9,562 matches
-
grajduri încuiate, care au fost stropite cu kerosen și aprinse, arzând de vii toți cei dinăuntru. Alți deținuți au fost conduși, în grupuri, la o prăpastie dintr-o pădure din apropiere și împușcați în gât. Restul de evrei au săpat gropi cu mâinile goale, în frig, și le-au umplut cu cadavre înghețate. Mii de evrei au murit de frig. După o pauză de Crăciun, masacrul au fost reluat pe 28 decembrie. Până pe 31 decembrie, peste 40.000 de evrei fuseseră
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
uciși”), nefiind clar dacă victimele au fost gazate sau ucise altfel. În ciuda situației militare disperate, s-au făcut mari eforturi de a ascunde dovezile a ceea ce se întâmplase în lagăre. Camerele de gazare au fost demontate, crematoriile dinamitate, cadavrele din gropile comune dezgropate și arse, iar fermierii polonezi au fost puși să cultive terenurile respective pentru a lăsa impresia că nu existaseră niciodată. În octombrie 1944, Himmler, despre care se crede că negociase un pact secret cu Aliații pe la spatele lui
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
a 11-a blindate britanică, 13.000 de cadavre erau neîngropate, și alți 10.000 au murit de tifos sau malnutriție în următoarele săptămâni. Britanicii au forțat gărzile SS rămase în urmă să adune cadavrele și să le îngroape în gropi comune. ANTISEMITISMUL ROMÂNESC Rădăcinile antisemitismului românesc se împletesc cu originile statului modern român și cu apariția bogatei tradiții culturale naționale care a însoțit unirea Principatelor, independența și crearea României Mari. Antisemitismul care s-a manifestat în România între cele două
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
spre cimitir, unde s-a găsit și acolo cineva care să vrea să mă omoare și m-a lovit cu o cheie de mașina în ceafă). La intrarea în cimitir o stivă cu cadavre acoperite cu paie arse precum și o groapă cât toată lungimea cimitirului în care erau aruncate cadavrele și printre ei și unii care mai mișcau sau tremurau, dar care nu mai puteau opune vreo rezistență erau aruncați claie care cum cădeau și erau aruncați de-a dreptul din
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
erau excluși de la tratamente inumane: erau despărțiți de ceilalți membri ai familiilor lor, erau supuși unor munci istovitoare pe fond de malnutriție, schilodiți de către gardieni, iar în caz de hotărâri ale unor funcționari, arși în crematorii, împușcați și aruncați în gropi comune, cu cea mai mare cruzime. În anii războiului victime ale fascismului au devenit peste 50 milioane de oameni. Prizonierii de război aveau și ei parte de tratamente similare. Pe lângă violența criminală, ca trăsătură similară esențială a acestui regim, trebuie
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
dat să o descurc, dar la început am știut că sunt strigoii. Reluându-mi mersul cu gând să ies din cimitir și cu ochii mai mult îndărăt la strigoi, când, din față, aud un hămăit scurt, uscat și dintr-o groapă saltă o dihanie mare neagră și dispare în negură. Să fi fost câine, să fi fost lup? Nu știu, așa cum n-am știut cum am ieșit din țintirim, cum am ajuns, scăpând din drumul viilor, pe șoseaua care duce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cele multe de aici. Cerul se mai coborâse și trăsnetele se țineau de mână, înaintam încet resemnați și ochind calea după fiecare fulger. Era tot o apă și vântul îmi răcea toate mădularele. După fiecare trăsnet, după fiecare poticneală prin gropile cu apă și glod, unul din flăcăi suduia pe Dumnezeu, el spunea că-i glumă și-l chema Nică. Era târziu, pe aproape de miezul nopții, când am ajuns la bariera târgului. M-am dus tot înainte în celălalt capăt al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
origini pe iubitul ei. Până la urmă, nu-i nimic, se încuraja singură. Se hotărî să pornească pe jos în căutarea unui hotel pentru că era obosită, transpirata și se simțea incomod. Orașul semăna mai degrabă cu o ruină, era plin de gropi, de noroaie și de bețivi. Asta a fost prima ei impreise , cel putin...Se simțea foarte jenata, exact ca o intrusa venită aici să tulbure apele limpezi, să facă ce? -Trebuie să fii puțin ticnita să rămâi aici, isi zicea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
