele de argint sunt un alt indiciu al solarității masculine ce vine acum să „smulgă” fecioara din cadrul ei familial și să o ducă „peste mulți munți” într-un ciclu existențial nou. Flăcăul vânător nobil și fata ciută din colinde își trăiesc pasul următor inițierii în orațiile de nuntă, unde gestul lor cosmocrator, unirea ceremonială, se împlinește. Cele două forme de expresie poetică populară nu pot fi înțelese una în absența
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
capătul tunelului. Astăzi, pentru câteva ore am trăit o mică lecție-experiență a deșertului, a luptei cu lipsa de perspectivă. Nu am avut gânduri triste, dar ariditatea aceasta spaniolă reprezintă un bun background pentru inimă și pentru - suflet. Din reflecțiile mele existențiale mă trezesc cele trei italience gălăgioase care au venit să-și gătească cina în bucătaria hanului. Boadilla del Camino, 31 iulie Aseară am adormit greu, târziu. Mi-au revenit niște dureri puternice în tălpile picioarelor și mă gândeam la rănile
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ar fi displăcut deloc să fiu afiliat unui grup sau unei generații literare, numai că nu a fost să fie. Sunt născut în 1962 și, cumva, am căzut între generații. Apoi, a mai fost ceva ce ține de tribulațiile mele existențiale. Am deambulat prin țară după terminarea liceului și am făcut facultatea târziu. A fost și nu o pierdere. A fost, pentru că m-aș fi integrat mai ușor în lume; așa a trebuit să mă descurc mereu singur. Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
născut în aceeași zi cu mine, mi-ar destul de greu să fiu. Oare tu, Adrian, ai putea să fii, Daniel Corbu? Sau Elitis, poetul cu care corespondează de ani buni confratele nostru Daniel? Nu te-ar înspăimânta o asemenea perspectivă existențială? Antimodelele m-au modificat mai mult decât modelele... Care au fost modelele tale culturale? Cum ai ajuns la ele? Cât de rușine ți-a fost când cei din jur au descoperit că scrii poezii? Cred că termenul e puțin cam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cei din jur au descoperit că scrii poezii? Cred că termenul e puțin cam pretențios. Cel puțin pentru cei care scriu poezie. Aici nu-ți poți însuși un model cultural pe care să-l urmezi. Ci mai degrabă un model existențial. Dar acestea sunt greu de urmat. Un critic, un filozof chiar, pot avea modele culturale. Poeții, nu. Poezia presupune o respirație vie. Ardere lăuntrică. E viața însăși trăită la un mod paroxist. Aici nu poți avea modele. Modelul existențial Baudelaire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
model existențial. Dar acestea sunt greu de urmat. Un critic, un filozof chiar, pot avea modele culturale. Poeții, nu. Poezia presupune o respirație vie. Ardere lăuntrică. E viața însăși trăită la un mod paroxist. Aici nu poți avea modele. Modelul existențial Baudelaire înseamnă sinucidere. Modelul Eminescu, cine l-ar putea urma? Nici seninul Goethe nu e ușor de imitat. Prin urmare, în poezie trebuie să-ți urmezi propriul puls existențial. Sigur, poți avea o admirație nemăsurată față de anumiți scriitori. Asta e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trăită la un mod paroxist. Aici nu poți avea modele. Modelul existențial Baudelaire înseamnă sinucidere. Modelul Eminescu, cine l-ar putea urma? Nici seninul Goethe nu e ușor de imitat. Prin urmare, în poezie trebuie să-ți urmezi propriul puls existențial. Sigur, poți avea o admirație nemăsurată față de anumiți scriitori. Asta e altceva. Aici nu încap prea multe discuții. Probabil ai vrut să mă întrebi ce scriitori mi-au influențat creația. Nu-i așa? Dacă mi-a fost rușine când cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]