crezi cel putin că există și bucurii intime în viață. Nu era deloc simplu...Nu-și acordase suficient timp pentru a descoperi cine este ea de fapt. Nu mi-a plăcut nimic, nimic... Oamenii îmi erau antipatici, clădirile mă ”enervau”, gropile acelea imense mă scoteau din minți , iar mizeria mă făcea să urlu...Un cetățean ceva mai amabil mi-a indicat direcția în care se află hotelul, iar eu mergeam, mergeam și nu vedeam nimic, niciun hotel. Știu că sentimentul realității
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Militar din oraș, apoi făcu vizită de rutină acelui militar (adresa i-o dăduse Irina, era tatăl unei verișoare de-ale ei) care o primise cu multă răceală și cu o oarecare rezervă, se mai plimba puțin prin oraș printre gropile acelea și în cele din urmă poposi la cancelaria unei școli ”mai răsărite” întrebând de director. Acesta o primi cu mult entuziasm, ea îl întreba dacă n-are vreun post liber pe limbi străine, el îi promise ceva, dar o
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
contribuția noastră, tot mai ostilă, iar resursele din Caucaz și Asia par a se îndepărta tot mai mult. Cu alte cuvinte, stăm rău. 9 august 2007 Rusia și patria lui Stalin Cred că "marele părinte al popoarelor" se răsucește în groapă, iar spiritul său nu mai are odihnă din 1990 încoace, de când între Rusia și Georgia (sau Gruzia după numele său sovietic) "prietenia de nezdruncinat" se zdruncină tot mai rău. Știe toată lumea că Stalin, pe numele său adevărat Iosif Djugașvili, nu
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
din coadă În topor Din ștreangul infamiei martirii Îl pierdură”. De meditat! Nu numai cu „codoșul” are ce are Alexandru Tăcu, În „Omul interzis”. Prostia, care adesea stă alături de codoșie, are partea ei de dispreț: „Analfabeții, Învrăjbit vârtej,/ Năvălitor din groapa altor nopți,/ Aduc prostiei Înzecit prilej/ Să-și lepede puetu-n semidocți.” (Lues latent) sau „Prostia galopează-n toată firea/ Că iapa dobitoaca la manej/ Și umedă undește născocirea/ Ridichelor Întoarse pe gâtlej”. (Hibernia) ori „Invalid și ventriloc smochinit sub cozoroc
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ÎI Există un gând Ce conspira din locuri nesigure Are Înfățișare stranie De câte ori ne Încrucișam privirile Caut să mi-l apropii Dar insolitul este un maniac Se uită Într-un punct fix Parcă ar vrea să sape cu ochii O groapă L-am văzut pe Alexandru Tăcu În vremea unui Început de poem că izvoarele numai de ele Însele știindu-se plângând: ,,Veneau părinții de la târg cu morți Sicriele pâcleau pe schima lor; Veneau părinții de la târg tăcuți Pe cerul serii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți”, este urmărit de viziunile tenebre pe când se ,,reeduca” În lagărele de exterminare de la Canal și-și vede părinții Întorcându-se Încet de la mormântul său, ,,Înfrigurați În haine cenușii”, prinde o idee Într-o groapă cu lei și o aruncă Într-o oală cu vin, mai face câte un chef cu vin de Burdusaci, sătul său natal. O clipă și-l ia conviv pe Mihai Ursachi pentru a-i citi la ureche cum: Învălurau cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Închisă la culoare, așa-zisa „cafea”, făcută din orz prăjit, la prânz - un polonic cu o fiertura de cartofi, arpacaș, mai rar fasole, si, si mai rar, mei (casă), iar seara - aceeași mâncare că la prânz. Closetul constă dintr-o groapă, la un colț al lagărului, peste care erau așezați trei dulapi de lemn și În care se mai aruncă, din când În când, lapte de văr; apă de băut și spălat o luăm de undeva din curtea lagărului de la o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
adusă cu cisternele de la Cernavoda; cui Îi era sete se repezea la butoi, bagă aceeași cană de tablă legată cu un lanț de vas, și-și astâmpăra setea pentru o bucată de vreme. Closetul era, ca și În lagăr, o groapă adâncă de vreo 2 metri, pe care erau așezați niște dulapi de scândura, si Înconjurată de un gard de stuf. Întrebându-l, odată, pe Leon Humulescu de ce are lentile de ochelari așa de groase, el mi-a explicat că, suferind
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe americani, ci mulți dintre noi ne doream moartea”... Cand nu te așteptai soseau și acolo vești care răsturnau lucrurile: Când eram cel mai disperat, căci mă vedeam deja În căruță lagărului trasă de un cal și luând drumul spre groapă comună, vine o veste „bombă”: a doua zi, Într-o duminică, pe la mijlocul lunii iulie 1950, toți deținuții din lagărul Saligny vor fi transportați În lagărul de la Valea Neagră-Peninsula, de la celălalt capăt al canalului, nu departe de malul Mării Negre. Și astfel
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
al istoriei românești contemporane. Odioasa lui venire și menținere la putere vreme de trei mandate a așezat România În coadă Europei, iar năvălirea complicilor săi În București a trimis-o direct În Evul Mediu. Sub sceptrul sau roșu au Înflorit gropile comune, s-au spoliat bogățiile României, sub privegherea lui atentă și grijulie tovărășii de ideologie roșie și-au construit imperii financiare, bancare, mediatice, călcând pur și simplu În picioare demnitatea, bună credință, ființa românilor. Sub sceptrul sau au distrus eternă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
enunțata public, Întrucat Îmi oferă prilejul să vă pot aminti câte ceva despre „legile de atunci ale țării” În temeiul cărora au fost masați prin temnițe și lagăre de exterminare milioane de români, Împuternicind călâii unui stat nelegitim să arunce În gropi comune și cimitire anonime un număr imens de cadavre ale unor oameni total nevinovați. - Invocând ca martor istoria autentică, afirm cu certitudine că rezistență anticomunista a Început ca o replică demnă la acțiunile În forța de sovietizare și stalinizare a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
apărusem acolo, la acel gard, ca un mic semn al inegalității, apărusem și aveam să plec atunci când aș fi dorit, lăsându-l pe acel bătrân în haine ponosite, cu țigara lui ieftină arzându-i între degete, pe drumul plin de gropi dintre frumoasele case de lemn seculare, salvate printr-un capriciu al istoriei, cu toate că locuitorii lor nu ținuseră la asta cu orice chip. Deja nu mai spuneam nimic. Ascultam doar poveștile mustind de nostalgia după dictator. Puterea trebuie să se reveleze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
-i fie amant de vreme ce e puternic, mare, bogat și cu avânt/ De verde tinereță și o avertizează, paradoxal, că ar fi păcat ca ea să-și irosească anii tineri (de stai fără iubire în primăvara dulce,/ Trimite-ți tinereța în groapă să se culce). Iritat de pretențiile lui Postum, Gallus îl atenționează cu versul atribuit lui Horațiu Nu e mai tristă nebunie/ Ca strechea bătrâneței, iar Getta se bucură când un acces de tuse întrerupe declarațiile de amor ale vârstnicului crai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de ea, doica o avertizează să nu-i mai pomenească dacă nu vrea să se declanșeze incendiul : nu mai vorbi de dânșii/ Voiești ca încăperea să ardă în foc cumplit/ Supt fulgerele care adâncul le-ar trimite ? (I 1). Din groapa sacrificiilor se înalță flăcări, iar Casandra are viziunea Troiei aprinse ( În jurul meu sunt flăcări... Cetatea arde...), în timp ce doica amintește de dușmănia zeilor din adâncuri întrevăzută în vâlvătaia funestă (Ura lor arde ne-mpăcată/ Și flăcările-albastre menesc nenorociri - I 1). Între semnele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
apucat pandaliile pe camaradul lui, în timp ce Metellus nu-și dă seama dacă izbucnirile lui Sextus sunt ale unui descreierat sau ale unui om care se joacă cu soarta, nedumerire încercată încă de când vlăstarul regal a coborât cu mâinile goale în groapa panterelor (II, p. 41). La banchet, Sextus susține că rămășagul i se pare cu atât mai frumos cu cât este mai primejdios și declară comesenilor : azi am făcut un pariu cu voi dar și cu mine însumi (II, p. 43
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
alții care le știu, se aseamănă cu viețuitoarele cele necuvântărețe, care nu știu ce fac de vreme ce n-au minte; se aseamănă orbilor, pentru că, precum orbul nevăzând lumina soarelui nu știe unde merge, nici ce este înaintea lui, ci de multe ori în gropi și surpături căzând, se omoară.” Antim Ivireanul 14. „Savant, dar numai cu cartea în mână.” „Doctus cum libero.” Cato 15. „Nici o carte nu este atât de rea, încât să nu folosească la nimic.” „Nullus est liber tam malus ut non
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
zadar Am dorit să mai încapă și un bibliotecar.” I. L. Caragiale 769. „Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe-o carte. În seara răzvrătită care vineri De la străbunii mei până la tine, Prin râpi și gropi adânci, 141 Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă, Cartea mea-i, fiule, o carte.” Tudor Arghezi 770. „ Cartea sfântă a adolescenței mele - aceea pe care n-am lăsat-o din mână timp de zece ani - avea să devină
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]